Cradle of Filth – Hammer of the Witches – Nota: 8

images_articles_stiri_cradle-of-filth-hammer-of-the-witches 153 vizualizări

La o audiţie superficială „Hammer of the Witches” pare un album care continuă – sau chiar repetă – reţeta pe care Cradle of Filth o aplică de câţiva ani buni încoace, mai exact din 2008. Dar ceea ce sună a manierism se transformă la o audiţie mai atentă în operă de rafinare a propriei identităţi creative. Şi aici cred că putem spune fără îndoială că ingredientul secret se numeşte Martin „Marthus” Skaroupka. Desigur, cehul este un baterist excelent, dar trupa aceasta nu a dus niciodată lipsă de virtuozi în spatele tobelor. Însă Marthus are şi o excelentă şcoală de orchestraţie în spate şi el este cel care dă un nou luciu roadelor imaginaţiei bolnave a lui Dani Filth. Altfel, avem aceleaşi elemente stilistice care nu duc lipsă de varietate: piese cu structuri evolutive şi bogate în riff-uri („Yours Immortally”), teme care se repetă obsedant, alternanţă permanentă între pasaje thrashy şi melodie, black metal furibund (piesa-titlu) sau momente de heavy metal progresiv („Onward Christian Soldiers”). De la bun început se remarcă atmosfera creată de sus-amintita orchestraţie, precum şi echilibrul născut din dozarea între tehnică şi simplitate bine închegată, aproape monolitică. Avem parte de tristeţea neagră a gothic-ului old school („Deflowering the Maidenhead, Displeasuring the Goddess”), de treceri ingenioase ale temelor de la chitară la pian („Blackest Magick in Practice”) şi, în general, ne învârtim în acelaşi univers întunecat creat de o poezie modernă mustind de motive străvechi, uneori şi autoreferenţiale. Poate că tocmai aglomeraţia de motive lirice şi muzicale, încercarea lui Dani Filth de a-şi expune toate registrele expresive (vocale şi poetice) pe parcursul unui singur cântec să fie punctul slab al acestui album şi al ultimelor trei, care face ca una sau alta dintre piese să apară ca o pură umplutură. Dar, în mare, „Hammer of the Witches” – pe care se remarcă şi o creştere semnificativă a nivelului solo-urilor de chitară – ne spune că în cufundarea către un întuneric romantic de factură exclusiv nocturnă, Cradle of Filth mai are un cuvânt de spus.

Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*