Cele mai bune 20 piese Pink Floyd

1.381 vizualizări

Pink Floyd este o trupa britanica de progressive/ psychedelic rock care a cunoscut un succes intrenational major. Distingandu-se prin mesaje filosofice, experimente muzicale si show-uri live elaborate, PF sunt una dintre cele mai renumite si cele mai influente trupe din istoria muzicii moderne.

Realizarea acest top a fost una dificila, avand in vedere faptul ca Pink Floyd este o trupa “construita” din albume conceptuale, cele mai bune lucrari ale acestora (The Dark Side of the Moon, The Wall, Wish You Were Here) fiind menite a fi ascultate ca un intreg coeziv – o poveste.

De asemenea, multe piese Pink Floyd au fost suficient de puternice incat sa reziste in mod independent, astfel ca topul de mai jos va fi unul orientativ, o “medie aritmetica” bazata pe opinia fanilor si a criticilor de specialitate.

20. “When the Tigers Broke Free” – Pink Floyd: The Wall (soundtrack)/ The Final Cut (2004 reissue)

O piesa destul de trecuta cu vederea de catre fani, “When the Tigers Broke Free” a putut fi ascultata initial doar pe coloana sonora a filmului The Wall, aceasta urmand sa fie re-editata pentru albumul The Final Cut.

Avand o orchestratie ce evoca solemnitatea atmosferei de razboi si niste versuri moralizatoare, aceasta melodie critica guvernul englez pentru atitudinea mecanica si lipsita de compasiune vis-à-vis de rudele eroilor martiri de razboi, un motiv poetic ce rezoneaza foarte bine cu tema “Another Brick in the Wall”.

Aceasta creatie este un tribut adus de catre Roger Waters tatalui sau, Eric Fletcher Waters, cazut la datorie in Cel de-al Doilea Razboi Mondial.

19. “Goodbye Blue Sky” – The Wall (1979)

O piesa scurta si acustica, “Goodbye Blue Sky” imbina “imposibilul” pe parcursul celor aproximativ trei minute: pasaje armonice, relaxante si blande cu elemente reci, sumbre precum intunericul. In contextul povestii The Wall, aceasta piesa reprezinta dezamagirea cu privire la destramarea visului de dupa razboi, un vis-promisiune de a crea o lume si o societate mai bune prin sacrificiul produs de implicarea in conflicte armate. De asemenea, contiuna mesajul transmis catre guvernul britanic care ii ignora pe cei care au avut de suferit din aceasta cauza.

Recomand a fi ascultata alaturi de scenele de animatie corespunzatoare din filmul The Wall, si anume acelea care juxtapun simoblurile crestine si naziste intr-un decor ravasit de razboi.

18. “Set the Controls for the Heart of the Sun” – A Saucerful of Secrets/ Ummagumma (1968/1969)

Una dintre primele piesele pe care Roger Waters le-a compus dupa decaderea mentala a lui Syd Barret si plecarea fireasca a acestuia din trupa in 1968, “Set the Controls for the Heart of the Sun” ramane fidela influentelor psihedelice caracteristice lui Barret. Waters va inlocui insa tendintele muzicale capricioase specifice geniului lui Syd cu o atmosfera mult mai formala, sumbra, care te bantuie, atmosfera care va caracteriza urmatoarele creatii Pink Floyd.

Avand ca nucleu o linie de bas hipnotica si de influente orientale, versiunea de studio paleste in fata celor live, cel mai bun exemplu in opinia mea fiind live-ul de la Pompeii (1972).

17. “Have a Cigar” – Wish You Were Here (1975)

“Have a Cigar” este singura piesa Pink Floyd a carei parte de vocal principal este cantata de catre cineva care nu este membru al trupei. Initial, Roger Waters intentiona sa isi asume rolul de lead vocal, insa avand in vedere ca acesta si-a “abuzat” vocea in timpul inregistrarilor, Roy Harper, un cantaret folk englez, a preluat aceasta sarcina. Abilitatile vocale ale lui Harper se vor dovedi perfecte pentru aceasta bucata funky care descrie lupta de mentinere a integritatii morale si artistice ale rockstarului in contextul succesului masiv – un fel de raspuns al lui Waters vis-à-vis de vanzarile colosale ale albumului The Dark Side of the Moon.

Impreuna cu un solo masiv de chitara a la David Gilmour, “Have a Cigar” este una dintre cele mai energice si groovy realizari ale trupei.

16. “One of These Days” – Meddle (1971)

Aceasta melodie este in esenta, un jam cu o profunda incarcatura psihedelica, reprezentand baza albumului Meddle si directia in care Pink Floyd se va deplasa: mai concret si mai la obiect din punct de vedere conceptual.

