B’Esfest Summer Camp, ziua 1/05.07.2013, Tunari

images_Bestfest 40 vizualizări

A inceput B’Estfest Summer Camp 2013 si recunoastem ca ne bucuram. Chiar daca vremea este mai capricioasa decat un personaj cu cromozomi XX afectata de SPM, „festivalistii” sunt decisi sa se bucure de unul dintre cele mai asteptate evenimente ale verii.

Maximum Rock Magazin s-a prezentat cuminte la ora 16:30 in Piata Charles de Gaulle unde, punctual, primul autobus de pe linia speciala pusa la dispozitie de RATB astepta petrecaretii. Accesul in bus s-a facut usor iar acesta nu a plecat excesiv de aglomerat. Am avut parte de un drum lejer pana la venue.

Cand „turnurile fortaretei” B’Estfest si-au facut aparitia la orizont, calatorii si-au exprimat entuziasmul cu un „wow” colectiv. Locatia este impresionant de mare, arata bine iar mini-parcul de distractii reprezinta o idee grozava. De la „Skylift”, la bungee-jumping si „boratoare” (leagane care se invart ametitor), festivalul are de toate.

Scenele sunt bine amplasate iar sonorizarea a fost de calitate. Cortul Jagermeister a „scartait” putin la acest capitol, dar nu exagerat. La ora 6 si un pic, formatia Changing Skins a urcat pe scena pentru a deschide evenimentul. In fata scenei s-a strans o gasca impresionanta de tineri care cunosteau „pe de rost” muzica trupei.

Entuziasmat si bine-dispus, Horatiu era in forma maxima si a reusit sa mobilizeze si publicul, care inca nu intrase in „festival-mood”. Raluca, mai provocatoare ca niciodata, a afisat un decolteu vertiginos care a distras pana si atentia oamenilor din paza.

Changing Skins  DSC8835

Mama, dar ce stie sa bata gagica asta„, se aude din spate, din partea unui tanar cu o coafura gelata de „devil horns”, fascinat de tobosara. Si asa si este! De alta, toti trupetii erau plini de energie si pregatiti sa duca la bun sfarsit un „task” greu: acela de a-i introduce pe festivalisti in atmosfera de eveniment.

Piesele consacrate s-au succedat si au fost cantate si melodii de pe noul album. „All I Need” si „Full Of Dirt” – doua cantece paradoxale, unul care vorbeste despre entuziasmul inceputurilor, iar celalalt care diseca inimi, pentru a descoperi in adancul lor un continut destul de indoielnic si ‘pamantiu’ (‘ce-ti pasa tie chip de lut, dac-oi fi eu sau alt(a)/ul’). Se impune o analiza a extremelor.

A urmat formatia Maddog care a facut atmosfera cu un rock cu influente funk si reggae. Solistul simpatic s-a conversat cu publicul si l-a determinat sa danseze, chiar daca norii plumburii se apropiau de festival. Cu pletele in vantul de furtuna, festivalistii s-au miscat pe ritmurile melodiilor vesele ale formatiei.

Dupa Maddog, scena Ciuc a fost „dezertata”. A venit randul scenei Coca Cola, pe care s-au suit cei de la Niste Baieti, care au „bagat” coveruri rockerite dupa romante, balade, cantece folk si altele. Folosind invectivele comice specifice limbii romanesti, trupetii au dovedit ca o injuratura plasata p’aci, pe colea face atmosfera.

Intre timp, Les Elephants Bizarres au pus de o cantare unplugged pe scena Jagermeister. De multe ori, masura adevarata a virtuozitatii rockerilor este data de show-urile acustice sau unplugged, in timpul carora este mult mai greu sa ascunzi greselile si stangaciile.

Ei bine, LEB au dovedit ca sunt niste muzicieni foarte buni, extrem de talentati si rigurosi. Concertele lor unplugged creeaza o atmosfera deosebita iar instrumentele, deseori inedite, se armonizeaza perfect.

Felicitari trupetilor pentru initiativa de a-si diversifica muzica in acest fel si de a oferi un sarm aparte pieselor prin „conversia” lor la versiunea „rece”.

Vine Vama cu un Tudor Chirila mai „pimpat” ca niciodata. Punct in plus pentru outfiturile slefuite ale baietilor. Formatia l-a luat cu ea si pe Berti Barbera, pentru niste efecte muzicale deosebite. Prestatia foarte profesionista dar putin distanta si pretioasa arata ca formatia s-a „corporatizat” in ultima vreme si i-ar prinde bine o doza sanatoasa de ceea ce publicul a numit „niste boschetareala rock„.

Vama  DSC8942

Da. Confesam. Am actionat ca niste babe curioase si am tras cu urechea la ce s-a vorbit in jur, in pauzele dintre cantece. Iata cateva comentarii:

Nu-nteleg cum poti sa faci un album intreg numai cu piese despre dragoste si relatii si d’astea.” – un tanar inalt, inalt cu tricou fosforescent.

Mda…daca nu isi arunca nicio fata chilotii sau sutienul pe scena, Chirila va simti ca a dat gres” – un tanar blond, cu tricou in dungi. 

