Fireal: Nu am urmat reteta de succes a altor formatii finlandeze

59 vizualizări

Citeste aici varianta in engleza.

Diversitatea lumii muzicale finlandeze este deseori trecuta cu vederea din cauza popularitatii unor formatii locale care s-au facut remarcate datorita cultivarii unui anumit stil de rock, bazat pe sonoritati de inspiratie gotica. Este vorba despre trupe ca The 69 Eyes, The Rasmus, Nightwish, Poisonblack si multe altele.

Cu toate acestea, nici scena alternativa nu este de neglijat, cu atat mai mult cu cat a dat nastere unui produs inedit, pe numele sau FIREAL.

Formatia a luat nastere in anul 2009, ridicandu-se din cenusa fostei Bleak, condusa de compozitorul si vocalistul Caleb, care nu a vrut sa lase dezamagirea produsa de renuntarea la fosta formula a primei sale trupe sa-i nimiceasca ambitiile muzicale. 

In ajunul lansarii noului single Fireal, care va aparea pe piata la toamna, si ca o incursiune in secretele viitorului album „Lit”, care se va materializa la inceputul anului viitor, am stat de vorba cu Caleb, care a fost de acord sa ne poarte intr-o calatorie halucinanta in universul sau artistic.

MRM: Sunteti inventatorii unui gen de rock numit „Rock Imperial” (Imperial Rock). Care este originea numelui si cum ai descrie acest stil de muzica?

Caleb: Numele deriva din cantecul nostru „The Imperia”, care vorbeste despre Imperiul si Latura Intunecata a Fortei, din „Razboiul Stelelor”. Numele albumului, „Dark Side”, a fost inspirat de aceeasi franciza, a carui fan devotat sunt. Luptatori Imperiali Tie, Armata Imperiala, de ce nu si „Rock Imperial”? Genul reprezinta o combinatie inedita de grunge, metal, pop si muzica electronica. Este un contrast intre duritate si blandete, agresivitate si limpezime, asemenea unei flacari de culoare rosie, care arde in intunericul inghetat.

Va vedeti ca intemeietorii unui trend care va fi copiat si de alte trupe, sau preferati sa va pastrati unicitatea?

In Finlanda au existat cateva trupe mici care s-au inspirat din stilul nostru. Unele din ele nu mai exista. La inceput, m-am simtit flatat de faptul ca alte trupe erau „influentate” de noi, dar, mai tarziu, am observat ca oamenii au tendinta sa fure idei si moduri de exprimare de la alti artisti, pentru a le prezenta lumii ca si creatie proprie. Acest lucru este profund gresit. Sper ca muzicienii sa incerce sa-si descopere propriul stil prin explorarea diferitelor genuri de muzica si prin cultivarea propriei creativitati, in loc sa fure de la alte trupe. 

Nu sunati deloc ca acele trupe faimoase associate cu Finlanda ” vorbesc despre Nightwish, The 69 Eyes, HIM si altele, care au in comun acel element gotic. Cum de nu ati folosit aceasta reteta de succes?

In mod ironic, in 2005, cand eram in vechea formula Fireal ” trupa Bleak ” oamenii obisnuiau sa ne compare cu HIM. Muzica noastra si stilul meu de a canta nu aveau nimic de-a face cu aceasta formatie. Chiar am vorbit cu Ville Valo despre comparatie si a fost de acord ca sound-ul nostru nu se aseamana deloc. Cred ca totul se datoreaza faptului ca ma machiez. Mai mult, am si deschis concertele HIM de cateva ori. Ville si Mige (basistul formatiei HIM) au spus in niste interviuri ca formatia lor preferata din Finlanda era Bleak. Acest lucru a starnit o multime de invidii in randul formatiilor mai mici, a criticilor, dar si a fanilor. Toti au devenit suspiciosi atunci cand o trupa tanara, care a aparut practic de nicaieri, a ajuns sa deschida concertele celei mai de succes formatii din Finlanda. Aceste reactii au disparut odata ce am inceput sa avem turnee individuale. Este un exemplu bun al felului in care prejudecatile si invidia reusesc sa se joace cu mintile oamenilor. Cat despre reteta de succes, cred ca sunt prea incapatanat ca sa urmez alta cale decat a mea. Inca din 2003 aveam o viziune foarte clara despre modul in care trebuie sa sune trupa. Urmez acest drum de aproape zece ani. Sunt sigur ca daca luam alte decezii, eram mai cunoscuti acum. Cu toate acestea, daca as fi cantat pentru faima si succes, nu abordam acest gen muzical. Conteaza sa fii sincer cu tine insuti si cu arta ta, chiar daca mergi intr-o directie comerciala ” ideea este sa iti urmezi viziunea. Asta fac de la inceput si asta voi face pana la final.

