Interviu cu Masha Arhipova (Arkona) despre cel mai nou album al formației, „Khram”

943 vizualizări

ARKONA face parte din clubul select al formațiilor europene care reușesc să conserve cele mai bune și inspirate elemente din muzica folclorică specifică diferitelor regiuni: Wardruna pentru Norvegia, Faun pentru Germania sau Negură Bunget pentru România sunt alte exemple notabile ale puterii mistice a unui gen muzical înrădăcinat în străfundurile culturilor și tradițiilor vechi europene. Multe de spus despre ce reprezintă aceste trupe ar fi, însă nu acesta este scopul acestui articol.

Revenind la Arkona, formația rusă s-aîntors la acest început de an cu un nou material discografic, „Khram”, lansat via Napalm Records. Albumul a încorporat tradiționala orientare etnică a trupei, însă de această dată Arkona a ales să evolueze și să umble și pe alte tărâmuri. Astfel, solista Masha Arhipova, liderul formației, a stat de vorbă cu noi pentru a detalia în concret noile influențe ale lui „Khram”, de unde a pornit întreaga idee, dar și despre legătura „fină” dintre ADN-ul artistei și coperta discului (vezi cazul lui Nergal și conexiunea cu coperta albumului „The Satanist”) și nu numai. 


Pentru început, poți să ne spui care este atmosfera în trupa voastră în aceste zile, luând în considerare faptul că Arkona urmează să pornească într-un turneu nou la începutul lunii februarie?

Suntem în plin proces de repetiții, învățăm un nou program pe care îl vom prezenta în turneu. Piesele sunt dificile, ne ia timp mult să le învățăm, dar dăm tot ceea ce putem pentru a rezolva această problemă și să reprezentăm cea mai bună parte a albumului ascultătorilor. Abia așteptăm să venim cu albumul și așteptăm cu nerăbdare noul turneu. Desigur, ne era deja dor să cântăm live.

În prima parte a interviului aș dori să vă întreb mai multe legate de „Khram”, noul vostru album care a fost lansat în această lună. Pentru acest album, cu ce ați început prima dată, cu versurile sau cu muzica? Cum ați reușit să implementați pianul și restul instrumentelor tradiționale?

De obicei, eu creez muzica prima dată, apoi mă concentrez pe versuri iar aceeași rețetă am folosit-o și cu „Khram”. Aranjamentele sunt făcute și ele în paralel cu muzica. Practic, compun muzica în Cakewalk Pro Audio și fac toate creațiile în midi, de aceea reușesc să obțin imediat întregul material pentru viitoarele etape de înregistrări. În mintea mea se nasc piesele, le simt, reușesc să fac conexiunile cu măsurile și legăturile între ele, ce instrumente ar trebui introduse, ce stare de spirit trebuie să reprezinte. Am destulă experiență în a contura aranjamente, nu îmi este dificil să fac totul deodată, așa că procesul de studiat și de înregistrat materialul devine simplu, întrucât 99% din părțile compuse rămân neschimbate. Sunt destul de reticentă în a schimba orice la piese, încerc să fac totul cât mai perfect pentru ca apoi să ne mutăm la înregistrări.

În același mod merg și părțile de pian și cele etnice. Bob este cel care s-a ocupat de această dată cu aranjamentele de pian, ne știm de pe vremea concertelor Turisas, când el era unul dintre membri. Suntem prieteni buni cu toți componenții Turisas și merită să adaug faptul că Olli Vanska, violonistul lor, a fost unul dintre invitații speciali pentru albumul „Yav”, prin contribuția la solo-ul incredibil din piesa „Zov pustyh dereven’. Când ne-am ocupat de pian, în mare parte construcția era deja compusă de mine, dar l-am ales pe Bob să își adauge magia, deoarece el este unul dintre cei mai talentați muzicieni pe care i-am cunoscut până acum. A acceptat imediat, iar atunci când am ascultat rezultatul final, eu și Sergey am izbucnit la propriu în lacrimi, așa de brutal de bine a sunat. El nu doar a cântat, ci a introdus diversitate și unicitate. Cred că Bob a făcut o treabă minunată, se simte cum a pus suflet în compoziție și e ceea ce noi căutam.

Instrumentele tradiționale au trecut aproape prin același proces: au fost întâi compuse de mine, au fost trecute în midi, iar apoi le-am transmis lui Vladimir pentru studiu. Percuția și instrumentele etnice mici, precum tamburina și harpa, le-am înregistrat împreună cu Sergey, după instrumental. Cumva am știut cum a trebuit să sune și cred că uneori au mai apărut și unele improvizații, era inevitabil.

Legat de concept, am citit în descrierea oficială a albumului, că ați ales de această dată să cântați despre „un templu înconjurat de misticism natural ce se odihnește în spatele vârfurilor nocturne de copaci, care așteaptă să fie descoperit”. După părerea mea, mi se pare că ați construit ori o reprezentare a concepției umane nedescoperite ori o personalizare modernă a unor idei filozofice regăsite în religie. M-am apropiat măcar cumva de ceea ce ați dorit să exprimați sau interpretarea mea este o greșeală enormă?

