Cum sa inveti ego-ul artistic sa fie subversiv. Lectie de Andrei Hategan (The Amsterdams)

188 vizualizări

„He was one of the most down to earth guys I ever knew”, a declarat Peter Clearly, cel mai bun prieten al lui Kurt Cobain despre idolul generatiei grunge, solistul formatiei Nirvana, care si-a confectionat un personaj scenic a carui traire haotica si act scenic intens i-au castigat reputatia de rebel fara cauza.

Combinatia dintre talent, carisma, modestie si sensibilitate este una destul de rara in randul muzicienilor care si-au dedicat viata scenei si care, deseori, au o „imagine” de pastrat, chiar daca aceasta le contrazice esenta. Cobain nu s-a fortat sa fie altceva iar „realul” ii curgea prin vene, la fel de rapid si de neinduplecat ca sangele.

Tocmai de aceea, de cate ori se naste un star care pune autenticitatea deasupra „poseur-ismului”, si-si traisete bogatia interioara dupa cum ii place, momentul trebuie sarbatorit cum se cuvine. Nu sunt multi acesti artisti, sa stiti, mai ales in acest veac post-post-grunge, cand orice poate fi falsificat, chiar si harul.

Din fericire, insa, acesti creatori destul de rar intalniti, care pot fi incadrati in categoria „down to earth guys (but with effervescent talent)” mai au reprezentati in toate colturile lumii, inclusiv la noi.

Si daca va intrebati despre cine vorbim, atunci o sa va spunem ca il descriem pe Andrei Hategan solistul, compozitorul si multi-instrumentistul formatiilor The Amsterdams, We Singing Colors si After What. Intr-adevar, nimic nu poate descrie mai bine modestia muzicianului ca propozitia lui Clearly.

De o versatilitate uluitoare, muzicianul este o explozie de culoare si de energie pe scena, reusind sa fie atat un vocalist foarte expresiv cat si un bun chitarist. In momentele de acalmie, insa, cand artistul nu se contopeste cu mestesugul sau, este de un bun-simt de admirat, care poate fi confundat chiar si cu timiditatea.

Am avut placerea sa il intervievam pe Andrei, care ne-a vorbit, cu nedisimulata modestie, despre formatiile sale, despre viitoarele concerte, despre natura subversiva a ego-ului artistic si despre implinirea destinului formatiei sale, The Amsterdams.  Mai mult, muzicianul ne-a servit o lectie importanta despre mecanismele interioare care anima fiinta trupelor gandite de el, facandu-ne sa pricepem ca, in arta, nu poti forta nimic dar poti sa-ti impui viziunea, daca intr-adevar crezi in ea.

Mai multe in interviu. Enjoy the ride!

Andrei Hategan Clape
(Foto: Poiana Urbana)

Pentru ca suntem la final de 2014, cum ai „contabiliza” acest an pentru The Amsterdams? Care au fost highlighturile lui, ce s-a intamplat notabil?
Cu The Amsterdams a fost foarte OK, pentru ca am scos un album nou la sfarsitul lui 2013, „Winds Apart” – un material acustic – dupa care am avut un turneu de promovare a discului in prima parte a lui 2014. Acesta a fost foarte fain, mai ales ca aveam emotii legate de album pentru ca nu stiam cum va fi primit. Ne gandeam ca lumea se asteapta la altceva iar noi scosesem un disc acustic, cu cateva piese noi, cateva piese vechi – nu era tocmai o noutate absoluta. Insa a fost foarte bine. Apoi, am lansat un single nou, „Twin Song”, caruia o sa ii facem si clip, am avut un concert foarte reusit la Londra, in cadrul fEAST, un show cu Motorama si multe altele. Pot spune ca 2014 a fost un an mai mult acustic, dar s-a terminat perioada asta si vom reveni in varianta electrica.

Exista trupe care fug de concertele acustice si formatii care le abordeaza cu inima deschisa. Crezi ca exista vreo legatura intre virtuozitatea artistilor si acceptul sau refuzul de a presta „la rece”?
A fost un val de concerte acustice si foarte multe trupe au scos materiale create in acest fel. Cred ca si initiativa Guerrilive Acoustic Sessions a contribuit la acest fenomen si a stimulat formatiile sa se autodepaseasca si sa isi puna muzica in format acustic, indiferent de gen. Nu as spune, insa, ca exista neaparat o legatura intre cat de buna e o trupa si dorinta de a canta acustic. Ma gandeam si eu la un moment dat ca daca o piesa sta in picioare doar cu chitara si voce, atunci este una OK dar, pe de alta parte, mi-am dat seama ca sunt melodii care isi trag seva din toate aceste gadget-uri care nu au treaba cu acusticul. Nu poti sa ceri unei formatii de electro-rock sa sune la fel de bine si acustic. Aceasta poate sa o faca sau nu. Uite, de exemplu Depeche Mode –  frumusetea lor consta in toate acele „artificii”, in beat-urile speciale, pe care nu are sens sa le scoti. Cui ii iese, bine, cui nu, treaba lui. Nu vreau sa fiu „nazi” la faza asta.

