Culisele scenei metal din Romania: 1. Fotografii de concerte

397 vizualizări

Acum 2 luni, am inceput sa lucrez alaturi de Alexandra Furnea pe o serie de articole avand ca tema „Culisele scenei metal din Romania”, incercand sa aflam dedesubturile diferitelor meserii legate de miscarea rock, detaliile picante, motivatiile si anecdotele specifice. Dosarul e realizate sub forma unor interviuri „grupate”, cu un set de intrebari la care raspund 3-4 reprezentanti ai fiecarei branse. Primele doua articole erau complete si urmau sa fie publicate in luna noiembrie : un interviu cu fotografii de concerte si unul cu inginerii de sunet. Desi e cu intarziere mare, ne-am hotarat sa le publicam, in forma initiala.

Fotografii de concerte sunt acei oameni din spatele obiectivelor, care reusesc sa transmita ambianta de la concerte, prin imagini. Sunt adevarati artisti, cu o dubla pasiune, muzica rock si fotografia, si care sunt devodati miscarii pana in maduva oaselor. La ora actuala, putem spune fara nici o urma de indoiala, ca Romania are o oferta de fotografi de prima mana. Dovada sta faptul ca pozele lor au fost publicate pe siteurile de specialitate si pe paginile trupelor (inclusiv internationale), iar numele lor apare deseori asociatie fotografiilor care cirucla pe retele.

Lista lor e prea lunga ca sa ii putem intervieva pe toti, astfel am decis sa invit patru fotografi reprezentativi, cu care, direct sau indirect, am colaborat (in ordine alfabetica a prenumelui, prioritate fetelor) : Anca Dumitrescu, Marmo, Ciprian Vladu si Miluta Flueras.

Le multumim pentru disponibilitatea si sinceritatea raspunsurilor primite.

1. Care e povestea ta ? Cum ai ajuns fotograf de concerte ?
Anca: Am inceput sa merg la concerte de cand am scapat de acasa, mai exact de cand am venit la facultate in Bucuresti prin 2004. Am prins repede microbul concertelor (cu muzica rock aveam deja o relatie mai veche), pe atunci erau destul de rare, cand venea cate o trupa din afara era sarbatoare. Prin 2008 – 2009 imi facusem un blog, scriam pentru mine si cativa prieteni apropiati care ma urmareau. Intamplarea a facut ca la un concert sa dau nas in nas cu niste prieteni pe care nu ii mai vazusem de cativa ani buni, eu aveam la mana bratara de la Kavarna Rock Fest 2009 si ei tocmai pusesera bazele letsrock.ro. Mi-au propus sa postez o scurta recenzie a festivalului bulgaresc la ei pe site, eu am acceptat si asa am devenit parte din echipa siteului. Aproximativ un an mai tarziu, fotograful cu care colaboram la letsrock.ro a decis sa urmeze o alta oportunitate, la un site cu o notorietate mai mare si am ramas cumva descoperiti pe partea asta. Cum eu mergeam la concerte in calitate de redactor, am zis ca imi cumpar si o camera foto si sa vedem ce o sa iasa. La inceput mi-a fost teribil de greu fiindca efectiv nu aveam habar ce faceam acolo, dar in timp (cu multa munca si experienta) lucrurile s-au mai imbunatatit.
Marmo: Pe scurt, sa nu plictisesc prea tare, am inceput prin a face fotografii la concerte mici de club din pasiunea pentru muzica live…iar faptul ca iubesc sa calatoresc si sa nu stau o clipa locului, am ajuns sa fac asta din ce in ce mai mult.
Cip: Istoria mea de fotograf de concerte incepe chiar cu tine, Mihai, si cu Dirty Shirt. Sa povestesc un pic despre prima mea experienta ca fotograf de concerte. Eu si Mihai aici de fata ne-am cunoscut in Franta, la Lille, unde am mers ca student Erasmus. El era deja acolo, venit de ceva vreme. Ne intalneam mai la un fotbal, mai la un picnic, pana cand, la un moment dat, Mihai s-a pornit sa organizeze EastWestFest, un dublu festival cu editii anuale in Franta, la Lille si in Romania, la Seini. Si cum o ardeam cu fotografia de ceva vreme, am fost fotograful de serviciu pentru editia din Franta cale de vreo 3 ani (2004-2006). A urmat apoi o pauza, timp in care m-am intors in tara si am inceput lucrul ca fotograf profesionist. In 2010 Dirty Shirt a participat la Global Battle of The Bands Romania si m-au intrebat daca nu cumva vreau sa vin sa pozez, asa ca am venit si am ‘’povestit’’ toate trupele. Ulterior Mihai a scris un articol despre concurs, pe care l-a ilustrat cu fotografiile mele, articol publicat pe www.metalfan.ro. Cei de la Metalfan mi-au propus apoi sa colaboram pe partea foto, iar de acolo mai departe e istorie. Momentan sunt fotograful oficial Eventim.
Miluta: Am început să fac fotografie în 2006, când mi-am cumpărat prima camera, cam în aceeași perioadă am început să merg mai des la concerte. Eram mai mereu în primul rând și atunci a apărut fascinația pentru fotografia de concert, așa că mi-am făcut propriul site, în 2008, și încet am reușit să obțin acreditări la evenimente și să fiu cunoscut. În 2009, am început colaborarea cu Let’s Rock și după un an am ajuns să fotografiez pentru Metalhead si BestMusic. Anul acesta, în aprilie, am lansat un nou site dedicat fotografiei de concert http://www.2ndcurtain.com și, astfel, povestea continua.

