Apocalyptica: Vrem sa largim orizonturile imaginatiei si sa deschidem usa spre alte lumi

74 vizualizări

Citeste aici varianta in engleza.

Muzica lor este atat de complexa si de inaltatoare, incat ti-i poti cu usurinta imagina pictati pe un vitraliu gotic, intr-o biserica neconventionala dedicata cultului muzicii metal. Cu violoncelele in mana, flancati de bateria lui Siren, cei patru Sandalfoni intunecati isi urzesc cu maiestrie vraja sonica numita Apocalyptica.

Nu vom pierde ocazia de a-i vedea pe talentatii finlandezi si in carne si oase, daramand live zidurile care despart universul metalului pur de cel al muzicii simfonice. Si toate astea chiar in Romania!

Duminica, 13 mai 2012 A.D., la Arenele Romane din Bucuresti, Apocalyptica va oferi un spectacol orchestrat angelic, fara a pierde din vedere ca, prin „riffurile” nebune, sa-i arate si Diavolului un pic de simpatie.      

In plina cadere, l-am apucat de plete pe Mr. Fallen Angel, Perttu Kivilaakso, care ne-a vorbit despre toate asa zisele paradoxuri Apocalyptica, despre frumusetea universala a muzicii si, nu in ultimul rand, despre cat de constructiv este sa stii cand sa sarezi un castravete.


Unii din colegii vostri de breasla par sa fi tradat melancolia aceea tipic finlandeza. Lauri Ylonen experimenteaza cu sound-uri electro-pop, baietii de la Reckless Love cred ca Finlanda e, de fapt, "Funlanda" etc. Planuiti si voi sa compuneti un album vesel, sau veti ramane fideli melancoliei care va defineste stilul?
Nu cred ca aducem intentionat melancolia aceea tipic finlandeza in muzica noastra. Mai degraba compunem muzica intensa, care arde in interiorul nostru si ne exprima sentimentele. De aceea auziti foarte multa furie, dar si frumusete, durere, perversitate, umor, aluzii si inca un pic de agresivitate. Muzica aceasta diversa vorbeste despre personalitatile noastre „colorate”.

Vorbeste-ne un pic despre Photo Book-ul vostru lansat via Pledge. Crezi ca industria muzicala si-a schimbat strategia si prefera sa creeze un fel de enclava a fanilor, pe a caror „colaborare” financiara se poate baza, in loc sa incerce sa castige un public cat mai vast si mai divers?
Cred ca industria muzicala nu o duce mai bine decat alte industrii, sau decat lumea asta, in general. Inteleg motivul pentru care anumite lucruri se schimba. In ziua de astazi este nevoie de o multime de „minuni” obtinute peste noapte pentru a aduce cat mai mult profit, in cel mai scurt timp cu putinta. In cazul nostru, insa, am vrut sa lansam un produs dedicat fanilor adevarati care ne sunt alaturi de vreo 16 ani si ceva. Am reusit, in sfarsit, sa facem si asta!

Ati incheiat de curand un turneu in America Latina. Cum au mers lucrurile? Ati avut vreun concert cu adevarat salbatic?
Tot ceea ce are legatura cu America Latina, cu atat mai mult concertele, poate fi descris ca fiind super-salbatic. Am vazut o multime de tari noi si am descoperit ca este absolut grozav ca ne mai place atat de mult sa cantam. Abia astept vara. O sa cantam la niste festivaluri, asa ca ne vom distra copios.

Apocalyptica a fost invitata speciala a trupei Metallica la cea de-a 30 aniversare a legendelor muzicii rock, care a avut loc la The Filmore. Ce ati simtit cand ati cantat pe aceeasi scena cu idolii vostri, avand in vedere ca ati debutat ca un cover-band Metallica? Ati avut vreun deja-vu?
 Cred ca lucrul cel mai frumos a fost sa vedem ca „fratii” nostri mai mari se mai stiu distra pe scena dupa 30 de ani in care au schimbat istoria metalului. Acesti oameni inca adora muzica si concertele. Acelasi lucru mi-l doresc si pentru mine – sa fiu in stare sa mai iubesc muzica dupa vreo cateva decenii, chiar daca am sa raman fara par. Bineinteles ca a fost grozav sa cantam cu ei.

"Educatia muzicala nu te ajuta daca nu ai o viziune"

Nu exista o alta trupa ca Apocalyptica. Ati experimentat cu toate genurile, reusind, de fiecare data, sa sunati foarte fresh. Care este secretul?
Ne trezim in fiecare dimineata la ora 4:30, alergam vreo 16 km, dupa care facem baie in noroi timp de 35 de minute. Ne masam spatele reciproc si mancam castraveti la micul dejun.

V-am urmarit prestatia acustica de la Academia Sibelius si trebuie sa recunosc ca este absolut coplesitoare. Este ca si cum ai asculta coloana sonora a unui vis frumos. Cum reusiti sa fiti atat de cameleonici? Intr-o zi cantati muzica de camera, iar in urmatoarea va suiti pe o scena uriasa, cu amplificatoare si tot tacamul.
Cand este o zi rock, imi sarez castravetele, iar cand este o zi pentru muzica clasica, imi introduc castravetele in…Ce spuneai (rade)? Cred ca lucrurile stau asa pentru ca avem un background muzical variat si iubim chestii diferite. Dar mai este nevoie sa fii suficient de nebun si sa iti amintesti ca trebuie sa mananci "mämmi" (desert pascal finlandez) de Pasti.