Bazata pe o linie de bas dubla si pe talentul nestavilit al tobosarului Nick Mason – care va contribui si pe partea vocala (singura data in toata istoria Pink Floyd) – “One of These Days” evoca un mesaj-amenintare malefic: “One of these days I’m going to cut you into little pieces” (trad. “Intr-una din zilele acestea te voi taia in bucatele mici”).

15. “Careful with that Axe, Eugene” – Ummagumma (1969)

Desi nu a fost lansata in mod oficial in cadrul unui album de studio, “Careful with that Axe, Eugene” a fost prima piesa pentru a carei concepere cei patru membrii ai trupei au colaborat impreuna dupa plecarea lui Syd Barret.

La inceput David Gilmour parea sa intampine dificultati in indeplinirea rolului de noul chitarist al trupei, acestea disparand odata cu contributia sa in cadrul acestei piese. Gilmour creaza astfel o atmosfera usoara si delicata la inceput, ca mai apoi sa treaca intr-una bluesy pe sectiunea faimoasa de urlet a lui Waters – care cred ca este primul scream “ca la carte” din istoria rockului.

Reprezentand incercarea trupei de a-si regasi identitatea dupa pierderea liderului Barret, “Careful with that Axe, Eugene” a devenit rapid o piesa preferata printer fani si un laitmotiv al reprezentatiilor live din acea perioada.

14. “Atom Heart Mother” – Atom Heart Mother (1970)

De la A Saucerful of Secrets, Pink Floyd au inceput sa experimenteze cu o noua maniera de a scrie, ajungand la limita clasicului. “Atom Heart Mother” a fost a doua incercare a trupei in abordarea acestei directii, de aceasta data mizand pe un sound full-classical, in acest sens angajandu-l pe compozitorul avangardist Ron Geesing pentru a-i ajuta la inchegarea acestei compozitii de aproximativ 23 de minute. Migrand de la o tema orchestrala cu sound occidental la sectiune de cor fantomatica si un jam funky, si inapoi la tema principala, Pink Floyd dovedeste o ambitie creativa desavarsita.

Pe parcursul evolutiei trupei, David Gilmour si Roger Waters vor denigra aceasta compozitie, numind-o “puerila” si “fara valoare”, desi fanii inraiti inca indragesc aceasta creatie. Lafel fac si eu – o ador!  Mi-as dori sa o aud in cadrul unui concert la Ateneu!

13. “Brain Damage/ Eclipse” – The Dark Side of the Moon (1973)

Exista oare pe vreun album Floyd o compozitie mai emotionanta decat secventele din “Brain Damage/ Eclipse”? Daca ati gasit-o, spuneti-mi!

Reunind toate motivele universale si intrebarile ridicate pe parcursul albumului DSotM, aceasta piesa vorbeste despre pericolul suprem cu privire la ceea ce se poate intampla cu mintea omului pus fata in fata cu toate fricile si problemele vietii moderne. Desi nu este cunoscut ca o fire plina de compasiune, Roger Waters ofera aici o perspectiva a laturii sale sensibile prin intermediul ideii centrale a piesei “I’ll see you on the dark side of the moon” (trad. “Ne vedem pe partea intunecata a lunii”) – empatizand cu deficienta mentala a lui Syd Barret si deschizand astefel calea catre albumul Wish You Were Here.

12. “Sheep” – Animals (1977)

“Sheep” este segmentul final al albumului monolitic Animals si a treia componenta a comceptului Orwellian evocat de catre Waters, unde acesta imparte rasa umana in caini, porci si oi. Bineinteles, casta umana de “oi” ii reprezinta pe aceia care sunt motivati de comfort si securitate si care adesea se tem sa gandeasca singuri si sa se razvrateasca importiva autoritatii. In contextul acestei piese, construita din linia de bas specifica lui Waters si pianul misterios al lui Richard Wright, oile sunt manipulate de catre porci (politicieni) pentru a-i denigra pe caini – indivizii cei mai competitivi din societate – pentru ca in final sa ii invinga prin superioritate numerica. Mesajul central este destul de clar: majoritatea suntem niste oi, iar pentru porci totul este doar un joc.

