Ghost – Infestissumam

84 vizualizări

Este clar ca muzica formatiei GHOST este cat se poate de influenta daca dupa o sesiune de ascultare a noului album, „Infestissumam”, lansat pe data de 10 aprilie 2013, visele ti-o iau razna si iti desfasoara in fata ochilor mintii o congregatie de popi imbracati in alb care participa la inmormantarea Patriarhului.

Acesta zace intr-o pozitie contorsionata, demna de „Final Destination 5„, pe un sicriu din piatra si are ochii deschisi. In fundal, auzi acordurile piesei „Ghuleh – Zombie Queen„. Tulburatoare unealta este si acest subconstient!

Lasand umorul deoparte (visul este cat se poate de ‘real’, insa), noul material semnat de grupul de vintage Satanic rock, este o creatie foarte interesanta si neobisnuita pe scena contemporana a muzicii grele. Intr-o industrie dominata de dorinta de a suna cat mai modern – atat din punct de vedere tehnic, cat si compozitional – Ghost nu se teme sa fie adepta unui sound anacronic.

Citand influente ca Blue Oyster Cult si Mercyful Fate, suedezii au reusit sa creeze un fel de cult. Acestui lucru i se datoreaza si cultivarea unui look misterios, precum si dorinta de a ramane anonimi. Chiar daca multi i-au acuzat ca nu fac decat sa abordeze niste strategii de marketing foarte inteligente, trupetii raman fideli conceptului lor si nu dau semne de slabiciune.

Spre deosebire de „Opus Eponymous”, primul album, „Infestissumam” este mai pervers si mai subversiv. Mai putin un material metal si mai mult un disc de mystic rock in stilul Blue Oyster Cult si Witchfinder General, presarat cu niste hook-uri pop, albumul reuneste frumusetea compozitionala a cantecelor cu mesajul lor neortodox.

Daca pe „Opus Eponymous” iti era mai usor sa crezi o formatie care isi incepe albumul urland „Lucifer, Lucifer”, in cazul „Infestissumam” declaratiile de dragoste facute Diavolului starnesc mai degraba zambete, decat expresii faciale desfigurate de teama. Este imposibil sa nu observi latura parodica a tipului de „veneratie” practicat de Ghost.

Albumul incepe cu o bucata produsa in stilul corurilor bisericesti („Infestissumam”; n.r. din latina, „cea mai mare amenintare” sau „ostil”), in care se aduce un omagiu „tatalui, fiului si spiritului raului”, pentru ca, mai apoi, versurile controversate si explicit diabolice sa-si inceapa lucrarea.

Din punct de vedere compozitional, melodiile sunt complexe si imprevizibile. Orchestratia ramane una dintre cele mai interesante din industria muzicala contemporana. Chitarele suna cand ultra-vintage, cand ultra-modern („Monstrance Clock”), tobele au acea puritate desueta iar basul conduce cu gratie subtila liniile melodice.

Productia difera fata de primul album, fiind mai sofisticata si mai slefuita, ceea ce aduce cateva schimbari de feeling. Merita observata expresivitatea vocala a lui Papa Emeritus II, care detine poate cel mai interesant glas din rockul actual.

Piesele care se fac remarcate sunt „Ghuleh – Zombie Queen„, o oda dedicata unei creaturi monstruoase, „Body And Blood” si „Depth of Satan’s Eyes„.

Noul album Ghost nu aduce foarte mult in plus fata de prima lansare a suedezilor, pastrandu-se caracteristicile stilului practicat de trupa. In schimb, se poate spune ca formatia si-a rafinat mijloacele de a ajunge sa cucereasca lumea, abordand un sound mai cizelat si mai putin indatorat idolilor lor. Productia mai moderna si compozitiile mai versatile promit ca Ghost isi va gasi in curand o voce mai putin epigonica.

Tracklisting:

1. „Infestissumam”
2. „Per Aspera ad Inferi”
3. „Secular Haze”
4. „Jigolo Har Megiddo”
5. „Ghuleh / Zombie Queen”
6. „Year Zero”
7. „Body and Blood”
8. „Idolatrine”
9. „Depth of Satan’s Eyes”
10. „Monstrance Clock”


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*