20 de ani de Implant Pentru Refuz într-un interviu scurt și la obiect

504 vizualizări
În douăzeci de ani poți face aproape o mulțime de lucruri datorită spațiului de timp imens: poți să îți construiești o carieră solidă, poți să te îndrăgostești de nenumărate ori, poți începe o familie, poți învăța să devii un om mult mai bun, poți să călătorești în lume, poți să cânți cu o trupă. Exemplele pot continua la infinit.

„Zilele sunt egale pentru un ceasornic, dar nu pentru un om”, ne spune Proust, dar când totuși putem spune că timpul va avea odată un final? Anii s-au așternut fără a putea fi opriți, iar formația timișoreană Implant Pentru Refuz în mai bine de douăzeci de ani a reușit să evolueze de la un simplu proiect de garaj la unul dintre cele mai importante și respectate nume de la noi din țară. De la lansarea primului album în 1996, la apariția monumentalelor „Monolith” din 2007 și „Cartography” din 2015, Implant Pentru Refuz ne-a învățat ce înseamnă muzica de calitate, ce înseamnă să te atașezi de sentimentele generate de aceasta, ce înseamnă un concert apropiat de perfecțiune. 

Pentru că după mai bine de 20 de ani Implant Pentru Refuz continuă să existe, acest lucru merită aplaudat. Cu această ocazia, am reușit să realizăm un interviu mai special, scurt și la obiect cu singurul membru din actuala formulă care se află de la începuturile sale: este vorba de Octavian „Vita” Horvath”, mastermind-ul din spatele IPR. Rezultatul discuțiilor poate fi citit în detaliu mai jos.

Cât de repede au trecut cei douăzeci de ani pentru Implant Pentru Refuz?

Foarte repede, aproape că nici nu realizezi că acum 20 de ani ai intrat într-o sală de repetiții și acum ești încă acolo, cu sufletul.

De unde a început totul pentru Implant Pentru Refuz? Care au fost motivele pentru care ați început această aventură artistică ce reușește să rezoneze atât de puternic în anul 2016?
Aventura a început din dragostea pentru muzica care are un mesaj, muzică care te pune pe gânduri și te smulge din amorțeala și indiferența în care clasa politică vrea să te scalzi.

                                                                        (Implant Pentru Refuz în 1996)

Atunci când ați înființat formația, v-ați imaginat măcar pentru o secundă că veți ajunge să petreceți pe scenă 5 ani, 10 ani și acum chiar 20 de ani?
Acum 20 de ani ne gândeam; Oare când vom avea primul concert? sau un gând mai îndrăzneț; Oare vom reuși să scoatem un album?

Am văzut recent o înregistrare cu voi de la Posada din 1997 și câteva filmări de la live-ul din 2004 din Timișoara, și trebuie să vă întreb: cum erau show-urile din acei ani? Cât de greu era să susțineți un concert în condițiile de acum mulți ani?
Condițile erau foarte diferite dar entuziasmul nostru și al publicului era imens.

În 1996 ați lansat albumul de debut, „Implant Pentru Refuz”. Cum a fost primit acest material în acea vreme, inclusiv de public și, dacă a fost cazul, de presa de specialitate?
A fost o revelație și o bucurie pentru public să asculte un album de hard-core în română. A fost un album primit foarte bine de presa de specialitate, de cealalta parte a presei a fost privit ca o ciudățenie (eram totuși la 6 ani după revoluție – mai existau peste tot oameni care-ți spuneau să te tunzi).

Potrivit Wikipedia, în formație s-au mai perindat în diferiți ani opt membri în total. A afectat vreodată trupa aceste schimbări de line-up și de ce s-a ajuns la aceste mutări destul de multe?
Fiecare schimbare a afectat destul de mult trupa și după fiecare schimbare îți trebuie un timp destul de lung până ajungi iar la un echilibru în trupă. Fiecare membru care a părăsit trupa a avut un cumul de motive personale, e foarte greu să mergi zilnic la lucru, seara la repetiții, în weekend la concerte și să reușești să mai stai și acasă cu familia și copiii.

Uitându-vă în trecut, crezi că s-au acumulat de-a lungul anilor și niște regrete? Sau pentru Implant Pentru Refuz regretele nu sunt la ordinea zilei…
Proasta dezvoltare a industriei muzicale, dispariția emisiunilor de radio și televiziune care promovau muzica rock, dispariția revistelor de specialitate, dispariția cumpărătorilor de muzică, cam acestea sunt regretele noastre.

Implant Pentru Refuz a devenit încet-încet un sinonim pentru muzica bună și de calitate. E greu sa vă mențineți linia într-o piața muzicală sufocată de comercial?
Am devenit specialiști în a zbura sub radarul industriei muzicale românești, ne vedem în continuare de treabă așa cum am învățat singuri și ne încăpățânăm să scotem produse care să fie la nivelul pieței muzicale de afară.

Formația voastră „a gustat” și apariții în mainstream, prin canale precum Atomic sau MTV, de exemplu. Uitându-vă în trecut, credeți că v-a priit o astfel de promovare?
La vremea respectivă acele apariții ne-au ajutat, mai mult ca sigur și acum ne-ar ajuta o televiziune cu emisiuni rock care să promoveze și muzica rock contemporană.

De la o formația cu o experiență atât de vastă, considerați că formațiile de astăzi, și aici mă refer la cele tinere, mai pun suflet în muzica pe care o compun?
Formațiile de astăzi pun la fel de mult suflet în muzică ca și formațiile de ieri, de fapt nu poți să faci rock fără suflet – se simte imediat, pute a fake.

Vorbind de promovare, cum vedeți toată munca pe care o fac cei de la Dark Side, în special cu evenimentele speciale din ultima vreme? Credeți că scena underground are nevoie de astfel de agenții care să se ocupe de activitatea concertistică a trupelor române?
Scena underground are nevoie de zeci de oameni ca cei de la Dark Side, are nevoie de evenimente speciale ca cele organizate de Dark Side care să revigoreze această scenă.

Ce așteptări ați avut de la concertul din Fabrica din 2 aprilie?
Simțim o imensă bucurie să ne revedem cu publicul din București după 6 luni și în același timp o strângere de inimă, deoarece, de acolo, din față scenei, ne vor lipsi oameni foarte dragi nouă care au dispărut în urma incendiului de la Colectiv.

IPR2015

*first photo credits: clickzoombytes.wordpress.com


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*