2. Care e cea mai frumoasa experienta ca si fotograf de concerte ?
Anca: Este destul de greu de ales (au fost multe concerte foarte bune, din perspectiva fotografica si nu numai), insa o sa ramana la loc de frunte pentru mine concertul Portnoy/Sheehan/MacAlpine/Sherinian de la Bucuresti din 2012. Am momente cand pur si simplu imi tremura mainile fiindca am ocazia sa fiu acolo, cu o camera in mana, in fata unor oameni pe care ii divinizez. Cand in momentele alea in care intervine emotia, reusesc sa fac o fotografie de care-s mandra mult timp dup-aia, eu consider ca a fost un concert mai mult decat reusit.
Marmo: Fiecare experienta are parti placute, insa pana acum cred ca a fost la Hellfest Open Air in Franta

Cip: Probabil ca cea mai frumoasa experienta a fost participarea ca fotograf acreditat din partea www.rockstage.ro la editia din acest an a unuia dintre cele mai mari festivaluri rock din Europa, Hellfest Open Air, care are loc in Franta, la Clisson, un orasel de langa Nantes. Experienta frumoasa si placuta pentru ca am avut posibilitatea sa fotografiez dupa pofta inimii nume mari ale scenei mondiale, ca Slipknot, Motorhead, Faith No More, Judas Priest, Alice Cooper, Limp Bizkit, In Flames sau Korn, to name just a few.
Miluta: E greu de ales doar una. Au fost multe momente frumoase indiferent ca e vorba de festivaluri mari sau concerte de club: primul concert foarte mare fotografiat- AC/DC, concertul Mourning Beloveth de la DBE, Sonisphere 2010, concertul Swans din Control, anul acesta faptul că am fost fotograf oficial la Blaj Alive și ARTmania, turneul de anul trecut cu Roots Revival, concertul lui Devin Townsend de la Budapesta din primavara, momentul când publicul din primele rânduri de la concertul Iron Maiden din Piața Constituției mi-au strigat numele, și lista poate continua.

3. Dar cea mai neplacuta ?
Anca: Nu stiu daca a existat neaparat o experienta neplacuta. In primul rand, eu cam la toate concertele la care merg, ma duc fiindca apreciez muzical artistul de pe scena. Incerc sa ma bucur de concerte, sa-mi fac si treaba de fotograf (de cele mai multe ori in cele 3 piese aferente) si apoi, sa urmaresc spectacolul. Incerc sa evit din start concertele unde stiu ca nu se va asigura un photo pit sau unde stiu din experienta ca nu sunt lumini corespunzatoare. Poate unora li se pare o fita, insa pentru un fotograf de nici 1.60 metri, este vital sa pot sa fiu cu un pas inaintea publicului pentru a putea sa imi fac treaba fara sa risc vreo accidentare a echipamentului. Le-am mai rarit, ce-i drept, am si fotografiat o mare parte dintre artistii care au trecut pe la noi in ultimii ani.
Marmo: Cea mai neplacuta experienta a fost atunci cand unul dintre fanii infocati Thy Art Is Murder mi-a tras din greseala o palma/un pumn peste blitz, acesta cazand la datorie.Imi aduc aminte ca l-am pocnit si apoi m-am restras incet din multime cu ochii inlacrimati si totodata nervoasa peste masura.
Cip: Faptul ca nu mi s-a permis sa fotografiez Rammstein la Rock the City 2013.
Miluta: Cred că ar fi ultimul concert Megadeth de la București când am fost bruscat de o persoană de la security și dat afară din photopit după ce fotografiasem doar două piese. Pe lângă asta ar mai fi momentele când nu există photopit iarna la Arenele Romane în cort.