Foarte multe din piesele voastre de pe albumul precedent ” „The Dark Side” ” sunt cinematografice. Apareti si pe coloanele sonore a doua filme, „Harjunpaa ja Pahan Pappi” si „Jadesoturi”. Provine acest tip de „narativitate” sonica ” aceasta calitate epica a pieselor – din pasiunea ta pentru „Razboiul Stelelor”. 

Contributiile noastre la acele filme au fost simple coincidente. Cu toate acestea, iubesc cinematografia si coloanele sonore. Intotdeauna mi-au placut muzica dramatica si secventele componistice din filme. Cred ca aceasta dragoste pentru film a facut posibila compunerea unei piese ca „The Nibiru”.

"Am vrut sa compun melodii atractive, fara sa le sacrific duritatea"  

Ai sustinut de foarte multe ori ca sunteti o trupa inspirata de „Razboiul Stelelor”. Pe langa influentele din versuri, in ce alte moduri se reflecta dragostea pentru acest film in muzica voastra? 

As vrea sa adaug ca sunt fan „Razboiul Stelelor” de cand eram copil. Darth Maul, in mod deosebit, m-a facut sa iubesc amestecul cromatic dintre rosu si negru. Acelasi lucru il pot spune si despre Ordinul Sith, si „glugile Sith”. Ador povestile acestea. Cavalerii Jedi mi se par patetici ” dar Ordinul Sith este exceptional. 

„The Dark Side” este un album versatil din punct de vedere al compozitiilor. Gasim pe el atat piese mai agresive, bazate pe distorsii agonizante de chitara (The Imperia), cat si balade care iti raman in minte (Ariel, Violet). Ai spune ca in sufletul tau se da un razboi intre categoriile opuse ale existentei?

Intotdeauna am fost atras de contraste. Unele trupe mizeaza prea mult pe riffuri si refrene atragatoare, uitand sa ofere chitarelor acea duritate specifica, in timp ce alte formatii, de metal, in principal, suna foarte plictisitor cu chitarele lor agresive si cu piese anoste. Am vrut sa compun melodii atractive, fara sa le sacrific duritatea. Nu as spune ca este vorba despre un razboi, ci despre un haos controlat. 

„The Nibiru” este o piesa care vorbeste despre sfarsitul lumii, si despre sfarsitul iubirii. Cat de „apocaliptica” este pierderea dragostei?

Deseori ma gandesc cum eram inainte sa pierd iubirea vietii mele. Eram un pic naiv si orb. Pierderea unui lucru drag reprezinta un moment educativ. Dupa ce am trecut prin asta, am inceput sa vad lucrurile in alta lumina: ce reprezinta societatea moderna, ce inseamna dragostea si loialitatea pentru cei mai multi oameni ” reflectiile asupra acestor probleme m-au transformat intr-un mizantrop. Piesa a fost scrisa dupa ce mi-am dat seama cum sunt de fapt oamenii. Sentimentele exprimate reprezinta un amestec complex de indiferenta, dezamagire si furie arzatoare, acoperita de oboseala existentiala. Din fericire, acea perioada a fost pasagera. Viziunea mea nu mai este aceeasi…cel putin nu in totalitate. Cred ca mai exista speranta pentru noi. 

Superstitiosii cred ca in anul 2012 vine sfarsitul lumii. Se spune ca acesta se va petrece din cauza unei coliziuni dintre Pamant si misterioasa planeta Nibiru. Ce piese ai asculta cu 10 minute inainte de impact?

