Crossing Eternity: trei națiuni sub un singur standard (interviu)

527 vizualizări

România are mulți instrumentiști valoroși și unul dintre aceștie este fără îndoială Manu Savu, un chitarist care a activat în trupe precum Iris, Voltaj 88 sau Krypton, un chitarist care nu poate trăi departe de scena și care a decis să pornească într-o nouă aventură alături de o nouă trupă sub titulatura Crossing Eternity.

Faptul că acest nou proiect este un lucru foarte serios o dovedește și faptul că la doar câteva luni după ce a format trupa a reușit să lanseze un prim material discografic prin intermediul unul label din Italia, un material care se bucură de multă apreciere prin rândurile fanilor amatori de sonorități heavy și prog.

Am reușit să-i răpesc ceva timp lui Manu pentru a sta la „un pahar de vorbă” și a afla mai multe amanunte din tabăra Crossing Eternity…

Salut, Manu, nu ești un nume necunoscut pentru cei care iubesc muzica rock. Ai activat în trupe foarte cunoscute precum Voltaj, Iris, Krypton, Voltaj 88 și multe altele. Nu am să te întreb de ce ai părăsit acele trupe pentru că acest lucru este deja istorie și noi trăim în prezent. Am să te întreb, însă, cum te-ai hotărât să pui pe picioare această nouă trupă?

Salutare, Nelu, și mulțumesc pentru invitație, realmente mă onorează!                                                  Da… chiar istorie, atât de istorie încât pentru mine pare să fie ceva desprins dintr-o altă viață!:) Legat de trupă, nu cred că pot spune că a fost vorba despre o decizie, ci mai degrabă această idee plutea acolo undeva, așteptând momentul prielnic să mă invadeze și să capete destin. Este în definitiv rezultatul unor căutări și experiențe ce cuprind mai bine de 30 de ani de muzică, dar nu numai. La un moment dat în cariera mea am simțit o încantare lăuntrică teribilă să mă desprind de inerția pe care o aveam „aici” și să merg mai departe, o nouă călătorie, o nouă provocare, cu alte cuvinte, să fac o trupă capabilă  să-și exprime bucuria, talentul și experiența de a cânta worldwide!

Cumva anumite lucruri în viață te aleg ele pe tine, sunt cumva scrise deja undeva „acolo” , trebuind doar să-ți urmezi intuițiile, încântările – experimentând acea capacitate de a asculta curajos, nebunesc ar spune unii, acea lume lăuntrică, sensibilă, care deja știe drumul… Ce să zic… nu mai rezonez de mult unei lumi strict intelectuale, am abolit, cred, din adolescență, dictatura rațiunii și excesul de luciditate și am început să am voluptatea abandonului, să descopăr acel lucru minunat care ne desprinde de acele limite intelectuale și de „lumea învățată” și fără să încerc să par prețios, acest demers al meu este tot rezultatul acestui abandon în favoarea unei lumi sensibile…

De unde numele acesta pentru trupă, există o semnificație aparte pentru tine?

Cum am avut ocazia să spunem în ultima vreme în diferite interviuri, Crossing Eternity a fost primul cântec pe care l-am înregistrat. Reprezintă, de asemenea, o încântare, un țel, o intenție de a „creiona” și de a însufleți o muzică desprinsă din realitatea lăuntrică, desprinsă din visele, așteptările, gândurile și spaimele biruite, practic din tot ceea de contează cu adevărat pentru mine la nivel profund și care a avut un impact, în plus vorba lui Berti, este un nume mișto de trupă (râde).

Crossing Eternity este o trupă româno-suedeză. Cum reușiți să puneți la punct piesele scrise, cum repetați?  Poate ne povestești puțin și cum ți-ai ales colegii de trupă.

Corect ar fi să spunem acum, odată cu venirea și lui Johann pe postul de bass player, că este o trupă româno-suedeză-germană. Legat de colegii de trupă, aceeași poveste, cumva trupa asta are un soi de voință proprie, și a ales… toți colegii mei au ajuns alături de mine pentru că au rezonat acestui gând, cumva Crossing Eternity a ajuns la ei, iar ei au ajuns la Crossing Eternity… un soi de potriveală cosmică.

