Danko Jones – Cantam ceva traditional dar intr-o maniera proaspata.

130 vizualizări

Este cu adevarat o ocazie deosebita atunci cand ai ocazia sa stai de vorba cu cu frontman-ul uneia din cele mai importante trupe de rock’n’roll ai ultimilor ani. DANKO JONES a devenit printre preferatele publicului european la mai toate festivalelece au loc in perioada verii. Energia pe care aceasta trupa o emana este pur si simplu incredibila. Solistul si chitaristul trupei are o carisma magnetizanta ce te cucereste imediat chiar daca nu esti in tema cu ce se petrece de fapt la un concert al canadienilor. Interesant este faptul ca pe cat de sigur pe el si agresiv in exprimare ar fi pe scena, Danko este un tip retras in particular. Pare o fire foarte sensibila, total opusa personajului posedat pe care il interpreteaza atunci cand se afla pe scena. Reamintim ca acest interviu a fost realizat in cadrul festivalului Tuborg Greenfest Peninsula 2011 cand trupa canadiana Danko Jones a sustinut un recital pe scena mare.

Va aflati pentru a doua oara in Romania, intr-un alt oras, un alt fel de eveniment… Ce crezi ca se potriveste trupei mai bine, un concert separat sau un recital in cadrul unui festival?
In cadrul unui festival ai sansa sa canti in fata mai multor oameni care doar au auzit despre tine, care nu iti cunosc muzica atat de bine. Este o modalitate foarte buna de promovare si de expunere a trupei. Data trecuta cand am fost aici am deschis pentru Guns’n’Roses si deci nu a fost concertul nostru, dar a fost foarte asemanator unui festival.

