Despre pericolele „adancului albastru” cu Morten Veland (Sirenia)

263 vizualizări

Intr-o industrie muzicala dominata de „tropii” neiertatori ai postmodernismului este reconfortant sa-ti scalzi sufletul – macar din cand in cand – intr-un pic de melancolie gotica.

Si pentru ca doar prin intermediul artei poti „descinde in abis”, formatia norvegiana de metal SIRENIA ne pune la dispozitie „submersibilul” artistic necesar calatoriei.

Albumul cu numarul 6 din cariera muzicienilor a fost lansat chiar astazi, 28.06.2013 si poarta numele de „Perils of the Deep Blue”.

Maximum Rock Magazin a stat la o poveste cu frontmanul Morten Veland – compozitor, chitarist si vocalist – si a aflat multe lucruri din culisele noului disc.

Citeste interivul exclusiv MRM mai jos.

image003

Judecand dupa noua melodie, „Seven Widows Weep”, Sirenia a facut niste schimbari de stil pe „Perils of the Deep Blue”. Muzica este mai agresiva, vocile mai puternice iar energia abunda. Cat de corecta este aceasta impresie?
Cand am inceput sa compun material nou, ma indreptam in aceeasi directie pe care o luasem cu albumul precedent. Dupa putin timp petrecut scriind muzica proaspata, mi-am dat seama ca, de data aceasta, va fi nevoie de o schimbare mai mare. Ultimele trei discuri au fost gandite dupa acelasi tipar, chiar daca mereu am facut in asa fel incat sa ne perfectionam si sa ne imbunatatim stilul. Acum se cerea o modificare majora de perspectiva. In trecut, m-am concentrat pe vocea feminina, pe melodicitatea pieselor, compuneam cantece mai scurte, cu structuri mai simple. De data aceasta, m-am intors la radacini, dar am adus si lucruri noi. Am vrut sa compun bucati mai lungi, mai puternice, mai bombastice, cu voci extreme. Cu totii am lucrat din greu la prestatiile noastre, incercand sa ne imbunatatim radical abilitatile. Ailyn a muncit cu sarguinta pentru a-si perfectiona glasul iar eu m-am dedicat slefuirii talentului meu componistic. Am facut treaba foarte buna si am investit foarte mult timp si energie. Eforturile noastre au fost rasplatite si ma simt multumit de rezultatul final. 

Foarte multe formatii spun despre lansarile lor noi ca sunt cele mai mature din cariera, dar in cazul Sirenia acest lucru nu este doar marketing, ci si realitatea. Care sunt elementele care fac evidenta aceasta maturizare?
Am incercat sa compun fiecare piesa individual, sa fac in asa fel incat fiecare cantec sa aiba un sunet unic si o poveste irepetabila. Abordez temele care m-au fascinat dintotdeauna. In aceasta directie nu am facut schimbari mari, ci doar am incercat sa imbunatatesc piesele si versurile. Am vrut sa le scriu ca pe niste povesti, de la A la Z. In trecut, scriam doar „observatii”, sau descrieri ale unor sentimente si emotii. Am compus si cateva piese in norvegiana, ceea ce reprezinta o premiera. Acest lucru a adaugat o dimensiune noua albumului. Cu alte cuvinte, am facut tot posibilul sa ne perfectionam in toate aspectele cu ocazia acestui disc. Toata lumea spune ca este cel mai bun album al nostru de pana acum, pentru ca ne-am si straduit sa gasim sunetul perfect si oamenii potriviti pentru ideile noastre. Producatorul nostru adora sound-ul acela puternic, de metal si ne-a oferit fix ceea ce doream pe disc. Ascult muzica si ma gandesc ca ne-am maturizat si ne-am perfectionat. Lucram din greu iar acest lucru da roade! Fanii se vor convinge atunci cand vor pune mana pe noul album. Vor avea dovada muncii noastre asiduue. 

Mai exista loc in industria muzicala din ce in ce mai superficiala pentru formatii care canta despre subiecte profunde, care tes povesti prin versuri si care se refugiaza intr-un alt tip de lume?
Este o intrebare dificila, dar cred ca intotdeauna va exista loc pentru acest gen de muzica. Intotdeauna vor exista muzicieni care vor simti nevoia puternica de a se exprima in acest mod. Foarte multe formatii devin din ce in ce mai mainstream, dar mereu vor fi aceia care simt nevoia sa exploreze si alte teritorii artistice si care isi doresc sa scrie despre lucruri mai profunde decat temele tipice, superficiale, caracteristice culturii de consum. 