Sunteti, in mare, o trupa instrumentala. Colaborarile voastre cu diversi vocalisti reprezinta un compromis pentru a avea mai mult succes comercial, sau va plac la fel de mult ca piesele exclusiv orchestrale?
Uneori ne plac mai mult, alteori mai putin. Nu exista un tipar universal. De 12 ani facem si astfel de colaborari, asa ca ele reprezinta o parte din Apocalyptica. O alta fateta a trupei sunt coverurile, inca una este exprimata de piesele metal instrumentale, mai avem si cantecele acustice sau clasice, apoi melodiile cu voce. Toate aceste parti sunt la fel de importante in crearea intregului Apocalyptica.

Aveti o colaborare preferata?
Ador sa lucrez cu Mikko Siren, in fiecare seara, in fiecare an. Dintre vocalisti nu pot sa aleg unul singur, pentru ca mi-au placut toti.

Cu totii sunteti muzicieni profesionisti, fiind absolventii Conservatorului din Helsinki. Ai spune ca artistii din ziua de azi nu au suficienta scoala? Cat de important este sa stii sa citesti un portativ, si nu doar sa "mesteresti" niste tabulaturi?
Nu cred ca este important daca ai ceva de exprimat prin muzica ta. Educatia muzicala nu te ajuta daca nu ai o viziune. Cunoasterea teoriei, a istoriei si a mai multor limbi nu a facut niciodata rau unei fiinte umane, dar nici nu a transformat-o intr-o persoana creativa. Acestea fiind spuse, am sa ma rezum la a declara ca educatia muzicala nu conteaza deloc. Conteaza doar pustiul care are o chitara in mana, si o viziune in minte si in inima.

Vi s-a intamplat sa convertiti "puristi" metal, sau pusti necunoscatori, la cultul muzicii simfonice?
Sper din suflet ca oamenii asculta mai multe genuri muzicale. Diversitatea face ca viata sa fie mai colorata. Este bine sa stii ce se intampla in jurul tau. Daca reusim sa convingem un metalist sa mearga la un concert simfonic, inseamna ca facem ceva bine. Noi vrem sa largim orizonturile imaginatiei si sa deschidem usa spre alte lumi. In calitate de muzician, am nevoie de acele universuri, pentru a invata cum sa sar dintr-o stare in alta. 

"Suntem "schizofrenici" din punct de vedere muzical, si avem o multime de fete"

Muzica simfonica are foarte multe lucruri in comun, compozitional vorbind, cu metalul. Crezi ca influentele acestea clasice, simfonice, ajuta metalul sa ramana autentic? Mai ales in ziua de azi, cand toata lumea pare sa fie indragostita de stilul alternativ.
Cred ca toate genurile muzicale au foarte multe in comun. Toate piesele au un inceput si un sfarsit, te fac sa razi sau sa plangi, te fac sa intelegi anumite lucruri, iti ofera emotii s.a.m.d. Nu mi-a placut niciodata sa etichetez muzica. Pentru mine, ea reprezinta un intreg. Toate genurile isi au originea in muzica simfonica. Metalul reprezinta o atitudine, care poate fi gasita peste tot.

Sunteti atat metalisti neconventionali, cat si cantareti excentrici de muzica simfonica. Cum v-ati defini identitatea in lumina acestui paradox?
Cred ca reprezentam cu atata autenticitatea ambele identitati, incat, in mintea mea, nu mai exista niciun paradox. Suntem "schizofrenici" din punct de vedere muzical, si avem o multime de fete. Depinde din ce unghi privesti. Iubesc amandoua genurile la fel de mult si le simt frumusetea cu intensitate egala in adancul sufletului meu.

Intotdeauna se fac comparatii intre vechi si nou. Ce ar spune "vechea" Apocalyptica despre trupa din prezent, si vice-versa?
Vechea trupa ne-ar felicita pentru faptul ca sunam mai masiv si mai bine, pe cand noi le-am multumi baietilor pentru ca ne-au deschis usile si au muncit din greu ca sa ajungem unde suntem astazi.

Aveti asteptari speciale legate de concertul de pe data de 13 mai, de la Arenele Romane?
Nu am mai urcat pe scena din luna ianuarie, asa ca suntem nerabdatori sa revenim prin show-ul de pe 13 mai, din Bucuresti. Muzicienii trebuie sa cante, sa dea din cap, ei trebuie sa transpire in fata publicului – niciun muzician nu se simte intreg fara aceste sentimente. Vom da tot ce avem mai bun, si chiar mai mult decat atat! Saptamana viitoare ne apucam de repetitii, asa ca nu pot sa ma pronunt asupra set-ului. Cu toate acestea va promit ca vom oferi un show al naibii de bun. Suntem plini de energie si incantati ca pornim din nou la drum!

Ii multumim lui Perttu pentru interviu!

(Alexandra Furnea)


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*