Primul a fost Uffe – partea suedeză și toboșarul formației, prieten și coleg cu mine din perioada când am activat în Suedia – un toboșar pur de metal, apoi Berti, cu care am scos trei albume în urmă cu vreo 25 de ani și bun prieten, cu care împart multe aminitiri hilare, unele halucinante de-a dreptul, dintr-o perioadă în care totul era o nebunie și o aventură (râde). Ultimul venit este Johann pe postul de basist – partea germană, de asemenea un muzician care a completat ideal trupă.

Sunt happy de componența trupei, sunt muzicieni și perfomeri senzaționali și chiar nu spun asta din inerție, mă simt privilegiat de felul în care Berti, Uffe și Johann s-au interiorizat și au dat viață prin interpretarea lor muzicii pe care am scris-o, dar și capacității și ținutei lor estetice de a performa live – lucru extrem de important, noii fiind o trupă în esența ei de live.

În ceea ce privește piesele, la experiența și nivelul nostru profesional, fiecare pregătim repertoriul separat, urmând să ne strângem împreună pentru repetițiile finale, probabil cu două săptămâni înainte de concert.

Ai lansat un prim material discografic printr-un label din Italia, de altfel un produs foarte bine primit în toata lumea. Cum ai ajuns la acest label și ce așteptări ai pe partea de vânzări fizice ținând cont că trăim într-o eră digitală?
Rockshots Records m-a contactat la câteva zile după ce am lansat primul single Crossing Eternity YouTube și mi-a propus să facem parte din „familia” Rockshots. Totul a decurs după accea firesc și repede și am semnat contractul împreună. Este un label foarte serios, cu o viziune și o dinamică modernă, cu un A&R senzațional și un PR pe măsură. Ei cred în noi, iar noi credem în ei, de altfel au ales încă de la acest debut de album să facă un worldwide release albumului nostru „The Rising World”! În urma promoției în întreaga lume a albumului și a trupei noastre am primit și primim zilnic un feedback pe care sincer nu l-am anticipat la nivelul ăsta de expunere și interes în media, online și radiouri din întreaga lume, lucru care nu poate decât să ne bucure desigur.
Care este povestea din spatele acestor piese incluse pe primul material discografic Crossing Eternity?

Spuneam în alte interviuri – ca să mă citez într-un acces de omnipotență pe mine însumi (râde) – că am scris muzică acestui album ca pe o călătorie introspectivă, ca pe o confesiune, o căutare aprofundată a sufletului, dus-întors, o conexiune cu lumea aproape nevăzută a metaforelor și a simbolurilor, parte esentială a existenței noastre. Acest album este un continuu act de onestitate, o declarație muzicală despre ce putem și ce nu putem vedea, o poveste dintre lumea tangibilă și cea magică. A fost o abordare detașată de orice aspect mercantil, admirabil sprijinită de colegii de trupă. Am redus tehnicitatea excesivă pentru a obține un sound mai direct. Cât despre piese… iată o foarte scurtă poveste a lor:

„Angels Cry, Rainbows Hide” – te face să crezi că prin curajul de a visa și de a-ți găsi aripile îți poate ușura suferința, iar găsirea unui ideal te poate ajută să supraviețuiești.

 „Crossing Eternity” – linia subțire care desparte două lumi, cea pe care o știm și cea pe care ne-o dorim poate fi dizolvată de un gând prin eternitate. E prima piesă înregistrată pentru album.

 „Dreams Fall” – suntem doar noi doi, împărtășind visul, protejându-ne spiritele de lumile nevăzute.

 „Embrace Your Voices” – ești doar tu, în propria-ți solitudine, alegând vocile pe care vrei să le auzi, zeii pe care vrei să îi urmezi.

 „Ghost of a Storm” – când lumea ta se prăbuseste, îți folosești lacrimile și disperarea pentru a calma furtună. Totul ține de sperantă.

 „Haunted” – nu e chiar un cântec de dragoste, ci mai degrabă o declarație a sufletului care poate cuceri cele mai mari temeri prin iubire. Frumusețea vieții, blestemul propriei naturi.

 „High above the crown” – Metafizică, lacrimi din nou, perplexitate și cabală într-o singură piesă.

