Gimme Danger: haos rock n roll pe micile ecrane

129 vizualizări

Circulă o legendă urbană cum că Iggy Pop ar fi prieten la cataramă cu Johnny Depp, Jim Jarmusch și Jonathan Shaw. Acesta din urmă, un cunoscut artist tatuator, a declarat pentru presă că cei patru își celebrează prietenia purtând același tip de inele-craniu. Desigur, această prietenie nu e numai despre accesorii cool. Așa cum ne reamintește site-ul Open Culture, regizorul Jim Jarmusch (Coffee and Cigarettes, Broken Flowers, Only Lovers Left Alive) a lansat pe data de 28 octombrie 2016 un film documentar despre The Stooges și e de la sine înțeles că a apelat la Iggy Pop pentru a contura o cronologie coerentă a formației.

A trecut ceva timp de la apariția acestui documentar și în România nu a stârnit curiozități prea mari. Poate că epidemia The Stooges nu a ajuns și pe aici, dar nu e nevoie să fii fain Iggy Pop că să te bucuri de acest film energic și totuși, atât de ironic. Jim Jarmusch a început prin a ordona etapele evolutive ale formației, căutând poze inedite și filmulețe rare, din arhivele personale ale membrilor. Rezultatul e un colaj pestriț de imagini, coregrafii sacadate în mare parte, printre care regizorul a intercalat secvențe dintr-un interviu extins cu Iggy Pop. Stă într-un fotoliu, îmbrăcat comod, cu părul lins, cu fața ridată și cu ochii strălucind de nostalgie, vorbind despre câte în lună și în stele, de la primele eșecuri până la colaborarea bizară cu David Bowie. Din când în când, explicațiile lui Iggy sunt întrerupte de două elemente, obsesii ale lui Jim Jarmusch, care dau întregului documentar alura unei farse. În primul rând, peste tot există inserții ironice – când e vorba despre un medicament interzis pe care Iggy l-a procurat pe sub mână, pe ecran apare un domn din anii ’50, un american corect la patru ace, întinzând o rețetă farmacistului, când camionul cu instrumentele The Stooges se izbește de un pod fiind prea înalt că să treacă pe sub el, apare o reconstituire animată și fața unui rocker, contorsionată într-un strigăt de durere și …tot așa. În al doilea rând, povestea The Stooges este presărată de o melodie-simbol: I wanna be your dog, deși titlul documentarului e dat de hit-ul Gimme Danger (Little Stranger).

În linii generale, documentarul lui Jim Jarmusch este o privire superficială asupra formației The Stooges, prezentându-i ca pe un fenomen haotic, spontan, imprevizibil, o bandă de puștani cu ureche muzicală, dar fără spirit de organizare, anarhiști, sălbatici, care în ciuda respingerilor inițiale, au ajuns o pagină importantă din istoria rock-ului. Filmul nu depășește această aparență paradoxală și imprimă în schimb ideea că totul nu a fost decât un accident fericit. În povestea The Stooges nu pare să fie vorba despre talent, ci despre extravaganță și despre noroc. Iggy vorbește rar despre repetiții, despre idei, despre munca de studio, despre emoții și despre amplificatoare, în schimb precizează în mod repetat că erau în căutare de linii melodice simple, că rareori știau ce fac pe scenă și că în străfundurile lor, erau o clică de tineri comuniști, la modul inocent al termenului, care împărțeau totul și care refuzau să-și asume vreo responsabilitate. Gimme Danger este de fapt o iluzie biografică – strict din punct de vedere cronologic, cu date corect răspândite în narațiune, presărat cu anecdote dintre cele mai diverse, dar superficial, fără a avea curajul să pătrundă acolo unde a fost scrisă cu adevărat istoria: în transpirație, suferință și emoții.

Gimme Danger este în orice caz un film plin de vitalitate despre sfârșitul anilor ’60, despre abuzul de narcotice și despre începutul unei legende cu aspect neglijent și mișcări libere: Iggy Pop. Este o declarație de independență față de orice etichetă culturală: The Stooges nu sunt glam, punk, alternative sau orice altceva, e rock fără reguli și fără partitură, e rock suspendat undeva între artă și amatorism.

Sursă foto: https://www.facebook.com/iggyandthestooges/

Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*