Firma/05.06.2014, Club Control, Bucuresti

280 vizualizări

Autor: Raluca Bicu

Inainte de a incepe sa va istorisesc cum a fost joi seara, nu am cum sa nu observ ca in ultimele articole am facut apel la greu la vremea in care adolescenta fiind, casete cu muzica romaneasca colectionam. Si pe cuvant ca nu as mai fi pomenit prea curand despre perioada asta daca nu ar fi fost vorba despre un concert Firma, o formatie difuzata la greu pe Atomic in anii de glorie ai respectivului post de muzica. In aceste conditii, nostalgiile sunt cumva inevitabile.

Am fost intotdeauna fascinata de primele extrase pe single Firma, fascinatie care a fost dublata de partea vizuala (clipul piesei “Te paste” se numara inca printre favoritele mele). A urmat apoi o perioada in care nu am mai aflat nimic despre ei, perioada care s-a incheiat o data cu aparitia piesei “Baby is Crying” si a celui de-al doilea album al lor, care a reprezentat si o indepartare de stilul cu care ma obisnuisera. S-a ivit si o nominalizare la EMA, categoria “New Sounds of Europe”, dupa care i-am pierdut iar din vedere.

Am fost fericita atunci cand am aflat de concertul lor de reunire. Era un eveniment pe care nu prea aveam voie sa il ratez, mai ales tinand cont de faptul ca nu ii vazusem niciodata live (culmea). Si uite-asa se face ca joi seara ma aflam in spatele unui cearsaf in sala de concerte din Control. Da, atarnasera un cearsaf de tavan intre scena si public. Evident, puteai sa arunci un ochi pe dupa el daca tineai cu tot dinadinsul, insa era mai frumos sa nu. Cand a urcat trupa pe scena, cearsaful a fost sfasiat in doua, si, dupa saluturile de rigoare din partea lui Rocca (imperios necesare, mai ales dupa pauza prelungita de live-uri), a inceput concertul.

Oarecum surprinzator, ori de cate ori ma gandeam la Firma, imaginea lor ceva mai dark de la inceputul anilor 2000 si sentimentele de angoasa pe care mi le transmiteau atunci predominau asupra felului in care se prezentasera in ultimii ani. Concertul din Control mi-a oferit o noua perspectiva asupra a ceea ce inseamna Firma. Am vazut o formatie matura, profesionista, care se bucura cu intensitate maxima de fiecare moment petrecut pe scena si stie sa isi apropie publicul.

Reactiile cele mai puternice din sala au avut loc, asa dupa cum se asteptau si ei, daca e sa ne luam dupa comentariile lui Rocca, in timpul interpretarii pieselor mai vechi, precum “La orbire”, “Nimeni” sau “Important” (am beneficiat chiar si de proiectii ale unor imagini din videoclipurile lor vechi). Personal, as fi vrut sa aud si “Te paste” in intregime, dar a trebuit sa ma multumesc doar cu prima strofa. Am auzit de asemenea si niste cantece ceva mai recente (printre care “Puterea”, care mi s-a intiparit zdravan in creier, desi am auzit-o doar de vreo cinci ori in total – de doua ori doar la concertul de joi) si niste coveruri (o melodie The Black Keys, plus una dintre cele mai cunoscute piese ale Laurei Stoica, “Focul”).

Marturisesc sincer ca imi fusese teama sa nu care cumva sa se auda prost, pentru ca nu stiu cum se face, dar la 90% din concertele de club la care asist ba fac figuri microfoanele, ba e haos si instrumentele acopera vocea, si asa mai departe. De data asta insa, sunetul a fost ireprosabil, spre placuta mea surpriza, un lucru cu atat mai grozav cu cat grupul a fost la inaltime din absolut toate punctele de vedere.

Sfarsitul concertului m-a gasit mirata (nu-mi dadeam seama unde zburase timpul atat de repede) si nerabdatoare la gandul cantarilor viitoare. Bine ati revenit, Firma! De data asta, nu va voi mai scapa din vedere.


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*