„Journey to the End of Dreams” – Nu e chiar sfârșitul, este doar felul în care ucizi un vis pentru a începe altul. Cea mai rapidă piesă de pe un album care oricum nu conține nicio baladă.

 „Kingdom Come” – Inima deschisă îți poate aduce frumusețe, frumusețea poate aduce iubire, iar iubirea poate aduce sfârșitul. Dar care ne este menirea, alta decât aceea de a ne naște din nou?

 „Sand în the Sky” – când fantomele plâng, îngerii zâmbesc. Soarele străluceste oricum, chiar dacă încerci să te ascunzi de el.

„Spirit of the Forest” – ciudată poveste a pădurii care poate face magicul tangibil. Locul din care se ridică o lume. Doar imaginația te poate pune în fața celor mai frumoase creaturi sau îți poate arăta latura-i ascunsă, întunecată.

„War of Gods” – oamenii s-au luptat dintotdeauna pentru zeii lor, încercând să arate care din ei e cel mai bun. E timpul ca zeii să lupte pentru noi. Doar cei mai buni ne vor câștiga sufletele.

 „Winter Poem” – poemul celor mai puternice calităti ale noastre, visarea și speranța, despre incredibila noastră putere de a înțelege și a ne adapta. Pasiunea este aceea care te poartă prin toate obstacolele, pană în ultimul moment.

Prezentarea oficială al primului album coincide cu prima apariție live în România și va fi în cadrul concertului Kamelot din 16 august 2018  de la Club Quantic – București. Ce așteptări aveți?

În primul rând trebuie să spun că ne simțim onorați să deschidem concertul pentru Kamelot. Este una dintre trupele noastre preferate și ne bucurăm să avem această oportunitate -ocazie pentru care și mulțumim management-ului Kamelot că ne-au acceptat și nu în ultimul rând Nelu Brîndușan și Maximum Rock România care ne-au susținut și cu care vom avea bucuria să lucrăm pe viitor, nu doar în România.

Legat de concert, în general nu avem un „sistem de asteptari”, ci doar bucuria de a cânta, de a invoca acea stare capabilă să atragă publicul în  bucuria noastră de a cântă și de a spune povestea, în lumea Crossing Eternity-plină de vrăjitoare, zâne, îngeri și demoni, lumi nevăzute și creaturi magice. 🙂

Care a fost feedback-ul foștilor tăi colegi de trupă în momentul în care au aflat că te-ai hotărât să te întorci pe scenă? Știu că ai primit oferte pentru postul de chitarist de la trupe românești consacrate. De ce le-ai refuzat?

Sincer, sunt ani buni de când sunt desprins de lumea în care am evoluat ca muzician în România și nu mai țin legătură cu colegii din trupele în care am cântat.

Da… adevărat, am mai primit oferte de-a lungul timpului ca și chitarist sau producător / compozitor, dar cum spuneam, am mers mai departe, întotdeauna am ales să privesc înainte, să-mi urmez drumul, să aleg calea mea de exprimare, fără a privi în trecut, lucru care nu o dată a făcut din mine de-a lungul timpului (fără voia mea, desigur) – un soi de personaj „controversat”.

Cum vezi tu scena rock și metal din Romania?

Nu am să spun cum o văd, nu din vreo pudoare sau cine știe ce fandoseală, ci pentru că de ani buni nu știu despre această lume decât frânturi ce ajung la mine întâmplător, dar am să spun ce mi-aș dori să văd, și anume tineri curajoși, capabili să-și urmeze visele și să plătească prețul cu tot sufletul pentru acestea!

  Ești liber să transmiți ceva special celor care citesc acest interviu. 🙂

Mulțumesc Maximum Rock pentru oportunitatea de a spune o mică parte din povestea Crossing Eternity! Și voua… dragi prieteni, nu încetați să visați, nu uitați o clipă că Universul asta nu are limite când vine vorba despre visele noastre – bunul nostru cel mai de preț, începutul oricărei realități!
Keep the metal alive!
Love! Manu Savu
Crossing Eternity va concerta în deschiderea concertului Kamelot de la București din data de 16 august. 
Event: Kamelot – lansare album „The Shadow Theory”/ Quantic (Open Air)
Bilete disponibile online pe www.AmBilet.ro


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*