11. “Speak to Me/ Breathe” – The Dark Side of the Moon (1973)

Sunetul de puls slabit care deschide pasajul „Speak to Me” si care mai apoi converge catre „Breathe” aproape ca a devenit un cliseu datorita staturii impunatoare a albumului DSotM, insa, in realitate, reprezinta un intro firesc pentru un album care examineaza nucleul vietii si statutul conditiei umane. Formata din acorduri superbe pe chitara si pasaje jazzy de pian, „Breathe” reprezinta un preludiu melancolic si relaxat fata de nebunia portretizata in urmatoarele piese. Aceasta piesa include si unul dintre cele mai simple si directe mesaje ale lui Waters, care incurajeaza ascultatorul sa nu se teama  sa-si traiasca viata la intensitate maxima: „Breathe, breathe in the air / Don’t be afraid to care” (trad. „Trage aer adanc in piept/ Nu-ti fie teama sa-ti pese”).

10. „Dogs” – Animals (1977)

Prin aceasta bucata lunga de 17 minute, Waters defineste o parte din rasa umana: „cainii”. Cainii ii reprezinta pe oamenii care calca peste cadavre, care trebuie sa fie cei mai buni, pentru a-si indeplini scopul de supravieturie si obtinere a tot ceea ce isi doresc, motivati sa ii depaseasca si controleze pe mai sus numitii „porci”. Pe parcurul albumului vom realiza ca Waters se identifica ca fiind mebru al castei de caini, asa cum este sugerat intr-unul din versurile piesei „Pigs on the Wing (Part2)”: „So I don’t feel alone on the way to the stone / Now that I’ve found somewhere safe to bury my bone / And any fool knows a dog needs a home”.

9. „The Happiest Days of Our Lives/ Another Brick in the Wall (Part II)” – The Wall (1979)

Adesea tinuta minte datorita versului celebru „We don’t need no education” si prost interpretata ca fiind un imn anti-intelectualist, „Another Brick in the Wall (part II)” reprezinta cel mai de succes hit comercial Pink Floyd.

Mesajul din aceasta piesa este insa unul mult mai complex – este parte din povestea The Wall pana la urma, nu? – si anume abuzul din partea profesorilor stricti si din partea unui sistem educational opresiv care cauta cu orice pret sa anihileze orice tendinta creativa. Astfel, Waters critica doctrina rigida de care scolile se agata, blamand sistemul pentru transformarea multor oameni in roboti apatici si lipsiti de individualitate.

O piesa clasica despre anarhie.

8. „Money” – The Dark Side of the Moon (1973)

 “Money” este responsabila pentru succesul masiv pe care Pink Floyd l-au avut in Statele Unite, fiind primul hit trans-Atlantic al trupei, desi aceasta nu a fost lansat ca single niciodata.

Este o piesa laudata indelung datorita faptului ca este unul dintre acele hituri rare care nu se incadreaza in masurile muzicale standard de 4/4 sau 6/8. Desi pasajele de chitara ale lui Gilmour se desfasoara dupa o masura de timp obisnuita, restul cantecului se bazeaza pe rifful dinamic de bas pe masura 7/8, obtinandu-se astfel un groove delicios.

Din punct de vedere al mesajului, “Money” evoca obsesia lumii cu privire la bani si realitatea trista conform careia banii “fac lumea sa se invarta”, si, in mod ironic, acest hit de succes va umple visteria Pink Floyd cu aceiasi bani murdari – o gramada!
Din acest motiv, “Money” a schimbat chimia trupei pentru totdeauna.

7. „Wish You Were Here” – Wish You Were Here (1975)

Probabil cea mai frgaila si emotionanta creatie Pink Floyd, „Wish You Were Here” a reprezentat un proces creativ inversat, unde mai intai au fost scrise versurile si mai apoi muzica.

Construia un jurul unui tempo mediu si parti acustice de chitara melancolica, acest cantec este o oda personala adusa de Waters lui Syd Barret. Wish You Were Here fiind un album focusat pe criza existentiala si reactia la succesul brusc, aceasta piesa poate fi vazuta ca o dorinta a lui Waters de a nu lasa propria faima sa eclipseze mostenirea si viziunea initiala a lui Barret, exprimandu-se marele regret de a nu-l avea pe Syd acolo, sa se bucure de marile realizari ale trupei pe care a format-o.

6. „Mother” – The Wall (1979)

Un alt ingredient-cheie al conceptului The Wall, „Mother” este o piesa acustica care consemneaza consecintele negative pe care personajul Pink le traieste datorita mamei lui mult prea protectoare si a dezvoltarii emotionale precare pe care acest fapt il implica – o frustrate a lui Waters cu privinta la propria mama, care l-a crescut singura in acest stil protectiv-distrugator. Pe parcursul acestei melodii, Waters recunoaste faptul ca „mother loves her baby” (trad. „mama il iubeste pe puiul ei”) si ca aceasta are cele mai bune intentii, concluzia fiind ca o astfel de atitudine ultraprotectoare implementeaza frica fata de lumea de afara in mintea copilului usor impresionabil.