Mi-am petrecut toata viata facand muzica, iar acest lucru m-a costat foarte multi ani pe care i-as fi putut „consuma” mai intelept ” de exemplu, cu familia mea. Daca lumea se va sfarsi acum, am sa petrec ultimele momente alaturi de familie. Dragostea pentru ai mei este singurul lucru pur din viata mea. Ea nu a fost murdarita de nimic. 

"Poti fi intunecat si fericit in acelasi timp. Este o problema de stil" 

Intregul album „The Dark Side” este patruns de un sentiment sfasietor de pierdere. Ne poti spune cate ceva despre experientele care l-au inspirat?

Inainte sa compun materialul, s-au petrecut o multime de schimbari in viata mea: m-am despartit de logodnica mea, am spus adio componentei formatiei, am avut probleme in familie, am trecut prin dificultati financiare si am fost nevoit sa ma mut. A trebuit sa invat din tradarile prin care am trecut si din schimbarea de peisaj fortata. Cred ca a fost o faza prin care trebuia sa trec. Sunt bucuros, intr-un fel, ca am trait aceste experiente pentru ca ele au facut albumul posibil. Mai mult, am scapat de bagajul lor negativ pe calea muzicii. 

Lucrati la un nou album, „Lit”, care urmeaza sa fie lansat toamna aceasta. Pe site-ul vostru oficial, ati spus ca va fi mai bland si mai pozitiv decat „The Dark Side”. Cum de ati ales sa exprimati si sentimente de fericire?

De fapt, noul single va aparea la toamna, iar albumul va fi lansat anul viitor. Cat despre muzica, aceasta este mai putin intunecata si contine mai multe influente grunge. Dar nu se pune problema ca materialul sa fie unul „fericit”. Nu cred ca as putea sa compun o piesa vesela pentru Fireal. Imi place foarte mult intunericul, dar acela cool, nu intunecimea sufleteasca. Nu este deloc grozav sa fii deprimat, sa te simti mizerabil. Poti fi intunecat si infocat fara a sacrifica sentimentul de fericire existentiala. Este o problema de stil. 

„Eve” este cel mai nou single al vostru. Piesa vorbeste despre o fata superficiala care nu intelege dragostea adevarata. Poti sa spui ca temele cantecelor de pe noul album sunt mai ancorate in realitate si mai putin preocupate de aspecte „nelumesti”?

„Eve”, in acest context, se refera la Adam si Eva, adica la femei in general. Nu spun ca toate femeile sunt ca aceasta „Eva”, dar prezint stereotipul femeii frumoase moderne. Nu imi place sa ma limitez in ceea ce priveste temele pieselor. Voi scrie despre tot ceea ce ma afecteaza atat de mult incat simt nevoia sa compun un cantec despre asta. 

Hai, ofera-ne si noua un spoiler! Un nume de piesa, o tema sau niste versuri pe care le adori si care au de-a face cu noul album, „Lit”.

Iata niste versuri dintr-o piesa Deftones pe care o ador: „The shade is a tool, a device, a savior. See, I try and look up to the sky but my eyes burn. Cloud, come shove the sun aside…There’s no crowds in the street and no sun in my own summer.” Imaginati-va ca soarele reprezinta raul care straluceste cu puterea minciunilor si a iluziei faimei. Este o stralucire amagitoare, ca aceea a bogatiei si a frumusetii din plastic, fabricate pentru a hrani publicul si pentru a atrage sufletele slabe, care vor pluti spre lumina asemenea fluturilor, adevaratii „copii ai Soarelui”. Veniti nori, acoperiti Soarele cu umbrele voastre! 

Spune-ne care sunt personajele tale preferate din „Razboiul Stelelor” si asociaza-le cu cate o melodie preferata. 

Pe locul intai este Darth Maul, urmat de Darth Sidious si de Yoda. Imi pare rau dar nu pot asocia aceste personaje cu nicio melodie!

Cu care din aceste personaje feminine ai prefera sa iesi la o intalnire: Printesa Leia sau Lily Munster? 

As iesi cu Printesa Leia, daca ar avea stilul lui Lily Munster. 

Daca ai avea „Forta” pentru o zi, ce ai face cu ea?

As gasi o cale ca sa o pastrez si as cuceri lumea. 

Ii multumim lui Caleb pentru interviu!

(Alexandra Furnea)


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*