4. Care e poza preferata pe care ai realizat-o recent?
Anca: Tin mult la fotografia de mai jos, de la concertul Black Label Society de anul acesta de la Arenele Romane. Si Zakk Wylde este un artist cu care am o “relatie” deosebita: imi place enorm, am fost sa-l vad tocmai pana in Scotia (asta se intampla prin 2011, pana sa vina prima data in Romania in concert cu Black Label), n-am ratat nici o ocazie sa-l fotografiez, am cartea lui si ii cant versurile cap-coada.

Marmo: Ca tot ziceam de Hellfest, nu e foarte recenta, insa imi place foarte mult.

Cip: All time favorite e o fotografie cu Roger Waters din concertul de la Bucuresti, iar dintre cele mai recente una cu Zakk Wylde, in cadrul concertului Black Label Society din luna iulie.

Miluta: Ar fi această imagine cu chitaristul de la Agalloch capturată la DBE. Mereu caut sa surprind dinamismul si intensitatea concertelor prin astfel de cadre de acțiune.

5. Urmaresti realizarile altor fotografi din Romania? Daca da, sunt fotografi pe care ii apreciezi in mod special?
Anca: Mai demult, ii urmaream pe toti cei din photo-pit, le-am invatat si stilurile personale J. In ultima vreme, este mai greu cu timpul liber insa incerc sa ma uit la cel putin 4-5 galerii foto dupa concerte. De apreciat, apreciez si respect munca tuturor, stiu ce inseamna sa fii de partea asta a baricadei, insa cu precadere ii urmaresc pe Liviu Zaharescu (este colegul meu de la site si criticul meu principal – m-a invatat cam tot ce stiu), Mihai “Max” Anghel (rockstage.ro – pentru ca-i atat de bun incat se descurca excelent in absolut orice situatie), Ciprian Vladut (nu cred ca mai este nevoie sa spun de ce, se vede ca face asta zi-lumina) si Iulian Georgescu (Rock 4 You) – chiar daca nu prea il mai vedem la fata la concerte, ramane un fotograf excelent.
Marmo: Sincer, nu urmaresc fotografi din Romania, insa imi place Ross Halfin si il mai urmaresc din cand in cand pe Adam Elmakias.
Cip: Daca te referi la fotografii de concerte, da, ii urmaresc pe colegii de breasla si pot spune ca cel mai apropiat de mine ca stil este Victor Cristescu, unul din fotografii oficiali de la Rockstadt Extreme Fest.
Miluta: Da, urmăresc mulți fotografi, pe unii ii cunosc si personal, lista e destul de lunga, dar nu pot sa nu îl menționez pe Vlad Eftenie care zilele acestea a fotografiat festivalul Enescu sau pe Mirela Momanu și Gina Buliga.

6. Ai vreun “dusman” in breasla? Sau ambianta e mai “chill” intre fotografi?
Anca: Sper ca nu e cazul, cel putin nu din cate stiu eu. Am incercat sa pastrez o relatie de amicitie si respect cu toti fotografii.
Marmo: Nu consider pe nimeni dusman.
Cip: ’Dusman’’ ? Nu stiu, se prea poate, dar nu detin nici o informatie concreta. Ca in orice breasla, exista prietenii, simpatii si animozitati… ce pot sa zic cu certitudine, de cand ma invart in gasca asta (si sa tot fie vreo cinci ani) au fost situatii cand am iesit la bere sau la un gratar, dar si situatii cu conflicte mocnite. Ideea e ca suntem un grup destul de restrans, cu oameni care vin si pleaca, dar cu un nucleu care ramane.
Miluta:Nu mă preocupă în mod deosebit acest aspect, de aceea prefer să stau departe de oamenii cu energie negativă, dacă fiecare și-ar vedea de treaba lui nu ar mai fi atâtea „conflicte”. Scopul meu principal e să obțin imagini deosebite la evenimente, nu să fiu în grațiile altor fotografi; dar asta nu însemnă că nu îi respect.