In final, personajul cauta ca obtina un raspuns tot de la mama sa cu privire la limitarile sale: „Mother, did it [the wall] need to be so high?” (trad. „Mama, trebuia ca acesta (n.r. zidul) sa fie atat de inalt?”.

5. „Us and Them” – The Dark Side of the Moon (1973)

Piesa centrala si aerisita a albumului DSotM, „Us and Them” este cel mai bun exemplu al delicatetii Pink Floyd, avand o linie de chitara gentila si lenta care se amesteca cu tonuri de pedala-bas. Puterea cantecului este amplificata e o saritura in dinamica piesei, de la versuri care parca plutesc in aer la un refren-tunet si un saxofon pregnant – realizat de catre muzicianul Dick Parry.

Versurile piesei prezinta Pink Floyd intr-o etapa filozofica, in care se incearca gasirea unui scop pentru toate conflictele si in care se ridica intrebarea „este umanitatea este capabila sa fie cu adevarat umana?”.

4. „Comfortably Numb” – The Wall (1979)

Desi a fost considerat un cantec despre abuzul de droguri, acesta portretizeaza decaderea personajului Pink, care este impins dincolo de limitele sale mentale si cade in nebunie. Vocea sinistra al lui Waters, care il personifica pe doctorul care ii efectueaza lui Pink injectia care sa il trezeasca, contrasteaza magic cu glasul seren al lui Gilmour din refren .

O piesa despre epuizarea fizica si psihica in incercarea de a satisface fanii.

3. „Time” – The Dark Side of the Moon (1973)

„Time” adreseaza publicului ingrijorarea cu privire la auto-distrugere prin ducerea unui stil de viata agitat si coplesitor, care te poate impinge la o imbatranire prematura, facandu-te sa iti dai seama la un moment dat ca viata a trecut pe langa tine atat de repede incat nu ti-ai dat seama cand s-a intamplat asta, si ca astfel, nu mai ai timp sa iti implinesti visele.

Exista o multime de versuri memorabile in aceasta piesa, insa niciunul nu este mai profund si nu se concentreaza mai bine pe trecerea timpului decat: „No one told you when to run / You missed the starting gun.” (trad. „Nimeni nu ti-a spus cand a fost timpul sa alergi/ Ai ratat sunetul de start”).

2. Echoes – Meddle (1971)

 „Echoes” este o compozitie perfect echilibrata, la care au contribuit toti mebrii trupei si care reprezinta un semn al grandorii Pink Floyd, care va inflori in anii urmatori odata cu albumul DSotM.

Este primul cantec in care Roger Waters incepe sa se refere la teme filozofice si universale, bazate pe conexiunea primara dintre oameni si toate lucrurile care interfereaza cu aceasta.

Un lucru notabil din punct d evedere muzical il reprezinta sectiune de mijloc a piesei, care nu are o structura bine definita, fiind tesuta din efecte instrumentale ce seamana cu sunete de balene, sirene si valurile marii.

1. (bineinteles) „Shine on You Crazy Diamond” – Wish You Were Here (1975)

Reprezentand cea mai lunga compozitie Pink Floyd si perfectiunea in tehnica de concepere de piese tip suita, „Shine on You Crazy Diamond” este magnum opusul trupei.

Cel mai direct tribut adus lui Syd Barret, aceasta „nestemata nebuna”, „Shine on” concretizeaza influenta  si importanta pe care Barret a avut-o pentru viziunea muzicala a mebrilor trupei sale, precum si recunostinta adusa acestui geniu, fara a carui decadere Pink Floyd nu ar fi ajuns celebri.

„Shine on” are de asemenea si o poveste: Syd Barret i-a vizitat pe membrii fostei sale trupe in studio in timp ce inregistrau acest album-tribut adus lui, lucru ce i-a emotionat profund, marcand prima data cand l-au revazut dupa multi ani, fiind de nerecunoscut la inceput, datorita stadiului avansat de degradare in care acesta se afla. Roger Waters a recunoscut ca a izbucnit in lacrimi la vederea unui Syd alienat si secatuit de puteri.

Aceasta aliniere inexplicabila de evenimente poate fi justificata doar de teoria coincidentelor, insa astfel de coincidente se dovedesc a fi o experienta supranaturala si incarcata de inspiratie creatoare, pavand calea unui act muzical colosal, astral.

Care este topul vostru? Dar piesele preferate Pink Floyd? Era pre sau post-Syd Barret?

Astept cu interes opiniile voastre!


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*