Changing Skins: „Cu acest album încheiem un capitol din viețile noastre și întindem covorul roșu pentru ceva nou” (Interviu)

1.133 vizualizări

După câteva decizii greu de luat, o perioadă „umbrită” de evenimente neașteptate și o pauză care le-a dat de gândit, iată că viitorul CHANGING SKINS sună mai bine ca oricând: trupa pregătește lansarea unui nou album și revine în atenția oamenilor cu un val de optimism pe care sigur o să-l simțiți la concertele viitoare.

Până atunci, însă, noi am stat de vorbă cu Ștefan, Horațiu și Alec și am aflat câte ceva despre noul material…mai multe nu vă spunem, ci vă lăsăm să citiți!

După 3 ani de la primul materal discografic semnat Changing Skins pregătiți lansarea unui nou album. Ce ne puteți spune despre el?

Horațiu: Titlul ce dă numele albumului „Coming of Age” cred că spune de la sine destule. Materialul consemnă trecerea noastră la maturitate. Inițial ne doream să-l numim „Full of Dirt” pentru că așa ne simțeam în acel punct. Am renunțat la anumite piese, la unele idei la care lucram. Am preferat să stăm mai mult și să fim mulțumiți în totalitate.

Continuă aceeași linie a primului material sau ați încercat să explorați noi orizonturi?

Ștefan: „Coming of Age” continuă cumva linia primului disc în materie de versuri și linie muzicală, dar aduce, bineînțeles, și elemente noi, iar ca sound, face trecerea naturală către un terț material la care deja lucrăm de ceva vreme. Piesele sunt mai complexe, destul de variate, și avem chiar două melodii mai slow, „Come Undone” și „Sober”, piese compuse într-o maineră diferită de ce am făcut până acum.

Cu acest album încheiem un capitol componistic, un capitol din viețile noastre și întindem covorul roșu pentru ceva nou. “Coming of Age” poate fi considerat maturizarea trupei Changing Skins.
Horațiu: Într-un fel cred că noi am încercat că continuăm ideile primului material, dar am renunțat treptat la ele. Bineînțeles că se vor regăsi aceleași structuri în piese și aceeași modalitate de gândire în construcția lor. Probabil că în viitor va trebui să găsim curajul să ne rupem de anumite principii.

Există ceva care a influențat acest nou album, poate o altă trupă, o experiență, film sau altceva?

Horațiu: Influențe artistice au fost cu siguranță, dar cred că principalul element care a atins fiecare piesă de pe disc a fost chiar experiența noastră de viață. Am trecut prin foarte multe în acești câțiva ani. Mereu m-am gândit că Changing Skins este oglinda vieții noastre. Fiecare piesă poate fi privită ca un capitol.

Ați adus în trupă încă un chitarist, Alexandru Pop (Alec). După părerea mea este exact de ce avea nevoie trupa pentru a suna mai plin și cu mai multe armonici, asta cu atât mai mult cu cât Alec se ocupă și de părțile de clapă. Cât de mult s-a schimbat structura noilor piese în acest fel?

Ștefan: Noul album era deja terminat, componistic vorbind, iar parte din înregistrări erau deja făcute când am decis ca Alec să devină membru „cu acte în regulă” și am decis că nu este un moment prielnic pentru a aduce schimbări în structura pieselor. Pentru concertele live am început să lucrăm la o abordare nouă a pieselor și aportul lui Alec se va vedea cu siguranță și va fi cu siguranță pe placul ascultătorilor. Noi suntem încântați de noua „față” a pieselor.

Alec, știu că tu ai ajuns în trupă oarecum întâmplător. Poți să ne povestești firul întâmplării?

 Alec: Prin 2011 eram la sala de repetiții cu Vlad Țelea (Goodbye To Gravity) cu care cântam în Umbre și Lumini, făceam o pauză, iar prin perete se auzea repetiția celor Changing Skins: „baga bine ăștia, bine pe veselie”… Într-o zi pe la începutul lui iunie 2015 stăteam cu chitara în brațe gândindu-mă la un proiect acustic… În aceeași zi, cei de la Changing Skins stăteau și se gândeau pe cine să coopteze pentru un concert acustic la Ziua porților deschise de la UNArte… Astrele (Vlad Țelea & Alex Pascu din Goodbye To Gravity) s-au aliniat și iată-mă cântând cu ei pe scena din curtea facultății de arte într-o seară pe care n-am s-o uit niciodată.

Au urmat serile petrecute cu repetiții la ‘nea Cristi, planuri pe viitor, concertul de la Brăila când pentru prima dată  cântam în alt oraș, mai apoi concertul de la Cluj de la Festivalul Untold unde am cântat cu ei full band electric, și tot așa încetul cu încetul am devenit o prezență constantă în trupă, urmând să cânt alături de ei și la lansarea celui de-al doilea album care urma să aibă loc în toamna lui 2015.