7. Care e echipamentul preferat care il folosesti la concerte ?
Anca: Camera (body-ul, un Canon 500D) am de gand sa o schimb curand fiindca tocmai face 5 anisori si asta e mult in ani de fotografie. In ceea ce priveste obiectivele, din trusa mea probabil folosesc cel mai des Sigma Art 18 – 35mm f1.8.
Marmo: Nikon D7000 / 8mm + 35mm + 70-300mm
Cip: Un body Nikon si nelipsitul 70-200 mm f/2.8.
Miluta: Camera mea principală este un Canon 6D și sunt un fan al obiectivelor fixe (am un singur zoom), dar testez mereu cu plăcere alte echipamente. Nu sunt obsedat de echipamente, încerc să exploatez la maxim ce am.

8. Se poate trai din profesia fotograf de evenimente in Romania ?
Anca: Mi s-a dovedit ca da, insa eu nu am inca curajul sa fac pasul asta. Dar niciodata sa nu spui niciodata, cine stie ce-mi rezerva viitorul.
Marmo: Da, eu doar din asta traiesc. E destul de greu si nu ma scald in bani, dar faptul ca am ocazia sa vad, sa ascult si sa imi transpun emotiile apoi in fotografie, iar prin intermediul aceasta sa castig bani, cred ca este tot ce am vrut sa muncesc vreodata.
Cip: Din profesia de fotograf de evenimente da (desi concurenta e acerba), din fotografia de concert nu. Trebuie spus ca, pe langa concerte, imi trag seva si din fotografia de nunta, botez si alte evenimente de familie, din tot felul de sedinte foto si evenimente corporate. Pe langa toate astea, incerc sa gasesc loc si pentru proiecte personale.
Miluta: Din fotografia de concert nu prea, dar din cea de eveniment se poate trai fără probleme, am câțiva prieteni care trăiesc din fotografie. Există și fotografi care consideră că nu ești trv dacă faci chestii comerciale, eu nu refuz nici un job fie că e vorba de fotografie de produs, arhitectură sau portrete de studio. Astfel de job-uri permit amortizarea investiției în echipamente și achiziționarea unora noi.

9. Ce parere ai despre felul cum sunt folosite fotografiile tale pe internet si nu numai ? Esti remunerat, ti se respecta copyright-ul, sau deseori lucrarile tale sunt „furate” de diversi pe internet ?
Anca: Eu am libertate deplina la letsrock.ro privind ceea ce postez, cum si cand, daca aleg sa pun optiunea ca pozele sa fie descarcate sau nu de cei care le vad. Sunt foarte multumita de relatia mea cu colegii de la site, suntem prieteni, ne vedem si vorbim mai mereu, plecam in vacante impreuna, toti investim timp si pasiune in ceea ce facem. De-a lungul timpului, au fost si mici incidente cu diverse persoane privind preluarea continutul de pe letsrock.ro fara a oferi creditele necesare (atat fotografii, cat si text) insa le-am rezolvat amiabil de fiecare data.  
Marmo: In general nu am avut probleme cu „furatul” fotografiilor pe internet, de obicei primesc mail-uri in care mi se cere acordul de a fi postate, poate chiar publicate in anumite reviste.
Cip: Hm, sincer sa fiu, nu am timp sa stau si sa fac tracking la fotografiile mele, deci nu detin date concrete despre cat de daparte ajung. Daca vor fi fost ‘’furate’’ nu am de unde sa stiu, cunosc doar ca in unele cazuri ajung sa le vada artistii implicati sau cineva din staff-ul lor. Spre exemplu, anul acesta am avut marea surpriza ca pagina oficiala a lui Jonathan Davis, solistul de la Korn, sa dea share albumului meu cu ei de la Hellfest.

Acolo unde postez eu copyright-ul este respectat, am grija ca logo-ul meu sa apara pe fiecare imagine si nu prea am intampinat probleme pe latura asta. Remuneratia pentru fotografia de concert este ca si inexistenta in Romania, cred ca se pot numara pe degetele de la o singura mana cei care castiga ocazional cate ceva. Probabil ca singura sansa in acest sens ar fi sa ai ocazia sa te lipesti ca fotograf de turneu de o trupa mare, de preferat din State, unde este intr-adevar o industrie.
Miluta: În general, publicațiile și blogurile îmi cer acceptul pentru a publica fotografiile, dar despre remunerație nu poate fi vorba. Oamenii care apar în fotografii mereu le copiază, dar nu este o problemă atât timp cât nu le folosesc în scopuri comerciale. În unele cazuri „furtul” a dus la faptul că unele imagini au devenit virale și în felul ceasta munca mea a devenit mai cunoscută. În schimb, mi s-a întâmplat să vând fotografii fanilor din alte colțuri ale lumii.