Cum ti s-a parut primul contact cu publicul din Romania?
Cred ca a fost foarte bun; am cantat chiar mai mult decat ne propusesem. totul a mers bine avand in vedere ca nimeni nu ne mai vazuse pana atunci. Mi s-a parut cool!
Ce parere ai de faptul ca ati fost putin sabotati in ceea ce priveste sunetul? PA-ul a fost la nivelul foarte scazut pe toata durata recitalului vostru…
Pe bune? Nu am stiut asta… De obicei te urci pe scena si vrei sa dai tot ce ai mai bun din tine, dar de multe ori apar si diverse probleme tehnice…
Cum s-a integrat Atom Willard in trupa?
Ne cunoastem de cativa ani si mereu glumea ca isi doreste sa fie la noi in trupa. I-am dat un mail si l-am intrebat daca este serios in aceasta privinta si mi-a raspuns imediat in cateva ore si asta a fost. E foarte cool treaba asta! E al 12-lea concert astazi si totul a fost uimitor. Fara a intra in detalii despre cum era inainte, acum nu mai trebuie sa am grija la ceea ce se intampla in spatele meu, iar show-urile au devenit mai relaxante. In plus de asta suntem mari fani ai carierei lui Atom.
„Below the Belt” a fost lansat anul trecut chiar inaintea verii si ati avut timp sa promovati albumul destul de mult prin concerte. Reactiile publicului au fost cele dorite de voi?
Da! Mutli nu au inteles „Never too Loud”. Ne-am asteptat sa fie pe sufletul publicului de rock clasic dar se pare ca nu a fost asa. Lumea indragea mai mult cantecele nostre rapide. Personal, eu ascult doar metal si rock clasic. Noi nu suntem o trupa de metal dar cred ca reusim sa patrundem prin fasia ce desparte stilurile. Asta a fost „Never too Loud” pentru noi. Cu ultimul album ne-am dorit sa inchidem gura tuturor. Eram furiosi oricum, asa ca este un disc plin de furie. Felul in care am gandit albumul pe care ne gandim sa il lansam la anul este o combinatie intre „Below the Belt” si „I’m Alive and on Fire”, primul nostru material care este o compilatie de garage rock. Sunt foarte entuzismat de acest lucru! Cu Atom in trupa am inceput sa dam jam session-uri mai rapide, cum faceam pe vremuri, fara sa ne gandim foarte mult. Ajunsesem sa muncim la un cantec foarte mult… Daca lucrezi la un cantec mai mult de 2 ore trebuie sa il arunci! Mie imi plac chestiile rapide… La fel e si Atom.
Ati inregistrat o piesa noua: „The Kids don’t wanna rock”. Este ea un avertisment pe care vreti sa il faceti auzit sau e o idee pe care vreti sa o incorporati in albumul nou?
Cantecul este de fapt despre traiul din Canada si faptul ca toata lumea asculta toti acesti cantautori cu cantecele lor lente. E ok sa mai faci o pauza de rock… Chiar si eu mai ascult asa ceva cate o data, dar cand asculti acelasi lucru peste tot incontinuu… si toata lumea priveste cu dispret la muzica mai dura… Eu pot canta indie rock, dar indie-rockerii nu pot canta metal! Tehnic nu se intampla. Am incercat sa vorbesc despre asta si pe echivalentul BBC-ului in Canada si am suparat cativa oameni. Asta a fost marea mea problema si despre asta e vorba si in acel cantec.
Chiar vroiam sa te intreb cum reusesti sa faci o muzica care prinde straturi diferite de public? Danko Jones ca trupa este indragita si de metalisti si de punkeri si de rockeri… Care este secretul?
Eu ascult toate aceste genuri muzicale si probabil acest lucru se reflecta in muzica intr-un fel sau altul. Cand esti tanar asculti metal si esti ingust la minte. Probabil ca un pusti de 15 ani ar spune ca trupa lui preferata este Slipknot si ca rockul este de rahat, dar asa este cand esti tanar si fara minte. Cand te maturizezi realizezi ca sunt o gramada de chestii. Si eu am fost la inceput mare fan metal si prin acest stil am descoperit punk-ul. De acolo am inceput sa ascult cam orice, indiferent daca a fost jazz sau indie. Cred ca totul suna foarte proaspat si acesta este cea mai mare provocare pentru noi: sa cantam ceva traditional dar intr-o maniera proaspata.
Si cu JC am dezbatut acest subiect al consecventei voastre dar si al prospetimii pe care o aduceti, in 2009 la festivalul Sziget din Budapesta…
Eu iubesc mult trupe precum AC/DC, The Ramones, Motorhead si Slayer… Trupe care au ramas consecvente toata cariera lor. Cred ca e putin cam exagerat sa astepti de la ascultatori sa te urmeze prin toate experimentele tale muzicale ca o turma de oi. Nu poti sa le spui ca tu esti o trupa de rock’n’roll dar urmatorul tau album va fi electronic si pentru ca ei te iubesc sunt obligati sa le placa. Eu ii apreciez pe fani mai mult decat atat. Mie imi place faptul ca urmatorul album al lui Slayer o sa suna ca cel dinainte si nu este vorba ca nu isi dau silinta sa faca altceva. Este mult mai greu sa mentii aceeasi linie album dupa album fara sa plictisesti.
O ultima intrebare… Care este prima diferenta care iti vine in minte cand te gandesti la concertele din Canada si cele din Europa?

Sunt foarte critic in ceea ce priveste Canada si ma simt indreptatit pentru ca provin de acolo. Toata lumea este constienta de o anume traditie a rock-ului in Canada, de trupe precum Rush si Annihilator etc. Acesti artisti nu primesc atentia cuvenita. Exista mereu ceva soft care va primi mult mai multa atentie decat o trupa dura. Cand venim in Europa publicul pare a cunoaste mult mai multe despre muzica si trupe. Nici o revista din Canada nu o sa ii puna pe WASP pe coperta revistei cum ati facut voi! Ma simt mult mai legat de publicul din Europa tocmai prin faptul ca el este mult mai orientat catre rock si metal. Festivale precum Wacken nu vor exista in Canada niciodata! Exista un festival numit Heavy Toronto care a avut multe trupe invitate: Megadeth, Slayer, Motorhead, Death Angel dar nu stiu cat de multi oameni au fost. In nici un caz nu a fost ca la Wacken unde sunt 70.000 de oameni acolo doar pentru muzica. Ma simt mult mai acasa aici cand este vorba de muzica.

Multumesc mult pentru timpul acordat!
Si eu iti multumesc!

(Horatiu Ghibu)


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*