Beck – Morning Phase

La 6 ani de la aparitia ultimul album, “Modern Guilt” si dupa o lunga asteptare, iata ca noul material discografic semnat Beck, “Morning Phase” a fost in sfarsit lansat, in cursul lunii trecute.

Aceasta perioada insemnata de timp se pare ca nu a trecut peste artist fara sa lase amprente, Beck evoluand de la piese cu contotatii ironice, taieri bruse de ritm si o atitudine de shape-shifter la un stereotip hippie relaxat. Artistul a cochetat indelung cu ideea compozitorului-cantaret hippie, devenind un trubadur cu par lung si blond care creeaza armonii folk-rock in intimitatea caminului sau din Laurel Canyon, California, USA.

In cadrul acestui album, cel de-al 12-lea album din cariera, Beck cedeaza total in fata sunetului specific perioadei sfarsit de ani ’60 – inceput de ani ’70 (sunet caracteristic unor artisti precum The Byrds, The Mamas & Papas sau Neil Young), imbratisandu-l intru totul.

Beck creeaza o atmosfera maiestuos de sumbra care imbraca acest material discografic ca un val funerar; asta nu insemana ca nu vor exista si momente optimiste, insa acest album il recomand a fi consumat in singuratate, pe intuneric, pentru o experienta cat mai autentica.

Desi albumul “Morning Phase” a fost etichetat drept un album “acustic”, elementele simfonice incluse vin sa spulbere acest label.

Albumul debuteaza cu piesa “Cycle”, un intro orchestral si furtunos ce dureaza 39 de secunde care aluneca in piesa “Morning”, o compozitie aerisita a carei acorduri simple si tobe delicate se rostogolesc precum valurile oceanului. Melancolia va consta in ideea de auto-expunere, idee perfect conturata de catre maniera vocala pe care Beck o adopta – murmurul: “This morning/ I let down all my defences”.

Cu emotiile la vedere, trecem prin piesa „Heart is a drum”, o psihedelie subtila a carei intrumentatie sclipitoare si armonie melancolica par a izvori din vocile lui Crosby, Stills sau Nash.

Acordurile optimiste de chitara anima atmosfera in piesele „Say Goodbye”  si  „Country Down”, pe cand single-ul „Blue Moon” devine poate cea mai captivanta creeatie a lui Beck de pana acum – o melancolie care se invarte in jurul strigatului disperat „Don’t leave on my own”.

Atmosfera intunecata devine transcendentala in momentul in care ajungem la piesa  „Wave”, piesa de o orchestratie depresiva, a carei cor cameral intoneaza in mod repetitiv  cuvantul „isolation”.

Acest album nu reprezinta un imn al orasului Los Angeles scaldat in soare, ci un imn al unui oras care se destrama in pragul apusului, cu povesti a la Charles Bukowski, ce denota caldura si satisfactia unei petreceri reusite, insa cu tot cu mahmureala de a doua zi.  

                                                                        Tracklisting:

                                                                        01. „”Cycle”
                                                                        02. “Morning”
                                                                        03. “Heart Is A Drum”
                                                                        04. “Say Goodbye”
                                                                        05. “Bue Moon”
                                                                        06. “Unforgiven”
                                                                        07. “Wave”
                                                                        08. “Don’t Let It Go”
                                                                        09. “Blackbird Chain”
                                                                        10. “Phase”
                                                                        11. “Turn Away”
                                                                        12. “Country Down”
                                                                        13. “Waking Light”


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*