E.M.I.L., Toy Machines, Tourette Roulette/ 12.03.2016, Club Fabrica, București

158 vizualizări
Nu pot să zic că sunt un fan vechi al formației E.M.I.L.: am descoperit trupa relativ recent, odată cu insistențele sporite ale unui prieten care are o pasiune impresionantă pentru grupul bucureștean. Respectul meu pentru E.M.I.L. s-a născut odată cu lansarea ultimului lor material discografic, „Imens” în 2015 și a sporit odată cu concertul trupei din cadrul evenimentului #impreunarezistam din București. A urmat o perioadă în care efectiv am devorat întreaga discografie a acestei magnifice formații de la noi din țară și am ales să îmi petrec finalul zilei mele de naștere la concertul lor din Fabrica, alături de Toy Machines și Tourette Roulette.

Show-ul de vineri noapte face parte din seria de evenimente Dark Side Nights, care a debutat la începutul lui februarie și va continua până în aprilie, cu câte un concert în fiecare săptămână; merită să menționăm că urmează show-uri cu nume precum Luna Amară, OCS, Implant Pentru Refuz sau Blazzaj.

Nu am fost atent dacă trupele au respectat programul, pentru că am fost sigur că organizarea este destul de profesionistă și nu va lăsa publicul să aștepte lungile intermitențe între schimbările de echipament. Primii care au urcat pe scenă au fost membrii super-grupului bucureștean Tourette Roulette. Formația este alcătuită din mai mulți muzicieni consacrați ai underground-ului românesc de alternative: Mihai Marin (Les Elephants Bizzares), Bogdan Alexandrescu (Chester), Narcis Axinte (Harlequin_Jack) și Dan Minel Stoica (Stema). Sincer să fiu, nu am auzit niciodată de această trupă tânără, dar la finalul concertului am fost mai mult decât surprins de doza de energie și pasiunea cu care acești tineri artiști și-au interpretat repertoriul . Show-ul a debutat într-o manieră comică și foarte hipster-ish, atunci când solistul, îmbrăcat cu o bluză Adidas și cu ochelarii de soare, s-a urcat pe scenă cu un buchet de flori și a dansat pe ritmurile unei piese electro. Deși am crezut că va urma un concert destul de plictisitor, situația a fost altfel: formația a cântat cu multă pasiune, iar manifestul artistic a fost adăugat și de aplauzele îndelungate ale publicului, care a rămas plăcut surprins de ceea ce a văzut. Mi-a plăcut și colaborarea cu Mihai Andrei, solistul Breathelast și The Boy Who Cried Wolf, dar aici a apărut singura problemă: microfonul acestuia a fost mult prea asurzitor la început, dar pe parcurs, impedimentul s-a remediat.

La scurt timp au urmat sucevenii de Toy Machine: este pentru a doua oară când îi văd pe acești tineri muzicieni și pot spune că show-ul lor de vineri a fost mult mai bun decât cel din noiembrie, în deschidere la Luna Amară în Cluj-Napoca. Punctul forte al acestei trupe este faptul că aceasta nu abordează un anumit gen: am ascultat piese care adună influențe din diferite arii muzicale, precum alternative, post, industrial, heavy metal, progressive, nu-metal. Îmi pare rău că nu am reușit să rețin mai multe nume de piese, dar solistul a ținut să menționeze că putem găsi toate piesele ultimului material discografic, „Digital Waves” pe Youtube. Punctul culminant a fost atins odată cu finalul, atunci când formația a realizat un cover după piesa „Rock ‘N’ Roll Queen” a celor de la The Subways, îmbinat cu „Pentru inimi” a celor de la Șuie Paparude: publicul s-a adunat în față și a dat startul un mosh-pit, un fel de încălzire pentru headliner-ul serii.

Mi-am dorit extrem de mult să văd pentru a doua oară formația E.M.I.L, pentru că în noiembrie la evenimentul #impreunarezistam bucureștenii au ales să cânte piese numai de pe noul album, fiindcă acesta a dat numele mișcării sociale născute în acea lună, dar a exprimat cel mai bine într-o mare de cuvinte și sonorități sentimentele condradictorii ale unui popor decimat. Vineri am ascultat din nou piese extrase de pe „Imens”, precum „Am crescut cu trupa asta” (melodia cu care e debutat show-ul), „Constelații”, „Promisiuni”, „Spun Nu”, „Scheleți”, și am avut ocazia să ascult și o piesă mai veche, „Rom, Fum și Vanilie”, melodie pe care se pare că trupa nu a mai cântat-o de mai bine de doi ani. Atmosfera s-a încins pe parcurs, atunci când E.M.I.L. a început să cânte piese mult mai populare, precum „Tot noi”, „Suntem peste tot”, „Împreună rezistăm” (atunci când publicul a experimentat și un wall of death) și „2006”, moment în care pe scenă a urcat și a cântat alături de trupă Stoe Toxxic. Spre final, am ascultat piese vechi E.M.I.L, iar publicul a răspuns corespunzător prin aplauze continue, crowdsurfing și a cerut insistent două bis-uri: am ascultat piese consacrate ale trupei, precum „Supradoze de vise”, „1000 de dorințe”, „Pisica”, „Noaptea” și „Copacii înfloriți”.

La final, trebuie să le mulțumesc din nou lui Andrei Irode de la Blackhawk Security, membrilor E.M.I.L., dar și unor persoane din public care mi-au călduros numeroase și călduroase urări de „La mulți ani”, gesturi pe care eu le apreciez enorm de mult. Mă închin în fața acestor oameni, în fața Dark Side Booking Academy și celor de Fabrica pentru o seară reușită, de care voi povesti mult în viitor.


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*