În seara de 30 octombrie  am scăpat printr-o întâmplare, alături de Ștefan și Horațiu, din incendiul de la Colectiv. Pierderile suferite și contextul în care s-a întâmplat tragedia ne-au afectat profund dorința de a mai cântă vreodată pe scena rock. A urmat o perioadă goală de înțeles, ne-am strâns sculele noastre și pe cele ale celor de la Goodbye to Gravity de la sălile pe care le împărțeam și ne-am luat adio de la acel loc și de la ce-a reprezentat el pentru noi.

La începutul lui 2016 am avut oportunitatea, împreună cu Ștefan, să rescriem muzică pentru o adaptare de Iris Spiridon a musical-ului “Hedwig and the Angry Inch” care se joacă la art hub-ul Point și în care cântăm împreună cu Adi, alături de actorii Istvan Teglas și Răzvan Alexe. Această experiență ne-a tras din starea în care eram după Colectiv și ne-a oferit și posibilitatea să vedem cum e să lucrăm împreună pe materiale noi.

Prin vară am reînceput să ne vedem în formulă completă și să repetăm piesele de pe albumul nou, apoi au urmat serile de după repetiții de la terasa din parcul Carol unde am reînceput să visăm la viitor. Și…viitorul inevitabil începe să se întâmple…și așa și visele.

Deci după tragedia de la Colectiv ați vrut să renunțați în totalitate la muzica…

Ștefan: Da, a fost o reacție care a venit la tot ce am văzut în aceea seară, la discuțiile oamenilor apărute după evenimente, la presă, radio, tv…etc. Pofta pentru muzică dispăruse total. Din punctul meu de vedere, să faci muzică este o plăcere, un drog, dar de la un anumit punct devine un challange de a aduce tot ce ai mai bun și într-o formă cât mai frumoasă pe scenă și să-i bucuri pe cei prezenți în fața ei. Este un challange costisitor, un challange care te face să renunți la multe alte plăceri și să te dedici trup și suflet, indiferent de starea pe care o ai și de oamenii din jur, pe care se întâmplă destul de des să-i înstrăinezi din lipsă de timp și nu numai.

Când ajungi la un anumit nivel nu mai e ceva ce faci numai pentru tine, nu mai este ceva egoist și lumea cred că a înțeles lucrul ăsta, iar renunțare la prezența în lumea muzicală a vrut să fie mica mea palmă peste obrazul gurilor rele care se înmulțeau pe zi ce trecea. Și zic asta în sensul în care dacă formațiile ca noi, ca GTG și ca majoritatea trupelor din scena rock nu mai concertează, atunci o parte din varietatea muzicală dispare și automat dispare și una din plăcerile de care oamenii se pot bucura.

Poate e copilăresc, dar asta am simțit atunci. Am avut noroc cu regizoarea Iris Spiridon care a insistat să începem lucrul la musicalul „Hedwig and the Angry Inch -The Missing Half”. După ce am început să lucrez cu Alec la acest muzical am început să lucrăm și la ceva material nou pentru Changing Skins și ușor – ușor a revenit și pofta de a face muzică.

În scurt timp lansați și un videoclip pentru promovarea viitorului album…

Ștefan: Da, așa este. Deja am lansat un teaser pentru noul single, intitulat „Corporate Life”. E o piesă cu un mesaj mai dur, practic povestesc prima mea experiență în viața corporatistă, mai exact un an și jumătate la un call center (cu program de noapte). Cum spuneam mai sus, textul relatează o experiență personală și nu este îndreptat către cei care lucrează într-un astfel de mediu, în care lucrează și o mare parte din membrii Changing Skins, ci celor care „numără banii” făcuți de angajații firmelor de outsourcing, care de multe ori lucrează un program dificil pe salarii mizere. Clipul la această piesă este făcut în totalitate de Alec și este un eye-candy de la A la Z. Nu aș vrea să „divulg” mai multe despre clip până nu îl lansăm.

Să înțeleg  că noul material va fi promovat și de alte videoclipuri?

Horațiu: Bineînțeles. Cred că suntem deja cunoscuți a fi un fel de Muenchausen! Mereu am început idei de clipuri pe care le-am anunțat și nu le-am finalizat. Și acum, ca întotdeauna, avem câteva idei pe rol pe care sperăm să le finalizam. Sunt câteva piese pe care ne dorim să le prezentăm publicului drept single-uri. Pentru asta încercam să realizăm câteva materiale video. Vom vedea abia pe parcurs ce reușim să ducem la bun sfârșit.

foto credits: Răzvan Goldstein


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*