Specificam ca nu suntem de partea nimanui in acest „razboi” de opinii. Oricum ar fi, felicitari Vamei pentru piesa noua, „Perfect fara tine”, care este, in mod clar, hitul rock al verii. In sfarsit un sezon cald in care nu ne bubuie in urechi o semi-manea lalaita. Se prea poate ca gusturile romanilor sa se cizeleze!

Si bravo lui Tudor Chirila ca a pus pe picioare un grup omogen, profesionist si de sine statator, cu compozitii puternice si slefuite, care nu traiesc in umbra Vamei Vechi.

La cortul Jagermeister baga OCS, in regim „suprapopulat”. Credem ca baietii ar fi trebuit sa cante pe una dintre scenele mari, intrucat este clar ca fanii lor sunt in numar semnificativ. Spatiul s-a dovedit a fi neincapator si multa lume nu s-a putut bucra de concert pentru ca a stat afara si nu a auzit nimic.

Un alt hit al verii, dar de data aceasta mai transgresiv decat cel al Vamei, piesa „Visule” a celor de OCS a facut furori. Entuziasmul pentru muzica noua produsa de formatiile din undergroundul romanesc (caci la noi tot ce este rock este in ‘underground’) arata ca scena se misca si ca exista speranta pentru industria muzicala autohtona.

Pe scena mare The Heavy cu un Kevin Swaby extrem de lejer, care mai devreme s-a plimbat printre festivalisti fara figuri, band bere romaneasca. Indie rock cu funk, soul si niste blues, numai bun sa unga sufletul dupa alternativul produs de OCS.

S-au auzit „Short Change Hero” , „What Makes A Good Man” si „Big Bad Wolf”. Atmosfera creata este de exceptie iar carisma lui Swaby de-a dreptul debordanta.

Diamonds are Forever intervine cu elementul metal la scena Jagermeister, unde s-au deplasat toti cei cu un apetit insatiabil dupa metalcore neaos. Punct ochit, punct lovit, trupa a servit o portie „sanatoasa” de acorduri bestiale.

Concertul trupei Vita de Vie a fost unul foarte lejer si prietenos, in care s-au auzit melodiile mai noi ale grupului, cum ar fi „Praf de stele”. Adi Despot ofera inca o data o lectie de „frontmanship”, legand o relatie frumoasa cu publicul, pe care il castiga, prin carisma, de partea formatiei. 

Vita de Vie  DSC9027

Profesionalism, maturitate interpretativa si devotament fanilor, iata cele 3 elemente principale care caracterizeaza Vita de Vie, una dintre cele mai longevive formatii din industria muzicala autohtona. 

Ploaia de confetti de la final a „luminat” noaptea care imbatranea cu fiecare acord, scotand-o din melancolie cu o baie de stralucire rock’n’roll.

Urmeaza Texas, una dintre cele mai asteptate formatii din festival. Desi din punct de vedere „profesional” formatia scotiana a cantat foarte bine, show-ul a fost cam anost. Poate „brandul” de rock alternativ profesat de muzicieni s-a „demodat”, sau poate nu avea aceeasi „savoare” dupa prestatiile mai „grele” de mai devreme, dar ceva a lipsit din gig.

S-au cantat hiturile trupei: „Say What You Want”, „Summer Son”, „In Demand” iar formatia a promis ca va reveni in Romania.

Texas  DSC9052

Cel mai interesant moment al serii cu numarul 1 l-a reprezentat concertul Tiamat. Publicul se astepta la un show dark, asa cum le face cinste suedezilor, care au debutat ca o trupa de black metal, numita Treblinka.

Se astepta la Johan, Anders si Lars in negru, eventual cu fata „manjita” vampiric cu negru, sau daca nu, macar cu putin eyeliner intins…tot negru. In schimb, s-a ales cu un Tiamat pregatit sa plece cu salupa pe Dunare.

Lasand in urma trauma de a vedea una dintre cele mai intunecate, rele si „freaking Goth” trupe puse pe „tripul” pescar rock, show-ul a fost reusit, dar destul de minimalist.

S-au auzit „Whatever that hurts”, „The Sleeping Beauty” si mai noua „Love Terrorists”. Cea din urma intr-un stil mai comercial.

Tiamat  DSC9123

Oricum, Tiamat merita vazuti macar o data in viata pentru ca reprezinta, pentru orice metalist, un „stalp” al genului.

Ziua cu numarul unu s-a sfarsit cu succes, deschizand cum se cuvine apetitul festivalistilor, care s-au indreptat spre autobuse, masini sau corturi fericiti ca au participat la primul moment B’Estfest Summer Camp.

Daca lucrurile vor merge la fel de bine si zilele urmatoare, vom avea parte de una dintre cele mai reusite editii ale festivalului. Conform organizatorilor, la venue s-a strans un numar impresionant de 19.000 de spectatori.

Urmeaza si cronicile zilelor 2 si 3.

O galerie foto de la eveniment poate fi vazuta AICI. 

Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*