Convorbire la ceas de… TAINE (Andy Ionescu – chitara, voce)

944 vizualizări

De formaţia Taine mă leagă o veche prietenie, începută în anii în care împărţeam scena şi ajunsă până astăzi când, alături de membrii vechi şi noi am trăit vremuri bune şi rele, am schimbat impresii, am băut beri şi… am cântat, evident. Cu atât mai surprinzător – şi plăcut – mi s-a dezvăluit faptul că trupa aceasta este una dintre puţinele care au rezistat neîntrerupt pe o scenă nu tocmai favorizată, timp de peste douăzeci de ani. Recent, Taine a trecut prin schimbări importante de componenţă, iar vineri, 12 mai, se pregăteşte să revină după o lungă absenţă pe scena bucureşteană. Prilej excelent pentru a sta de vorbă cu Andy Ionescu (voce / chitară ), liderul formaţiei, despre piese vechi şi noi, viziuni asupra lumii, Colectiv şi, bineînţeles, despre viitorul Taine.

Deși a trecut ceva timp, cu siguranță cei mai mulți cititori vor să știe de la voi amănuntele ultimei schimbări de componenţă. Spune-ne te rog câteva cuvinte despre noul vostru baterist.

Hello everybody ! Ei…nu a trecut chiar așa mult, ținând cont că pe 12 mai în Quantic vom fi doar la al treilea concert în această nouă componență.


Formula a redevenit completă, după ce Adrian a hotărât că e mai bine pentru el să se focuseze pe o carieră solo, astfel că, chiar de la prima încercare, l-am declarat pe Teo Popp noul nostru drummer. Personal sunt extrem de fericit de alegerea făcută, pentru că, după plecarea lui Adi, căzusem în depresie din simplul motiv că era  foarte dificil să găsesc un percuționist, mai ales unul care să înțeleagă povestea cu click-track în căşti, cu negative și nebunia de măsuri compuse. Eram deja hotărât că dacă TAINE va continua, va trebui să scriu piese mult mai simple, atât din punct de vedere ritmic cât și orchestral. Dar spre fericirea tuturor nu este cazul, Teo integrându-se extrem de bine, atât din punct de vedere muzical-stilistic cât și relațional cu gașca noastră. Si are doar 18 ani ! Huhh…

Adi Tăbăcaru se ocupa şi de partea cu programarea, clapele, proiecţiile, etc. Cine a preluat astăzi aceste sarcini?

Adi nu mai are în momentul ăsta nicio componentă activă în grup. Am preluat eu sarcinile, probabil nu o să reușesc prea curând să readuc trupa la nivelul de show la care era înainte de plecarea lui. Pentru moment partea cu video-proiecțiile live nu va mai face parte din show-ul nostru, din simplul motiv că va trebui să filmăm de la zero toată povestea. Orchestral, nici atât nu am să reușesc, cunoscându-mi bine limitele, evident nu mă pot compara cu cei 30 ani de muzică pe care el îi are în background ca muzician cu studii superioare.
Dar, prins de vâltoarea faptelor şi forțat de necesitățile imediate după plecarea lui, am reușit cumva să îmi demonstrez că pot şi fără el să duc TAINE mai departe, aveam nevoie de asta – și astfel am lansat o piesă la care Adrian nu a avut nicio contribuție. Aceasta este „The Dark Days of Our Lives”, piesă pe care am scris-o în memoria prietenilor noștri care s-au stins în clubul Colectiv.

Aveţi, aşadar, o nouă componenţă, urmează şi concerte. În ceea ce priveşte compoziţiile, lucraţi la piese noi?

Taine – 2017

Sigur, odată ce ne-am pus un pic pe picioare, am revenit pe scenă, cu menţiunea că Teo anul acesta are de dat bacalaureatul şi examenul de admitere la facultate, care evident au prioritate, astfel că suntem nevoiţi să fentăm puţin activitatea trupei până în toamnă.
Lucrăm la o mulţime de piese noi, dar lipsa timpului focusat pe aspectul acesta, precum şi complexitatea compoziţiilor nu ne permit să le aducem odată pe toate la nivelul pe care noi ni-l dorim. Sunt destul de exigent atunci când vine vorba de compoziţie şi mai ales de producţie, pur şi simplu nu pot să fac piese simple, de fiecare dată le complic până se ajunge la o situaţie gen agonie şi extaz. Agonia e atunci când în concert trebuie să reproduci toate tâmpeniile care ţi-au venit în cap când erai cu berea şi chitara în mâna la studio şi scriai piesa… Extazul e atunci când îţi iese când le cânţi live.