10. Ai ceva sfaturi pentru cei ce vor sa ajunga fotografi de concerte si incep acum?
Anca: Sfatul meu este sa mearga la cat mai multe concerte, sa-si faca mana. Nu o sa alerge nimeni dupa voi sa va dea acreditari la cele mai mari concerte, insa daca sunteti perseverenti si va doriti cu adevarat, o sa ajungeti sa fiti in prima linie a fotografilor de concerte.
Marmo: Daca nu pui pasiune si emotie in tot ceea ce faci, o faci degeaba!
Cip: ‘’Stay hungry, stay wild’’, cum ar zice Steve Jobs. Parerea mea e ca cei care doresc sa fac asta ar trebui sa inceapa ‘’de jos’’, adica sa fotografieze orice concert le pica in mana, pentru inceput trupe mai mici, in cluburi, la concertele cu intrare libera si unde li se permite sa fotografieze, sa incerce cat mai multe pentru a-si face mana. Apoi sa caute o publicatie cu care sa colaboreze si care sa le asigure accesul si implicit acreditarea foto la concertele mai mari. Ce mi-as dori eu de la cei care vor sa faca asta ar fi sa fie obiectivi si sa incerce sa se analizeze cat mai profund, spre a-si da seama daca intr-adevar au ceea ce trebuie pentru a deveni fotograf de concerte. Si aici nu ma refer la echipament foto, ci la capcaitatea de a simti muzica in timp ce fotografiezi, de a incerca sa surprinzi trairile artistului, conjugat cu factori de compozitie si de lumina. Daca vrei sa faci asta doar pentru a avea acces la concerte, mai bine las-o balta. Insa daca iti place fotografia si muzica in aceeasi masura si daca atunci cand vezi fotografii de concerte in fata scenei te manaca palmele si simti ca locul tau e acolo, atunci esti pe drumul cel bun. Daca ai mai practicat alte genuri de fotografie si stii cu ce se mananca diafragma, timp de expunere, ISO si white balance, esti binevenit printre noi. Trebuie spus ca fotografia de concert e foarte ‘’challenging’’, in sensul ca ideal ar fi sa faci deja fotografie de ceva timp inainte de a te apuca de concerte. Fotografia de concert inseamna un timp foarte scurt de acces in fata scenei (3 piese in general, ceea ce se traduce de obicei in cca 10 minute de fotografiat efectiv), perioada in care se intampla foarte multe, e agitatie, lumina se schimba la milisecunda si tu trebuie sa fii pe faza, sa iti cauti unghiuri si in acelasi timp sa nu-i jenezi pe colegii din photo pit. De asta ziceam mai sus ca ar fi bine sa fii deja un fotograf avizat inainte de a ajunge in fata scenei. Din pacate, la noi nu se tine seama de acest aspect, mi s-a intamplat sa trag cot la cot cu oameni care venisera cu un smartphone sau cu o tableta.
Miluta: Să studieze un pic înainte, sunt disponibile o sumedenie de site-uri și materiale pe YouTube despre fotografia de concert și apoi să își alegă cu grijă echipamentul. Secretul e să nu renunți ușor, ia ceva timp să devii un fotograf foarte bun, să îți creezi un stil și să fii recunoscut. Contează să urmărești alți fotografi de profil, dar să nu îi transformi în modele pentru că de cele mai multe ori vei sfârși prin a crea o emulare mai puțin reușită a muncii lor. Trebuie să te gândești bine înainte care este motivul pentru care ai începe să faci fotografie de concert, iar dacă nu este pasiunea pentru muzică și fotografie în același timp s-ar putea să fii dezamăgit.

