Despre ambiții artistice și teama de viitor la puterea 13 cu Robin and the Backstabbers

101 vizualizări

Acum exact cinci ani, în data de 28 aprilie 2010, formația ROBIN AND THE BACKSTABBERS a susținut primul concert din carieră, în Club Mojo din București. Astăzi, RATB este una dintre cele mai iubite trupe din România și reprezintă un adevărat fenomen.

Concerte sold-out, fani devotați care nu ratează niciun show, hituri și faimă – cam acestea sunt, pe scurt, realizările trupei iar Robin and the Backstabbers nu are de gând să se oprească aici.

Ceea ce sperăm noi și suflet la suflet cu noi, cam toți artiștii alternativi din România, este ca o formație să frângă în sfârșit blestemul „underground-ului” autohton, ieșind definitiv din acesta și făurind un spațiu cultural vizibil, în care grupurile locale „altfel” să aibă șansa să se dezvolte, să fie observate, difuzate și promovate la fel ca act-urile mainstream.

Aspirăm la o infrastructură culturală confecționată inteligent și profesionist pentru a servi nevoilor celor care vor să audă „Soare cu dinți” la…KISS FM, de exemplu, și s-ar bucura să știe că muzicianul lor român preferat își poate plăti măcar o parte din chirie cu banii din concerte.

Lucruri ca acestea se construiesc treptat, industria nu va căpăta contur peste noapte, dar dacă există o trupă capabilă să poarte stindardul de-glamourizării & „dez-anonimizării” undergroundului românesc, atunci aceasta este Robin and the Backstabbers.

Pentru că vrem și noi să vedem la TV clipuri realizate de formațiile noastre favorite. Vrem piesele lor la radio și nu doar pe frecvențe nișate. Ne dorim un BBC și un MTV pentru toți Arctic Monkeișii, Arcade Fireii sau Interpolii noștri. Și știm că se poate.

Și ne dorim ca RATB să continue să scoată hituri și să dea interviuri în reviste „mari”, să aibă gig-uri la care te sufoci de la atâta lume și să facă bani din radioplay. De ce? Pentru că ne inspiră și ne dă speranța că poate nu-i totul pierdut și, cândva, vom avea o piață muzicală diversă, competitivă, creativă și prietenoasă cu talentele.

Până una-alta, Andrei Proca, zis „Robin”, a stat de vorbă cu noi în interviul de mai jos și ne-a dezvăluit noi strategii de cucerire a lumii. Sau, mă rog, pe aproape! Ne-a zis câte ceva despre noul album care se lansează pe 8 mai la Halele Carol, ne-a luat din când în când peste picior și a strecurat informații emoționante pentru fanii curioși.  

Lectură plăcută!

A sosit momentul lansării celei de-a doua părți a trilogiei „Bacovia Overdrive” și anume „Arhanghel’sk”. După ascultarea melodiilor disponibile până acum, am rămas cu impresia că ați migrat dinspre „criptic” spre melancolic, atât ca sound, cât și din punct de vedere liric. Este un sentiment justificat acesta?
Am migrat mai degrabă dinspre criptic înspre indescifrabil şi dinspre melancolic înspre criptic.

Din 2012 și până acum, RATB a crescut și mai mult. Cum ați descrie acești ani care au trecut și ce anume v-au învățat ei?
Aceşti ani care au trecut ne-au învăţat doar că anii trec şi că e mai bine să scrii cântece bune decât să scrii cântece ok.

Mă gândesc deja la albumul din afara trilogiei pe care îl vom scoate înainte de Vladivostok.

8 mai înseamnă data lansării albumului. Ce ați pregătit pentru eveniment? Aveți emoții când vă gândiți că intrați într-o nouă etapă?
Am avut emoţii doar atunci când am intrat cu adevărat într-o nouă etapă, adică prin noiembrie 2012. Pe opt mai nu facem nimic altceva decât să arătăm cu ce ne-am întors.

Vâ gândiți deja la partea finală a trilogiei? Va exista viață după „Vladivostok”?
Eu unul mă gândesc deja la albumul din afara trilogiei pe care îl vom scoate înainte de Vladivostok.

Care ați spune că este originea sensibilității abisale a formației RATB? Poate fi aceasta interpretată ca o reacție la mediocritatea scăldată în sclipici a industriei muzicale autohtone?
E fără de origine. Precum vântul. E o reacţie la mediocritatea scăldată în sclipici a propriilor mele dorinţe.

Robin, porecla ți-a fost pusă în liceu după personajul cu același nume dintr-un videoclip Radiohead. Te mai regăsești acum în acesta? Simți vreodată că ai vrea să te lepezi de „Robin”?
Citind această întrebare. Da.

Multă lume vă privește ca pe o poveste de succes deoarece ați reușit să vă faceți cunoscuți într-o măsură mai mare decât cele mai multe trupe de la noi. Este suficient sau se poate și mai mult?
Vorba lui Partizan – „Dă-ne, Doamne, şi mai mult” Dar dă-ne, Doamne, demnitate.

De fapt, care sunt ambițiile voastre – faimă sau evoluție artistică? Se exclud aceste elemente reciproc?
Să scriem cântece ce funcţionează şi-ntr-o odaie-ntunecată şi într-o discotecă-aglomerată. Aceste elemente se apreciază reciproc.

Scriem cântece ce funcţionează şi-ntr-o odaie-ntunecată şi într-o discotecă-aglomerată. Aceste elemente se apreciază reciproc.

Se vorbește prea puțin despre cât de greu este să fii full-time artist în România și despre prejudecățile care vin la pachet cu asumarea acestui statut. Vă bântuie vreodată gânduri negre legate de viitor – atât din punct de vedere uman, cât și artistic?
Da, da, da, de treisprezece ori da. Dar pe cine nu?

Care sunt frustrările principale ale formației RATB și ce poate fi făcut pentru ca acestea să nu mai existe?
Frustrările principale ale formaţiei RATB sunt dicţia şi vocabularul vocalistului precum şi tendinţa bateristului de a fi frustrat de condiţii externe.

Revenim la noul album – dacă ar fi să îl descrieți pentru cineva care nu a auzit în viața lui de voi, ce ați spune despre material?
Sună ca formaţiile alea pe care trebuia să te prefaci că îţi plac pentru a-i face pe plac femeii de care ai şi divorţat între timp.

Spuneți-ne o poveste inedită legată de înregistrarea discului. S-a întâmplat ceva hazliu, tragic sau copleșitor în timpul procesului?
Am învăţat că ceea ce cuiva îi sună prost, altcuiva îi va suna şi mai prost.

Aveți ocazia să vă întoarceți în timp în momentul compunerii unui hit și să furați partitura ca să vă însușiți piesa. Despre ce melodie vorbim și de ce tocmai aceasta?
Mi-ar plăcea să mă văd cu mine în timp ce scriam Vânătoarea Regală şi să mă privesc ameninţător. Sau dacă ne referim la plagiat a la Philip K Dick, mi-ar plăcea să îmi asum paternitatea lui In Your Eyes de Peter Gabriel, ca să-mi atrag simpatia colegilor de formaţie.  

Famous last words.  
Dacă-ntreabă cineva,
eşti cu mine.

FACEBOOK RATB
EVENT FACEBOOK LANSARE


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*