Care este viitorul formatiei Metallica?

Am avut onoarea sa ascult noua piesa de la Metallica intitulata „Lords of Summer” (daca nu ati ascultat-o, puteti intra aici). Si m-a durut sufletul …

Nu am cautat sa vad ce feedback au primit din partea fanilor si am decis ca voi face acest lucru dupa ce voi termina de scris articolul de fata. Nu as vrea sa influentez natura obiectiva a acestui text in vreun fel sau altul.

Ei bine, da, Metallica este o trupa imbatranita, odata cu aceasta noua lansare, chiar m-am convins! Asta inseamna ca au intrat in categoria formatiilor care, orice album ar scoate, de acum si pana la adanci batraneti, toate compozitiile vor fi puternic influentate de lansarile anterioare (atunci cand vine vorba despre muzica, nu exista notiunea de „pensionare”).

Cine nu intelege ceea ce vreau sa spun, este invitat cu mare caldura sa asculte discografia Motorhead. Nu, pe bune, chiar ar trebui sa faceti asta!

Nu ma pot astepta de la Metallica sa mai scoata un album care sa-mi placa la fel de mult precum mi-au placut „Master of Puppets”, „Ride the Lightning”, ori muzica lor per total de pana acum (nu implic si ceea ce inseamna Lulu). Compozitiile ce vor aparea de acum incolo vor fi dedicate fanilor nostalgici, celor care isi doresc sa mai asculte ceva „nou” de la ei, cu toate ca este aceeasi chestie, cu alta palarie … Si alt mixaj!

Mi-e imposibil sa cred ca as fi singurul care a facut o diferentiere foarte clara intre Metallica post-Black Album si Metallica pre-Black Album. Ador perioada de dinainte, dar apreciez intr-o masura destul de mare si discurile ulterioare. Sunetul, conceptul, au fost bune, chiar daca era vorba despre mainstream, cu aparitii lungi si dese la MTV si cu niste trupeti tunsi si bine aranjati.

Chiar si „St. Anger” a sunat bine, cu toate ca multa lume l-a condamnat. Acum imi este foarte greu sa cred ca Metallica mai poate face muzica; Metallica face bani in industrie. Au parte de concerte masive si aparitii in calitate de headlineri la festivaluri. Sa nu omitem evenimente precum concertul din Antarctica sponsorizat.

Nu este nimic in neregula cu activitatea actuala a formatiei. Au noua albume de studio si lucreaza la al zecelea. O discografie respectabila pentru treizeci de ani de activitate. Faima pe care au capatat-o a fost pe merit, fie ca suntem in baricada pre-Black Album sau post-Black Album.

Eeei, insa mai stim despre anumite formatii (sau artisti) care au imbatranit si parca …nici nu se vede! Am sa ma rezum la scena thrash metalului contemporan cu acestia: Megadeth, cu anii care au trecut peste Dave Mustaine. Slayer au suferit o mare pierdere – pe Jeff – si nu ma pot pronunta asupra lor. Anthrax, fie ei cu Belladonna, mi se par inca vioi iar „Worship Him” a fost un album dragut. Nici prestatia live (de asta vara) nu a fost prea rea!

Numai ca thrash metalul anilor ’80 nu a insemnat numai „The Big Four” si as vrea sa scot la suprafata doua formatii excelente, din acelasi peisaj: Exodus si Overkill. Exodus si-a schimbat vocalistul dupa „Tempo of the Damned”. Souza a fost inlocuit cu Rob Dukes, dar chiar daca ar fi fost, omul ar fi avut la fel de multa energie, imaginatie si putere in plamani. Despre Overkill nici nu mai vorbesc! Bobby „Blitz” este incredibil, inclusiv pe „The Electric Age” a cantat superb. Prestatiile live de acum doi ani au fost foarte bune.

In ceea ce priveste partea de instrumental, in ambele situatii au fost compozitii bune, care te faceau sa recunosti stilul pe care stiai, dar in acelasi timp simteai ca este ceva nou, semnat Exodus sau Overkill. Ar fi de mentionat ca membrii trupelor sunt din aceeasi generatie ca Metallica.

In concluzie, da, batranetea este inevitabila. Oamenii nu au descoperit elixirul tineretii eterne. La fel este si cand vine vorba despre muzica. Suparator, pentru mine, este ca un nume atat de puternic se prezinta atat de …extenuat (Metallica), in timp ce contemporani de-ai sai inca fac treaba faina si muzica buna.

Daca nu v-am convins, atunci va mai dau un exemplu: o formatie cu o activitate vasta, pe care sigur o stiti cu totii. Ma refer la Iron Maiden. Incredibila energie! Foarte multa disciplina si un profesionalism aparte.

Colac peste pupaza, simultan cu lansarea noii melodii a celor de la Metallica, maestrul Tom „Warrior” Fischer (ex-Celtic Frost, ex-Hellhammer, actualmente Triptykon a oferit publicului doua piese noi.

Suna bestial si va invit, dragi „cititori” de muzica buna, sa ascultati ce livreaza un maestru cu o activitate de peste 30 de ani!