Care sunt, de fapt, pericolele „adancului albastru”?
Cred ca as putea sa vorbesc foarte mult despre acest subiect, dar ar fi o prostie din partea mea pentru ca nu as face decat sa rup vraja tesuta de album. Este ca si cum i-ai cere unui pictor sa-si explice operele. Nu vreau sa discut excesiv pe aceasta tema, pentru a-i lasa ascultatorului placerea de a descoperi singur semnificatia mesajului. Mi s-a intamplat sa ascult artisti povestind despre intelesul anumitor versuri si sa-mi spun: „A! deci despre asta era de fapt vorba!”. Interpretarea mea fusese diferita si am fost dezamagit! Atunci m-am hotarat ca nu voi spune nimic referitor la semnificatia versurilor mele si voi lasa in seama fanilor explorarea acestui teritoriu. 

Ailyn a luat lectii de canto de la un cor de muzica clasica. Ce a determinat-o sa ia aceasta decizie?
Ailyn a vrut sa invete lucruri noi pentru ca, atunci cand a inceput sa asculte albumul, si-a dat seama ca piesele sunt mai puternice si va fi nevoie sa-si schimbe putin stilul. A muncit din greu sa-si perfectioneze glasul si sa invete lucruri noi. Totul a inceput de la dorinta ei de a da tot ce este mai bun pe noul material. Corul de muzica clasica a fost o optiune buna pentru ea, pentru ca era obisnuita sa lucreze cu altfel de oameni. Ea canta intr-un registru mai modern. De alta, Sirenia a avut intotdeauna vocaliste care prestau intr-un stil actual. Partile clasice erau acoperite de coruri pe discurile precedente. Aylin a vrut sa exploreze si aceasta directie clasica pentru a oferi un alt tip de expresivitate vocala pieselor noi, care necesita si o astfel de abordare. 

Sirenia a fost mereu o formatie foarte „intunecata” dar judecand dupa titlurile pieselor de pe „The Perils of the Deep Blue”, a devenit si mai dark. Care este sursa acestui „nou intuneric”?
Sirenia s-a inclinat mereu puternic in aceasta directie lirica iar, pentru mine, stilul dramatic, bombastic si intunecat a fost optiunea naturala inca de la inceput. Intotdeauna mi-a placut sa pun foarte multe emotii in arta mea. Eu compun mereu muzica inainte si abia apoi ma ocup de versuri. Astfel, imi vine foarte usor sa scriu despre aceste subiecte. Cred ca toata lumea are, in viata, suisuri si coborasuri. Personal, fac fata coborasurilor compunand muzica si scriind versuri. 

Daca ar fi sa alegi o melodie reprezentativa pentru intregul disc, care ar fi aceea?
Cred ca piesa „Seven Widows Weep” – primul single de pe album si piesa care beneficiaza de primul clip – este cea care reprezinta cel mai bine ce este Sirenia din punct de vedere muzical in acest moment. Daca ar fi sa aleg un cantec, atunci acesta ar fi. Are toate elementele tipice Sirenia si suna ca un amestec dintre trecut si prezent. Este o bucata nostalgica si una numai buna pentru a descrie discul. Daca oamenilor le va placea „Seven Widows Weep”, atunci cu siguranta vor iubi tot albumul. 

Vorbeste-ne putin despre videoclip. Care este povestea lui?
Am inregistrat videoclipul in Belgrad iar lucrurile au mers ca unse. Am trimis piesa unei firme care se ocupa cu realizarea de materiale video iar oamenii de acolo au gandit un scenariu care s-a potrivit perfect cu melodia. Au „nimerit-o” din start! Povestea este perfecta pentru cantec si ne-a placut de la inceput. Suntem foarte multumiti de rezultatul final. 

V-ar placea sa reveniti in Romania? Avem vreo sansa sa va vedem live curand?
Sper ca da! Inca imi amintesc ultimul concert sustinut in Romania, in cadrul unui festival. A fost o experienta grozava pentru noi iar fanii au fost exceoptionali. Imi doresc sa ne intoarcem curand! Am inceput deja sa acceptam concerte pentru turneul din toamna si, momentan, cautam tot felul de optiuni. Suntem pregatiti sa mergem peste tot, dar depinde de promoteri. Vrem din toata inima sa mai cantam in Romania!

Multumim Morten!


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*