Breathelast – „All Of This Amounts To Exactly Nothing Until You Throw It All Away”

855 vizualizări

De unde să și încep? Ori de câte ori m-aș strădui să îmi dau seama unde se situează underground-ul românesc de metal, nu reușesc în nici un fel și chip să îi găsesc un loc. Am ascultat atât de multe trupe autohtone bune, însă în același timp am fost martor și decăderea și dispariția altora la fel de talentate. Am scris despre ele, am fost la concerte, am cumpărat albume. Niciodată nu a fost destul, pentru că efortul nu a fost colectiv. Trupele dispar, altele se nasc din cenușă, altele mor de tot din varii motive: lipsa de bani, lipsa de experiență, lipsa de promovare adecvată, lipsa de săli și lista poate continua. Apoi a mai venit un nenorocit de incendiu care „ne-a lăsat mai singuri, dar mai mulți[1]”. 

Un fleac, nu? Nu știu cât de mult va mai continua acest dans macabru al vieții, totuși,, într-un fel oricât de mult simt unele lipsuri, inima mea e bucuroasă că printre primele trupe care m-au ghidat la început în tainele underground-ului românesc de metal încă trăiește și a reușit după atâția ani să lanseze albumul de debut: este vorba de formația bucureșteană BREATHELAST, cu materialul „All Of This Amounts To Exactly Nothing Until You Throw It All Away”.

Breathelast este, după părerea mea, expresia concretă a unei formații clasice de underground trecută prin numeroase evenimente care au întârziat apariția primului album full-length: 2010 a marcat debutul ca trupă, iar anul 2011 a însemnat apariția EP-ului eponim. Au urmat două schimbări de componență și apariția unui split cu cei de la Cap de Craniu în 2013, succedat de un nou EP, „Maluri”, în 2014. Dar niciodată un album, în ciuda a numeroase apariții pe scenele bucureștene în detrimentul celor din provincie. „Fericirea” a venit, însă, în 2018, cu un album care are ca lungime un titlu egal cu timpul de așteptare a apariției sale.

„All Of This Amounts To Exactly Nothing Until You Throw It All Away”, lansat via Universal Music Romania și masterizat în Studio148 de Marius Costache, este un conglomerat de influențe străine, începând cu formații precum Alexisonfire, Breaking Benjamin sau Thrice, dar și autohtone, de la Crize, White Walls până la Diamonds Are Forever. Însă oricum ai lua-o, niciuna dintre formațiile menționate nu se apropie în concret cu stilul Breathelast: luând câte puțin de la fiecare, formația ne-a livrat o muzică originală, energică și introspectivă. Acest material a schimbat pe alocuri tonul, deoarece pare mult mai întunecat, mult mai atent pe detalii și mult mai mult axat pe riff-uri. Aspirațiile vestice ale trupei au rămas la același nivel, însă s-a dorit și o abordare autohtonă a unor sonorități cu care eram obișnuiți. Avem două piese compuse în limba română, „Oase” și „Infern…”, foarte asemănătoare din punct de vedere conceptual cu melodiile din materialul „Maluri”. Ciudat este faptul că respectivele melodii reușesc să te prindă „în lumea lor”, într-un spațiu emoționant și profund.

În schimb, emoția mi se pare că este „axis mundi-ul” lui „All Of This Amounts To Exactly Nothing Until You Throw It All Away”. Pe de o parte, vocea lui Mihai este cea care exprimă cel mai bine acest sentiment și continuă să impresioneze prin alternanța dintre vocea joasă și cea clean pe care artistul bucureștean reușește să o surprindă în toate cele 14 piese de pe album. De multe ori, solistul face schimbări bruște, în acord cu instrumentalul, care la rândul său este cel care dă tonul la experiment, fiind un stimulent energic pentru atmosfera clădită de punctul central al albumului. Din punctul de vedere al versurilor, toate compozițiile sunt axate într-un mod serios pe teme cu tentă socială și existențialistă, care nu lasă loc bănuielilor că Breathelast pune pe masă o piesă de teatru al absurdului. Melodiile cele mai reușite, după părerea mea, sunt „Heartless Arsenal”, „Dead Coins” și „At Your Funeral”, însă fiecare ascultător poate identifica din lista exhaustivă destule alegeri personale în funcție de preferințe. Modernismul, originalul și personalitatea sunt alte trei elemente cheie cu care te întâlnești în această călătorie împărțită în 14 capitole, ce urmează să fie așternută live în viitor.

Unde se situează totuși „All Of This Amounts To Exactly Nothing Until You Throw It All Away”? După mine, la un alt nivel, la un salt imens de granița muzicală actuală autohtonă care pare că de ceva timp se află într-o schimbare radicală datorită surprizelor care mai răsar uneori prin underground. Sunt șanse ca acest album să nu merite aplauzele necesare? Desigur că da, practica așa ne-a arătat, dar ce rost ar fi să ne gândim acum la acest lucru? Este un album pe care eu cel puțin mi l-am dorit cu ardoare și mi-ar părea rău să nu fie apreciat pe cât ar trebui. Dar timpul ne va arăta ghearele neprevăzutului, căci poate chiar că „toate aceste lucruri duc către exact nimic, până la momentul în care îl vom arunca de tot…”


[1] Este vorba de titlul revistei „DoR #22 • Adevăr/Provocare”, numărul Iarnă 2015/2016, care a tratat subiectul „Colectiv”, pg. 148 – 175


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*