O sa cantati in India in perioada urmatoare, in cadrul a doua evenimente majore. Cum s-au legat lucrurile?
Am fost invitati pe mail acum vreo 6 luni iar, doua saptamani mai tarziu, am primit o alta invitatie, care suna cam la fel, dar era din partea unui alt festival. Avem doua asemenea evenimente – unul in Bombay si unul in Chennai. Primul se numeste Mood Indigo si este cel mai mare festival din Asia iar al doilea poarta denumirea de Saarang Festival (anul trecut au participat trupele Grimus si Byron la acest eveniment). Intre 28 decembrie, cand are loc prestatia de la Mood Indigo, si 8 ianuarie, cand cantam la Saarang, ne-am mai pus 7 concerte in diverse orasele, asa incat sa concepem un turneu. Inca mai lucram la acesta, la confirmari, s.a.m.d. dar suntem pe drumul ce bun!

Veti realiza si un jurnal de turneu? Este un lucru inedit ca o formatie din Romania sa sustina un turneu tocmai in India!
Da, vom filma mult. Vrem sa facem si un clip din aceasta experienta, sa inregistram live-uri si altele. Am vorbit deja pentru a realiza un jurnal de turneu, vom transmite lucruri interesante de acolo etc. Avem multe lucruri in minte!

Pe langa The Amsterdams, mai activezi in We Singing Colors si After What? Cum reusesti sa faci in asa fel incat sa nu te repeti in proiectele tale?
Probabil ca ma mai repet (rade). Cele mai multe s-au intamplat pur si simplu. Legat de After What, Gopo mi-a propus inca de acum 5 ani, cand el inca activa in The Moood, sa facem ceva impreuna. Ne-am vazut la sala de repetitii, am incercat cate ceva, dar nu s-au legat lucrurile. Ulterior, acestea au luat avant si s-a nascut After What, desi inca si acum sunt destul de sceptic…Nu stiam daca este OK sa ma bag, daca nu este prea mult, sa fiu activ in toate aceste grupuri. Nu am avut foarte multe concerte dar cele pe care le-am sustinut au iesit foarte bine. Cat despre We Singing Colors, si in acest caz, lucrurile efectiv s-au intamplat. Aveam ideile acestea „Hrusca style” (rade), stiam ce vreau sa fac cu chitara si totul a coincis cu un moment de acum 3, 4 ani cand mi-am dorit sa realizez altceva. Cateodata mai vorbim intre noi, cu Ovidiu (Bejan) si ma intreaba: asa e ca te simti mai bine in WSC, ca esti mai tu? Parca suntem mai liberi in aceasta formatie, facem ce vrem, nu exista atat de multa presiune. Uneori este, intr-adevar, greu sa fii implicat in mai multe activitati de acest fel pentru ca ai pentru fiecare separat repetitii, concerte…Cateodata mi se pare ca este cam mult, dar incerc sa gasesc un echilibru. La WSC, frontwoman este Roxana, ea e cea care iese mai mult la „rampa” iar in After What este Gopo.

Poti spune ca, intr-adevar, te regasesti mai mult intr-una dintre aceste trupe sau depinde de moment?
Clar depinde de moment. Imi place nebunia de la The Amsterdams – sar mai mult, ma implic fizic altfel, dansez…La WSC este mai static totul, mai asezat. Ne concentram mai mult pe voce. Dar ador nebunia de la The Amsterdams unde ma desfasor in alt mod. Imi place si cand vin oamenii la noi si ne spun ca WSC ii face sa viseze, sa se gandeasca la culori. Este frumoasa si aceasta latura.

Cand compui o melodie, o „destinezi” unei anumite formatii, sau alegi ulterior?
Mai nou ma gandesc din start unde ar merge mai bine. S-a intamplat sa fiu acasa cu Ovidiu si cu Roxana, sa le cant ceva si sa ne dam seama imediat unde se potriveste. Am mai facut si schimbari. Am furat o piesa pe care am cantat-o cu We Singing Colors si am introdus-o in repertoriul The Amsterdams pentru ca am simtit ca acolo ar fi crescut asa cum trebuie. Incerc sa imi dau seama cam in ce loc incape o anumita piesa.

Ai nevoie de intimitate ca sa compui un cantec?
Da. Cateodata ideile imi vin dimineata, dupa ce ma trezesc si sunt fresh, alteori chiar atunci cand fac dus. Nu exista o reteta. De obicei, le fac singur si dupa aceea ma consult cu oamenii, dar nu pot sa scriu pe sistem brainstorming, desi am facut-o la inceputuri. Stateam cu baietii cate 7 ore la sala si in a saptea ora se nastea ceva, dar au fost multe asemenea creatii pe care le-am abandonat. Imi place sa ma consult cu oamenii, cum am spus, dar imi place si sa cred ca am un cuvant de spus in toata aceasta treaba.

