Comeback Kid, Rock’n’Ghena, The Boy Who Cried Wolf, Killer Victim/ 08.07.2014, Club Fabrica, Bucuresti

202 vizualizări

In seara zilei de 8 iulie 2014 In Club Fabrica din Bucuresti s-a desfasurat unul dintre ultimele concerte indoor mari ale acestei veri unde iubitorii de hardcore, metalcore si punk s-au putut zbengui, au putut face stage diving, circle pit si pogo pe ritmurile celor de la Killer Victim, The Boy Who Cried Wolf, Rock’ n Ghena si Comeback Kid.

M-am prezentat la locul cu pricina la ora 20 si 15 minute crezand ca deja am pierdut primele 5 minute ale recitalului baietilor de la Killer Victim. Din fericire pentru mine, trupa inca nu se apucase de cantat insa motivul si circumstantele nu m-au bucurat deloc. Desi accesul s-a putut face inca de la ora 19, iar prima trupa urca pe scena la 20:10, in momentul in care am intrat eu in club nu am gasit decat aproximativ 20-30 de oameni.

Au zis-o si altii inaintea mea, o zic si eu si o s-o mai repet pana o sa se schimbe ceva: Scena noastra, undergroundul nostru, artistii si trupele noastre trebuie sustinute! Nu pe facebook, nu pe youtube, ci acolo in fata lor, dand din cap odata cu ei, cantand cu ei sau doar stand si bucurandu-te de muzica. Nu trebuie sa dai share pe toate retelele de socializare, nu trebuie sa incerci sa te gandesti cat de multa munca este in spatele unei cantari de 30 de minute, nu trebuie sa te gandesti de ce canta in clubul ala si nu in celalalt. Pentru un artist, nu cred ca exista bucurie mai mare decat sa vada ca in fata lui un grup de oameni rezoneaza cu muzica sa si se simt la fel de bine ca si el pe scena.

Revenind la concert, in jurul orei 21, baietii de la Killer Victim au urcat pe scena si au inceput sa puna sangele in miscare celor prezenti. Prezentandu-se cu o muzica “suparata”, o combinatie foarte interesanta intre ritmurile vioaie de punk si agrevisitatea hardcore-ului, Killer Victim au deschis o seara ce se anunta a fi foarte agitatata. Imi pare rau ca setlistul baietilor a fost destul de scurt insa nu am putut sa nu remarc energia si dedicarea lui Viez si a lui Vicentiu, vocalul respectiv basistul grupului si tonul chitarii care varia intre sound-ul relativ voios si rapid specific muzicii punk si distorsul taios al riff-urilor mai grele. Doar tobarul mi s-a parut putin cam crispat, dar poate gresesc eu.

Urmatoarea trupa care a urcat pe scena a fost The Boy Who Cried Wolf. Energia si entuziasmul s-au pastrat, insa sonoritatile s-au modificat putin: au aparut cateva armonii, cate o chitara si o voce clean, mai multa melodicitate dar si riff-uri cu influente heavy si southern metal in stilul Pantera si  parti de breakdown-uri care te lasau la pamant. Pe langa piesele de pe primul lor album intitulat “Bad Time Stories”, baietii au interpretat si piesa “Bellicose”, o compozitie de atmosfera, situata undeva intre melancolia si sinistrul celor de la Alice in Chains si gravitatea unui Johnny Cash imbatranit si sobru. “Bellicose”, un adevarat moment de respiro, este si piesa care va da numele viitorului album al lupilor, un album care se anunta cel putin interesant.

Dupa The Boy Who Cried Wolf, am revenit la hardcore ca la mama/Mangalia/Madball acasa prin intermediul celor de la Rock’ N Ghena. Sincer, la hardcore, nu ai cum sa arunci cu prea multe cuvinte pentru ca tot ce ai avut de aruncat, ai aruncat in circle pit-ul si in wall of death-ul din fata scenei. La un concert Rock’ n Ghena arunci grijile, stresul, aerele si mastile in ghena si ramai doar cu rock-ul si cu atitudinea hardcore. Baietii au prestat ca la carte, iar micile problem tehnice au trecut nevazute. Momentele cheie ale concertului au fost colaborarea cu Mihai, vocalul de la The Boy Who Cried Wolf, pe melodia “Survival of Self”, coverul dupa „Machine Head-Davidian” care efectiv a daramat Fabrica si mini discursul sustinut de catre Rocco despre atitudinea pe care trebuie s-o adoptam atat la un concert, cat si in viata de zi cu zi si despre cum ar trebui sustinuta scena. Cu mana pe inima si pe tastatura va spun ca la un moment dat mi s-a facut pielea de gaina.

Intr-un final, aflati in premiera in Romania, au sosit si mult asteptatii canadieni de la Comeback Kid. Daca pana in acel moment energia a fost la cote ridicate, odata cu prima melodie de la Comeback Kid totul a explodat. Toata lumea sarea, toata lumea face stage diving, toata lumea canta si se simtea bine. Canadienii au sunat per total bine, au avut un sunet plin si totul parea in forta cu exceptia bass-ului care in unele moment parca era umbrit de puterea celor doua chitari. Desi mereu am avut impresia ca vocea solistului Andrew Neufeld statea sa crape in orice moment, prestatia lui mi-a dat peste nas in cateva randuri. In Fabrica au rasunat melodii de pe ultimul album “Die Knowing” (Wasted Arrows, Should Know Better, Die Knowing) dar si hituri precum „The Concept Says”, „B.M. Vincent and I”, „Broadcasting” si „Wake The Dead” . La finele concertului, Comeback Kid au marturisit ca s-au simtit foarte bine, ca energia a fost extraordinara si ca se vor intoarce.

Felicitarile si respectul meu organizatorilor, trupelor si tuturor celor care au venit si au contribuit la creerea unei seri de neuitat. See ya next time!


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*