11. Daca as vrea sa ma apuc de fotografie de concert, si am un buget limitat (sa zicem maxim 500 euro), in ce ar trebui sa investesc in primul rand ? Sau nici nu are sens, daca nu dispui de o suma mai mare ?
Anca: Suma este destul de mica, insa presupunand ca incepi din cluburi, iti poti lua un body second hand Canon 550D sau 600D pe la 1.200 – 1.300 ron si un obiectiv fix, luminos si wide ce o sa te ajute si invete multe. Eu am tras foarte mult cu un obiectiv Canon 28mm f2.8 luat cu 200 de euro nou de pe Amazon din Germania.
Marmo: Poti sa incepi totul cu pasi mici, asa am facut si eu. Mereu m-am descurcat cu ce am avut; chiar daca am avut doar un body d3000 cu un obiectiv de kit 18-55, mi-am facut treaba cum am putut,iar cu timpul incepi sa cumperi aparatura pe care o consideri necesara.
Cip: In primul rand, nu as descuraja spunand ca nu are nici un sens, toti am plecat de la zero si ne-am dezvoltat pe parcurs. Un buget de 500 € este intr-adevar mic, dar ne descurcam in functie de posibilitati, nu? Cu experianta de acum, as investi mai intai intr-o lentila de 50 mm f/1.8 si cu restul as cauta sa ma incadrez pentru un body DSLR decent. Apoi as lucra cu ele intensiv, pana cand n-ar mai avea ce sa-mi ofere, pana cand le-as cunoaste pe dinafara si, mai ales, pana cand m-ar face sa-mi dau seama cine sunt ca fotograf si de ce am nevoie mai departe.
Miluta: Cu acest buget poți lua o cameră entry level cu obiectiv de kit sau un fix de 50mm. Chiar și așa poți obține rezultate excelente, nu camera face fotografiile reușite, ci fotograful, singura limitare e dată de fotograf. Și eu tot așa am început.

12. Care e visul tau in cariera de fotograf ?
Anca: Imi doresc din ce in ce mai mult sa plec in turneu cu o trupa si sa fac documentarea fotografica aferenta – atat ce se intampla pe scena, cat si in afara ei. Sa captez energia concertelor, oboseala dintre ele, momentele fericite si cele tensionate deopotriva, pana la urma asta este natura umana cu suisuri si coborasuri.
Marmo: Cred ca singura dorinta care a mai ramas este sa ajung sa colaborez cu muzicieni/trupe foarte mari, devenind fotograful lor oficial.
Cip: Ca fotograf de concerte, visul ar fi sa plec in turneu cu o trupa mare, care sa-si permita sa ma plateasca si sa-mi asigure toate conditiile necesare pentru performanta. Ca fotograf in general, visul ar fi sa pot sa-mi permit sa merg unde vreau si cand vreau pentru diverse proiecte fotografice.
Miluta: Mi-aș dori să documentez un turneu al unei trupe mari. Principala problemă e că nu prea am suficient timp pentru fotografia de concert.

13. Sunt multe povesti (fictive sau reale) si bancuri cu muzicieni, insa nu stim mare lucru despre fotografi. Stii vreun banc sau ai vreo poveste cu fotografi de concerte ?
Anca: Bancuri nu prea stiu, insa pot sa va recomand ceva la fel de amuzant. Mai exact, este vorba despre un entertainment website bazat pe benzi desenate numit What The Duck – http://www.whattheduck.net/ sau https://www.facebook.com/whattheduck

Marmo: Nu ma pricep la bancuri, insa am auzit despre cei care poarta aparatul la gat ca sunt numiti turisti, nu fotografi
Cip: Un om mergea pe un drum oarecare cand vede o gramada de oameni, mare parte dintre ei carand obiective mari, albe. Impresionat de arsenalul de echipament pe care-l vede, vrea sa arunce o privire mai de aproape. Cand se uita mai bine, vede ca mai toti aveau Canon 1Dx, cu exceptia unui tip care purta un Nikon vechi si amarat. Curios din fire, omul nostru se apropie de nikonist si il intreaba de ce a ales Nikon, cand toti ceilalti profesionisti folosesc Canon? ”Adica baietii astia?”, raspunde nikonistul. ”Aa, sunt toti membri ai clubului local de fotografie si m-au angajat sa-i fotografiez”.
Ca o adnotare, tin sa spun ca, desi lucrez cu Nikon, as putea foarte bine sa-mi fac treaba si cu Canon iar batalia dintre marci (in general Canon si Nikon) mi se pare o prostie. Insa bancul este bun… J
Miluta: E interesant că sunt și muzicieni cunoscuți care fac fotografie și au avut expoziții și au publicat albume, de exemplu Derrick Green de la Sepultura sau Moby. Merită să aruncați un ochi la ce fac ca fotografi.

Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*