Dream Theater, Images, Words and Beyond – 20. 05. 2017 / Arenele Romane, Bucureşti

Au trecut 25 de ani de la afirmarea pe scena internaţională a unuia dintre cele mai importante nume ale metalului progresiv din toate timpurile: Dream Theater. Pentru că, deşi „Images and Words” nu este albumul de debut al new-yorkezilor, el le-a adus primul mare succes şi i-a făcut să fie prezenţi în întreaga lume, de la „Headbanger’s Ball”, celebra emisiune de pe MTV, până în colecţiile tuturor iubitorilor de melodie, complexitate şi virtuozitate îmbrăcate în armura unui metal devenit deodată fermecător.

Prima parte a spectacolului care are loc în decorul cum nu se poate mai potrivit al unei seri de început de vară la Arenele Romane se doreşte o scurtă trecere în revistă a activităţii Dream Theater după lansarea albumului de referinţă sus-menţionat. Maiestuoasa „The Dark Eternal Night” scoate la iveală un ansamblu închegat ca niciodată şi poate una dintre cele mai bune sonorizări realizate vreodată în Bucureşti: fără excese de volum, cu o claritate şi un echilibru dinamic pe măsura evenimentului. Ajungem la un moment dat şi în perioada străveche a lui „Falling Into Infinity” – un prim punct de cotitură şi încercare în istoria trupei – cu instrumentala „Hell’s Kitchen”, iar „The Gift of Music” se dovedeşte încă o dată una dintre piesele cele mai uşor de recunoscut de pe recentul „The Astonishing”. Fiecare membru are ocazia să-şi etaleze măiestria în cadrul unui ansamblu bine pus la punct. James LaBrie este într-o formă excelentă, John Myung ne arată că pune accentul pe compoziţii izbutite la fel de mult ca pe tehnică prin remarcabila preluare după Jaco Pastorius care reprezintă momentul lui solistic, iar „As I Am”, piesă de rezistenţă, conţine şi un scurt şi reuşit pasaj median de „Enter Sandman”. Toate bune şi frumoase, aplauzele nu sunt zgârcite, dar lumea freamătă în aşteptarea a altceva. Până una-alta, pauza oferă o ultimă ocazie de a schimba impresii, deja încântate,  şi de a arunca o privire  standului de materiale promoţionale, frumoase dar cam scumpe.

Primele note de pe „Pull Me Under” ne duc înapoi în timp, într-o călătorie deopotrivă nostalgică şi foarte actuală. Cântecele, ca orice artă valoroasă, nu au îmbătrânit, iar compozitorii lor, respectiv noii interpreţi, ca nişte muzicieni familiarizaţi cu fuziunea genurilor, le adaugă pasaje de improvizaţie. Finalul solistic al lui Jordan Rudess de pe „Another Day” nu-l face uitat pe Derek Sherinian, însă scoate la iveală un muzician cel puţin la fel de valoros şi plin de personalitate, în timp ce Mike Mangini, de altfel exact şi creativ în egală măsură, nu are totuşi carisma tizului Portnoy. John Petrucci în schimb, cu o imagine radical schimbată faţă de cea a puştiului subţirel de pe albumul a cărui aniversare o celebrează, pare mai sigur pe el ca oricând. Nu este nevoie să fii un adept al emoţiilor trăite live ca să te impresioneze, la finalul lui „Wait for Sleep”, îmbinarea între pian şi vocea clară şi un pic reţinută a lui LaBrie pentru scurta evocare a celui mai recent mare dispărut din lumea rock-ului, prin micul pasaj strofă-refren de pe „Black Hole Sun”.

S-a lăsat întunericul peste Arene, iar scena, îmbăiată într-un spectacol de lumini la fel de bun precum cel sonor (preferatele mele sunt nuanţele intime de albastru), vibrează de începuturile unei epoci muzicale. Dacă diferenţa dintre compoziţiile de atunci şi cele de astăzi este uneori evidentă – la nivelul complexităţii – avem ocazia să urmărim paşii în evoluţia exprimării artistice la bis, care ne oferă excelenta surpriză a unui „A Change of Seasons” integral, cireaşa de pe tort, raritatea şi pentru unii chiar punctul culminant al serii. Nu sunt prea multe de adăugat: cei de la Dream Theater îşi au admiratorii necondiţionaţi şi detractorii, pot fi ameninţaţi la intervale regulate de manierism sau de excese tehnice, însă când prind o ocazie ca cea din seara aceasta, fac dovada incontestabilă că istoria muzicii acestor ultimi 25-30 de ani nu se poate scrie fără ei.


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*