Știu că ani de zile s-a discutat despre un eventual nou album Taine. A existat un EP între timp, dar în privința unui album „full” v-aţi răzgândit? O să-l scoateți până la urmă sau rămâneți la varianta fluxului de piese noi, prezentate publicului pe măsură ce sunt compuse şi repetate?

A ieșit cu cântec aici și, evident, este extrem de frustrant. Pare incredibil, dar de fiecare dată când ne încordam să scoatem un EP sau un full album, un membru părăsea trupa! Aşa s-a întâmplat în 2009 cu Ştefan, în 2013 cu Ciprian, în 2015 cu Sep şi acum cu Adi. Practic de fiecare dată trebuie să o iei de la zero cu noii membri, pentru că ei trebuie să înveţe un minimum de 12-15 piese pe care să le poți cânta live, să nu dispari din peisaj definitiv. Când oare să mai deschizi și proiectele cu piesele la care lucrezi de ani de zile, când să le înregistrezi şi să le mai şi lansezi???
În momentul ăsta avem în plan să mai lansăm încă o piesă, care a fost înregistrată cu Adi şi cu Sep, pe care urmează să trag vocea, să o mixez, masterizez şi să-i facem clip. Ajungem în situația în care lansăm o piesă nouă, dar cu o componenţă veche. Numai nouă ni se putea întâmpla aşa ceva !

Încet-încet vă apropiați de 30 de ani. Cele mai multe trupe alături de care cântați la începutul anilor 1990 au dispărut. Cum se explică longevitatea Taine?

E adevărat ce spui în privința trupelor care au dispărut între timp, pe undeva e un fenomen de înţeles. Greutățile vieții sau situațiile dificile în care poți ajunge te pot determina să îţi pui chitara definitiv sub pat la un moment dat. Unele trupe au reapărut însă şi asta e chiar mişto. Evident, în cazul meu (şi al altora) e ceva legat de cap. Toată lumea ştie cât de greu a fost şi este în continuare să ai o trupă din underground în România. Nu că aş dori vreodată să ies din acest undergound (care mă definește total), dar am rămas în picioare pentru că am tot sperat că se va schimba şi la noi ceva şi va veni o zi când vom scoate bani suficienți din ceea ce facem, respectiv muzică „metal”! Pentru mulți probabil ăsta a fost motivul pentru care au abandonat, probabil şi-au dorit bani, cariere, familii sau au renunțat să mai piardă timp cu filme de-astea fantastice. Eu am rămas pe scenă ca un visător, privind către public inert (ca să nu spun dobitoc), tot sperând la ceva mai bun, atâta tot.  Într-o zi am stat şi am făcut o estimare a investiției în cei aproape 30 ani și era să îmi vină rău… Nu mai fac asta! Hahahaha!!!

Andy, cum percepi astăzi momentul Colectiv pentru scena rock din România? Şi cum te-a schimbat pe tine personal ce s-a întâmplat atunci?

Îl percep cum l-am perceput probabil cu toţii. A fost un dezastru, şi atunci şi după. O tragedie imensă, parţial inexplicabilă. Sunt răni adânci în suflet care nu or să se vindece vreodată, chiar dacă viaţa merge înainte iar într-o bună zi fiecare dintre noi va muri într-un fel sau altul. Mulţi cred că a fost un destin tragic, alţii cred că a fost un blestem, sau un simplu hazard, alţii că a fost o conjunctură nefastă, aproape niciunul însă nu putem să înţelegem de ce s-a ajuns atât de extrem şi de ce au murit atâţia oameni, iar alţii încă se zbat să revină cumva la vieţile lor de dinainte…  Poveştile lor le ştim cu toţii pentru că suntem o comunitate mică şi tocmai aici ne-a fost cumva fatal, faptul că ne cunoşteam unii cu ceilalţi şi că fiecare din noi a fost lovit într-un fel sau altul.

