Depeche Mode / 23.07.2017 / Cluj Arena

777 vizualizări

Am fost la “Depeș” și mi-a plăcut!

Recunosc, am vrut să setez o premisă de la început, chiar cu riscul de a folosi numele mai puțin cunoscutei trupe românești, dar care, altfel, sună foarte fain. Dar aici vorbim despre concertul Depeche Mode de la Cluj-Napoca. Sunt multe aspecte de dezbătut, așa că o să împărțim experiența Depeche Mode la “Cluuuuuj” în puncte de discuție.

„Tu nu erai metalist?”

Discuție eternă și interminabilă. Oi fi, dar nu am refuzat niciodată muzica de calitate. Da, am copilărit în era în care războiul dintre depeșari și metaliști era în toi. Cel puțin la nivel declarativ, pentru că, statistic, războiul ăsta nici nu a existat vreodată. Da, unii se îmbrăcau în blugi trapez, helancă și șpițari, alții se îmbrăcau în geacă de blugi cu petice cusute sau purtau lanțuri, dar, personal, nu am văzut niciodată un scandal pe criteriile celor două genuri muzicale. Mai mult, unii erau chiar prieteni. În plus, suntem în 2017. Dacă atunci când eram copii, societatea și anturajele îți impuneau să alegi o tabără, acum o văd ca pe o prostioară naivă, ca o discuție inexistentă. Acest lucru, de altfel, s-a văzut și pe gazonul Cluj Arena, unde blackeri, punkeri sau metaliști clasici au savurat concertul cot la cot cu fanii vechi ai trupei, dar și cu oameni mai de vârsta a 3-a, care nu erau fani declarați prin tinerețea lor. Am văzut triocouri cu DM, dar și cu Amon Amarth sau Metallica. Probabil acest melanj a făcut din acest concert unul atât de reușit. Cu alte cuvinte, depeșari vs. metaliști e un subiect care, azi, aparține clasicilor hateri de pe Facebook. Acolo, toată lumea s-a simțit bine cu toată lumea.

Mai poate Dave? Dar trupa?

Da, legenda Dave Gahan mai poate. Clujenii au avut parte de niște emoții cu câteva zile înainte de concert, întrucât a ajuns și la urechile lor vestea că Dave e internat într-un spital din Belarus. “E gata de el, nu mai poate!”, se vorbea prin Cluj. În schimb, Dave a urcat pe scenă într-o formă de zile mari, dovedind că un concert în fața unor oameni care l-au așteptat cu sufletul la gură primează în fața problemelor personale. Concertele de genul ăsta generează, de regulă, așteptări nu prea mari. Sigur, unii vor să li se cânte de toți banii, dar alții, mai toleranți, înțeleg că e o trupă veche și atât de rodată, încât probabil că va fi un concert de complezență: am venit, am cântat, am luat banii, mulțumim! Nici o secundă nu am avut senzația asta. Nu îi mai văzusem niciodată live, dar toată trupa (nu doar Dave) a fost atât de plină de energie, încât aveai impresia că e ultimul lor concert. În concluzie, un concert absolut impecabil de la cap la coadă.

Publicul?

Nota 11! Cei mai mulți păreau că au așteptat atât de mult acest concert, încât au cântat piesă cu piesă, împreună cu trupa. Am auzit și de unele mârlănii cu oameni nemulțumiți că unii au dat din mâini prea tare, obturându-le vederea spre scenă; dar punem comportamentele astea pe seama lipsei de prezență a unora la concerte mari. În plus, au fost atât de puține excepții, încât nici nu meritau menționate. Cel mai încins moment al show-ului a fost, probabil, momentul în care Martin Gore a primit și el un cântec, la rândul lui. 23 iulie era și ziua lui de naștere, iar fanii din România i-au pregătit pancarte cu “Happy Birthday Martin”, ba chiar și un banner cu același mesaj, pe care l-au agățat de tribuna din stânga scenei. Momentul în care câteva zeci de mii de voci au început să-i cânte “Happy Birthday” a fost și momentul în care, lui Martin, i-au dat puțin lacrimile. Deloc surprinzător, lacrimile lui i-au făcut și pe unii spectatori să lăcrimeze. Ca să ne ferim de prea multă poezie, vom spune că a fost un moment emoționant. Aplauze pentru publicul din Cluj-Napoca, iar acest concert ne-a arătat că e multă sete de concerte mari în zonă.

„Organizarea cum a fost?”

Nu am găsit niciun cusur, sincer. Pare că s-au gândit la toate. Scena a fost pe măsura numelui trupei, sunetul a fost excelent (cel puțin în zona în care am stat), accesul foarte bine documentat cu bannere și afișe. Singura excepție au făcut-o unii oameni de la securitate, care nu știau exact de ce, dar insistau să o iei pe o scară care era cu 10 metri mai la dreapta, scară care ducea pe același gazon, la grămadă. Dar, cum spuneam, pentru că nu se întâmplă prea des să avem un concert de această anvergură în Cluj, îi înțelegem. Mai avem nevoie de un pic de “rulaj” și ne obișnuim și noi. Nu a fost deloc un obstacol în calea distracției.

Nu mai ascultasem de multă vreme Depeche Mode. Dar, după concert, acasă, am reluat câteva dintre albumele vechi și chiar câteva concerte de pe Youtube. Aș paria că nu am fost singurul care a făcut asta. Concertul ăsta m-a făcut să îmi doresc să-i mai văd, să-i mai aud. Deocamdată, însă, ne rămâne doar să tragem linie și să spunem clar și răspicat: “Mai vrem!”.

Cronică realizată de Ciprian Cătunescu
Foto: Ionuț Șleam


1 Comment on Depeche Mode / 23.07.2017 / Cluj Arena

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*