Ai ego-ul acela de artist?
Il am dar cumva ascuns. Nu vreau sa exagerez. Niciodata nu m-am gandit sa am o atitudine de genul: eu sunt boss-ul! Incerc sa expun o parere si daca vad ca nu trece, atunci nu-mi place sa insist. Prefer sa fiu mai pervers. Nu sunt adeptul tiraniei de genul: deseara lucram la aceasta melodie, ea va avea fix 3 minute etc. Nu. Uneori, daca imi place o idee suficient de mult, ma impun. Trebuie sa se stie ca baietii sunt personaje foarte puternice din punct de vedere muzical si au idei extrem de valoroase. Mai nou, insa, incerc sa le trag mai mult inspre „cusca” mea.

Erai mai permisiv in trecut?
Da, eram mai „haos”, lasam totul mai lejer. Acum, ma gandesc mult, la versuri, la sound. Inainte lucrurile stateau altfel. Puteam usor sa spunem, hei, eu vreau un solo acolo si acesta va dura 1 minut. Eram mai lesne de acord. Acum, insa, judecam totul in detaliu.

Vorbeste-ne despre viitorul album. In ce faza este?
Avem niste demo-uri deja, la 4, 5 piese si incercam sa ducem totul la final in ceea ce le priveste. Avem si un tobosar nou, care e olandez fix de langa Amsterdam. Lucram mai dinamic acum, in aceasta formula. Ne trimitem materialul prin mail, il ascultam, dupa care ne intalnim la sala sa repetam si sa concretizam. Discul se face. Acum suntem in dubii referitor la sound. Umblam la o strategie pentru ca vrem sa fim mai atenti la inregistrare, pentru a scoate maxim din productie. Ne dorim mult sa tragem afara dar mai dureaza pana sa stabilim totul. Trebuie bani, timp…Vrem sa mergem in Olanda, Germania, in Berlin, sa inregistram. Toate aceste decizii, referitoare la studio, la sound, la producator, vor mai intarzia putin noul disc, dar acesta este pe drumul cel bun.

Te-ai gandit vreodata sa renunti la muzica?
Am inceput de curand sa ma gandesc cum ar fi sa am si un alt hobby, deoarece muzica deja nu mai este asta pentru mine. Ma gandeam cum ar fi sa am o activitate la fel de solicitanta`pentru ca acum fac, mai mult sau mai putin, o singura chestie: cant! Am avut diverse joburi in trecut.

Te-a tentat vreodata lumea filmului?
Cand am pornit cu WSC, voiam sa creez un produs puternic din punct de vedere vizual si sa asociez muzica si versurile cu imagini din filme. Voiam ca melodiile sa contina asemenea scene, pentru ca multe dintre ele pleaca de la filme. Cu timpul. mi-am dat seama ca este cam…lame! Incepusem eu sa caut niste cadre din filme, sa le lipesc, sa imi imaginez lucruri si, desi a iesit bine la cateva concerte, nu am fost multumit, la final, si am renuntat.

Ce se intampla dupa ce va intoarceti din India?
Vom lucra la viitorul album. Eu vreau sa scot doua materiale anul urmator – unul cu The Amsterdams si celalalt cu We Singing Colors. Si cu After What mi-ar fi placut dar sa vedem ce se intampla. Cat despre Amsterdams, avem in lucru videoclipul pentru „Twin Song”.

Aveti o relatie speciala cu Chris, noul tobsar The Amsterdams. Vorbeste-ne putin despre cum a ajuns sa cante cu voi.
Da. Chris este un tip foarte intelegator si implicat. Uneori este chiar mai implicat decat noi toti. Mereu ne spune: „Guys, let’s make it! You guys have got the music inside you! We can make it!”. De multe ori ma gandesc la el ca la o chestie de destin. Parca inteleg de ce ne numim The Amsterdams. Chris ne-a adus un vibe nou, o energie curata, proaspata. Noi cantam impreuna deja de vreo 8 ani si s-a creat un fel de rutina, ca intr-o casnicie. El a adus un aer fresh si ne impulsioneaza. Vorbim mereu in engleza cu el, el ne invata injuraturi in olandeza. Este foarte distractiv. Si in plus, este un muzician exceptional. A cantat cu Anouk, a deschis un concert The National la New York, este foarte umblat si este unul dintre cei mai tehnici tobosari pe care ii stiu.

Facebook THE AMSTERDAMS

Facebook WE SINGING COLORS

Facebook AFTER WHAT


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*