Eu am înţeles că periodic, de-a lungul miilor de ani de ani de când există omul inteligent pe pământ, viaţa, universul, divinitatea, face schimbări masive în conştiinţa oamenilor, desigur a acelora care vor să facă ceva cu viaţa lor, aceia care chiar au conştiinţă, care converg către iluminare. Aceste schimbări se pot realiza numai prin sacrificii, jertfe, dezastre, cum să le spunem… aparent de neînţeles pentru noi oamenii, dar care la un moment dat trezesc conştiinţa maselor. Poate fi o explicaţie, sau cel puţin aşa îmi place să cred despre pierderile astea…altfel ar fi chiar hazard, iar eu nu cred în el. Mintea noastră nu poate să pătrundă în aceste sfere ale cunoştinţei mistice sau ale conştiinţei supreme, ancestrale, încă, pentru că nu suntem pregătiţi pentru a cunoaşte universul, înţelesul, logica, misterele precum şi infinitatea lui. Momentul Colectiv consider că a fost unul din aceste momente, pentru noi tragice, dar pentru istorie şi conştiinţa umană – un mare moment de cotitură. Trebuie să facem schimbări în vieţile noastre, schimbări pe care unii deja le-au făcut, alţii le vor face atunci când va sosi timpul, mişcaţi de acele evenimente, pentru că amintirea lor…

Se spune despre noi oamenii că suntem inteligenţi – „fiinţa supremă”. E o prostie, căci dacă am fi supremi am găsi o cale să călătorim în Universul acesta infinit. Sunt probabil milioane de planete în acest Univers asemănătoare Terrei şi noi ne omorâm aici între noi in mod inexplicabil, pe un căcat de resurse. Aş adăuga că NU mai exista o altă specie care să polueze şi care să se facă genocid precum facem noi, oamenii… La sistem macro vorbind, despre aceste schimbări în conştiinţa oamenilor avem nevoie.

La Taine versurile au jucat totdeauna un rol important. Cine se ocupă astăzi de texte şi care sunt preocupările ce-şi găsesc expresia în cântece?

Eu fac în continuare versurile, iar Petre mă ajută să le dau o formă finală atunci când este nevoie. E olimpic la engleză si tot ceea ce este legat de engleză trece prin filtrul lui.  Preocupările, atunci când vine vorba despre ce pălăvrăgesc eu acolo în versuri, sunt cele legate de ce am spus mai sus. Regăsirea spirituală, pacea şi căutarea de sine, renunţarea la EGO şi la sinele fals, la ura şi competiţiile inutile şi stupide care fac mult rău oamenilor. Pe alocuri în versuri sunt inserate momente grozave trăite, din experienţa personală sau nu, sau descrieri ale unor imagini apocaliptice sau post-apocaliptice. Mă bântuie tot timpul imaginile astea, şi  nu, nu arată ca în filme.

Progressive, death-metal: ce rol joacă astăzi cele două genuri în arhitectura Taine?

Progressive, DA. Death-metal, DA. Întotdeauna am fost aşa – pe felia asta. Am evoluat, dar nu foarte departe de stilul de la care am pornit. De la „techno-thrash-ul” cu care ne făcea demult Gabi Gomboş reclamă, până la prog-death-metal-ul de azi nu e mare diferenţă. Am adăugat câteva elemente de fusion, jazz, sau djent, dar nu ne-am îndepărtat foarte mult de ce făceam în anii 1995-2000. Poate doar din punct de vedere al producţiei, ceea ce este şi normal.

Fă o scurtă descriere a serii de prog în care urmează să cântaţi: de unde s-a născut ideea, cum vezi Taine între celelalte două trupe, ce aşteptări aveţi?

Păi din punct de vedere stilistic, cred că TAINE are o aripă ceva mai dură prin prisma exprimării vocale, dar asta nu cred să fie o problemă pentru spectatorii care vin să-i vadă pe POEM, o trupă care îmi aduce mult cu Riverside. Ideea de a cânta alături de Until Rain şi Poem i-a aparţinut lui Nelu Brînduşan, care probabil s-a gândit că ne potrivim cumva în context şi ţinând cont şi de faptul că nu am mai cântat în Bucureşti de mai bine de un an de zile. Sper ca TAINE să se ridice la înălţimea acestor doua trupe foarte bune.

În final aş vrea să menţionez faptul că după mult timp, am revenit în online cu pagina noastră website. Feel free să o vizitaţi când aveţi timp şi chef.

Best – Andy/TAINE

www.taine.ro

 

 

 


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*