Born From Pain, Rock n Ghena, Deadeye Dick, Take No More / 13.03.2015, Fabrica Club, Bucuresti

248 vizualizări
Echipa de la Sabotage ne-a propus la inceputul acestui weekend un concert cu patru trupe hardcore care mai de care mai interesante. Vorbim despre tinerii din Take No More, descreieratii din Deadeye Dick, experimentatii de la Rock n Ghena si olandezii zburatori de la Born From Pain ce au rupt in doua clubul de pe strada 11 iunie.
Sincer, imi trecuse perioada catatonica cand umblam prin baruri unde se ascultau astfel de sonoritati si nu credeam ca voi ajunge sa le simt lipsa dar vorba aceea, timpul le iarta pe toate. In mod sigur, core-ul nu este un gen muzical usor digerabil pentru majoritatea insa mesajul lansat dezvaluie o ideologie pe care as eticheta-o simplu cu „toti pentru unul, unul pentru toti”. Intr-o vreme in care liberul arbitru pare sa ne joace feste in fiecare clipa, tipul acesta de trairi destupa, mai mult sau mai putin, mintile crete si releva, macar pentru un moment, o cale nepatata de a exista. Cel mai bun citat care imi vine in minte si descrie perfect viziunea de viata a celor care sunt implicati, intr-un fel sau altul, in acest tip de activitati este cel al lui Hopkins: „Nu e treaba mea ce crede lumea despre mine. Eu sunt ceea ce sunt si fac ceea ce fac. Nu refuz nimic si accept orice. Si asta face viata mult mai frumoasa…”.
Punctual ca de obicei, pasesc in club putin dupa ora 20:00 pentru a vedea la lucru trupa Take No More, o premiera pentru mine. Nu am idee cand a luat fiinta acest grup dar tinand cont de varsta frageda a membrilor pot face o aproximatie destul de apropiata de adevar. Primul lor material discografic lansat acum circa o luna se numeste „The Real Deal” si contine trei piese: „Bare Your Teeth”, „Untitled” si „Anthem 18”. 
Nu cred ca dau prea multe din casa cand spun ca am asistat la cel mai marfa concert de deschidere din Fabrica de cel putin trei ani. Cu o energie debordanta, Malin, Gheorghe, Andrei si Mihai au incins spiritele timp de vreo 25 de minute intr-un mod cat se poate de brutal. Primele impresii lasate sunt dorinta intensa de afirmare si nebunia orbitoare din capul acestor baieti. Desigur, se puteau observa cateva discrepante in coeziunea grupului, semn ca sunt la inceput de cariera dar cu un asa start, pariez ca vor deveni un nume de luat in seama in scena hardcore din tara. Keep on working on the real deal guys!
Dupa o scurta pauza de change-over urmeaza la instrumente Deadeye Dick in formula cu Mihai la voce, Scuby si Tomi la chitare, Denis la bas si Dorin la tobe. Fata de precedentii, se observa o maturitate in compozitiile mult mai tehnice si ritmate care smulg privirile celor care inca isi aleg bautura preferata din meniu. De asemenea, in timp ce produsul Take No More ne-a fost prezentat ca un tot, la Deadeye Dick iese in evidenta solistul prin apertura glasului si miscarile teleghidate corelate cu cele ale colegilor de „suferinta”.
Am avut placerea de a asculta atat piese noi cat si mostre de pe „Black Stars On A White Sky” insa in memorie mi s-a intiparit „Statues” la care a contribuit si Pava in varianta de studio si turele date de Mihai pe rampa dar si prin publicul nestatornic a carui reactie atrage multumirile trupetilor. Mai adaug doar faptul ca DD are un bagaj destul de consistent in spate ce le ofera o anumita imagine de ansamblu pe care ar putea sa o prezinte si peste hotare. Totul pentru posteritate!
Despre Rock n Ghena am scris numai de bine si probabil asa o voi face in continuare. Calitatea excelenta a show-ului sustinut de constanteni denota experienta dobandita de-a lungul anilor, o experienta tradusa prin standarde bine puse la punct in ceea ce priveste acest concept de DIY. Drumul a fost lung si pe alocuri poate anevoios dar rezultatul final este cel scontat. 
Cele trei sferturi de ceas cat a durat repertoriul lui Rocco si compania au intarit ideea generala pe care am descris-o mai sus cu amendamentul ca baietii au cam atins maximum pe acest segment. De aici mai departe depinde doar de ei si cat de sus tintesc. Eu ma ghidez dupa urmatoarea filosofie legata de note care se transpune in aproape toate domeniile: propune-ti nota 10 si sigur vei trece examenul fiindca daca vrei doar 5, ai sanse mari sa il pici.
Imaginea cu spectatorii ascultand si executand ordinele venite dinspre scena este un lucru mare din care reiese in primul rand respectul publicului pentru acesti muzicieni care au fost acolo inca de la inceputuri. Cuvintele sunt de prisos… partea buna este ca am avut si voi avea pretentii de la o formatie de calibrul celor de la RNG iar acestea au fost inca o data satisfacute.
Putin dupa 22:30 isi fac aparitia baietii rai din Olanda de la Born From Pain in uralele fanilor inca infometati. Infiintat in 1997, grupul metalcore/hardcore reprezinta elita stilului incadrat fiind recunoscut ca promotorul acestui curent in Europa.
Am traversat astfel 60 de minute intense alaturi de Rob (voce), Dominik (chitara), Tommie (bas), Servee (chitara) si Max (tobe) intr-un fundal sonor minunat colorat de jocul de lumini care dezvaluia putin cate putin luptele date atat pe scena, cat si in fata ei. Crowd surfing, circle pit, you name it.

Nu am habar cati stiu ca Rob este la baza basist de meserie si cu toate acestea demonstreaza inca o data ca poseda autoritatea unui frontman ce trage dupa el toata masa de oameni intr-o forfota continua aplanata doar de interventiile motivationale dintre melodii.

La final vreau doar sa punctez profesionalismul si dedicarea acestui band care continua sa scrie istorie la fiecare ivire pe taramul nostru. 

Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*