Capodopere ale shreddingului: 10 albume cu solouri incendiare

94 vizualizări

Ah, shreddingul! Un lucru esential pentru cei mai multi chitaristi rock, care profita de aceasta tehnica pentru a-si dovedi virtuozitatea.

In cele ce urmeaza, va prezentam o lista cu albume rock renumite pentru shred-ul intens la care se dedau chitaristii.

Shreddingul este o arta pe care nu foarte multi instrumentisti o stapanesc asa cum se cuvine, pentru ca, dupa cum spun si cei de la GuitarWorld.com, „shredul nu inseamna numai viteza si cate note reusesti sa inghesui pe portativ„.

Cu toate acestea, muzicienii de mai jos sunt maestrii in acest domeniu si dau frau liber unor solo-uri bes-ti-a-le!

Jimi Hendrix pe „Electric Ladyland” (1968)

Un album clasic si un must-listen pentru toti cei care se considera rockeri. Jimi a schimbat istoria chitarei electrice iar piesa lui, „Voodoo Chile” starneste fiori pe sira spinarii, si in degete.

Randy Rhoads pe „Blizzard of Ozz” (1980)

„Crazy Train”, „I Don’t Know” si „Mr.Crowley”. Nu ai ce sa spui mai mult decat atat! Intalnirea providentiala dintre Randy si Ozzy a dus la cateva capodopere ale genului metal!

Yngwie Malmsteen pe „Rising Force” (1984)

Yngwie este considerat unul dintre cei mai rapizi chitaristi din lume iar albumul sau, „Rising Force” o dovedeste. Nu prea ai cum sa-l bati pe acest suedez!

Joe Satriani pe „Surfing with the Alien” (1987)

Cand a lansat acest album, Satriani a facut un mare serviciu chitarei electrice. El a transformat-o dintr-un simplu instrument „de background” (cel putin in mintea ascultatorilor needucati), in personajul principal al melodiilor. „Satch Boogie” anyone?

Kirk Hammett pe „Master of Puppets” (1986)

N-ai cum sa nu vorbesti despre acest album al formatiei Metallica, a carui melodie, „Welcome Home”, este absolut brutala in ceea ce priveste shreddingul. Dave Mustaine, „eat your heart out”.

Marty Friedman pe „Rust in Peace” (1990)

Or not! Iata un album Megadeth pe care trebuie sa-l detinem toti. „Tornado of Souls” este un fel de „biblie” sonora a shreddingului.

Dimebag Darrell pe „Cowboys from Hell” (1990)

RIP Dimebag, un shredder de exceptie! Materialul trupei Pantera ramane in istorie drept unul dintre cele mai emblematice ale genului metal.

Steve Vai pe „Passion and Warfare” (1990)

O asemenea lista fara Vai si Satriani ar fi nula. Este discul de pe care face parte legendara melodie „For the Love of God” si este un disc ireprosabil. In ceea ce priveste solo-urile, perfectiunea exista.

Synyster Gates pe „City of Evil” (2005)

Avenged Sevenfold este o trupa neobisnuita cu un background interesant. „Beast and the Harlot” dovedeste influente din zona fusion.

Alexi Laiho pe „Are You Dead Yet” (2005)

Children of Bodom, care vor veni si in Romania pe data de 12 noiembrie 2013 (info AICI) au lansat un album cu shred-uri dementiale. Alexi este foarte priceput cand vine vorba de viteza!


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*