Ești pe aproape, nu e deloc greșit, apreciez orice interpretare proprie a muzicii noastre. Noi ne-am axat pe o latură anume: „Khram” se traduce din limba rusă ca „templu”; este un concept plin de diversitate și vastitate, deoarece fiecare persoană din lume deține propriul templu. Poate fi orice, un templu al sufletului, un templu al naturii, un templu al ființelor vii, un templu al morților, un templu al universului, un templu al lumii interioare, un templu al fosilelor și așa mai departe. În noul nostru album, noi ne-am dorit cumva să deschidem porțile ale fiecărui templu din oameni, mi se pare că este cel mai descris astfel.

Coperta albumului reprezintă cel mai bine conceptul intern. Primul lucru pe care îl poți vedea este o ființă cu două capete, unul negru și unul alb. Această creatură trăiește în interiorul nostru într-o luptă eternă cu opusul său, ceea ce duce la crearea haosului din noi. Creatura în imagine își taie propria carne și relevă propria lume ca un univers, plin de haos absolut, construit de noi însăși în interior și pe care la final ajungem îl eliberăm. Această creatură cu două capete este propriul nostru „khram”. Fiecare element este conectat și totul se restrânge într-un cerc, conturând mișcarea întregii noastre existențe din punct de vedere univeral.

Dacă tot ai menționat coperta albumului, am citit că există o conexiune între ea și propriul tău sânge. Care a fost scopul din spatele dorinței de a-l introduce în imagine și ce reprezintă în concret această alegere?

Ceea ce am făcut cu sângele meu a fost foarte serios, am dorit să ofer cât mai multă putere versurilor. Într-un fel, există magie în această alegere, deși sunt puțin sceptică cu privire la această noțiune. Am pus suflet în acele cuvinte și am empatizat cu sensul versurilor prin sânge. Este un fel de ritual, am introdus o parte din ADN-ul meu în creație pentru a atrage atenția celor cărora le pasă ceea ce fac. Astfel, cred că oamenii pot simți mai bine muzica noastră.

Este noul album o continuare a materialelor voastre vechi, ori este ceva total nou, într-un sens al experimentului? Cât de mult este elementul „experiment” prezent în noile piese?

Noi constant evoluăm, ne dezvoltăm atât moral cât și creativ din ce în ce mai mult, căutăm să îmbunătățim muzica noastră. Marea diferență se poate vedea, multe lucruri s-au schimbat de la începuturile noastre, în special orientările și perspectivele și sunt încrezătoare că ne vom extinde în continuare. Totuși, și ceea ce am lăsat în urmă este important pentru noi, așa cum se spune, fără trecut nu ar exista prezent, de care viitorul la rândul său depinde. Multe obiective au fost îndeplinite deja, multe urmează să fie împlinite.

Toate albumele noastre diferă unul de altul, experimentăm de fiecare dată, căutăm de fiecare dată un sound nou. Nici un album din discografia noastră nu se aseamănă cu un predecesor de al său. Aceeași situație este și cu „Khram”, acest material este după părerea mea mult mai matur față de restul discurilor, sound-ul s-a schimbat și el, a devenit mult mai sever și depresiv prin lipsa elementelor de folk, care în trecut au dominat muzica noastră. Acestea sunt orientările mele actuale și cred că se vor mai schimba în viitor.

Am fost uimit de piesa „Tseluya Zhizn’”: este o capodoperă de 17 minute, care încorporează cele mai bune elemente din munca voastră originală. De ce ați ales să realizați o piesă atât de lungă, luând în considerare faptul că acest element este unul care predomină în domeniul muzicii progressive metal?

Nu este un proces de gândire îndelungat când vine vorba de compus. Creez, așa cum simt, dar rezultatul îl văd doar la sfârșit. Face parte din neprevăzutul actului creator, sunt influențată doar de viziunea cântecului și de cum îmi imaginez că ar trebui să arate în final. Așadar nu are nimic de a face cu lungimea cântecelor. Totul vine de la sine.

„Am pierdut însă interesul în ultima vreme pentru folk metal și am cam lăsat în urmă formațiile reprezentative ale acestui gen”

În al doilea rând, în ceea ce privește showurile voastre live, care este cel mai dificil aspect cu care vă confruntați într-un astfel de context?

Cel mai dificil pentru mine când urc pe scenă este să mă autocontrolez. Ceea ce se petrece pe scenă e dincolo de puterea mea de înțelegere. Înainte de a cânta am nevoie de timp singură, pentru a mă pregăti fizic și mental pentru show-ul ce va urma. Când urc pe scenă, pătrund într-o altă lume și nu mă pot controla ori să mă gândesc la ceea ce se întâmplă în jurul meu. E ca un fel de transă. Probabil același lucru îl fac și șamanii când execută un rit în centrul unei mulțimi, se dedică în totalitate. E magie pură, nu se poate numi altfel. În timpul concertului le oferi oamenilor o parte din tine, e ca un schimb de energie între tine și ei. Nu îmi place să numesc spectacolele noastre „concerte”. Pentru mine sunt ca niște ritualuri ce se desfășoară într-un microunivers, unde ne aflăm doar noi alături de ascultătorii noștri.

Unde credeți că Arkona reușește să se integreze cel mai bine: în timpul unui festival outdoor sau în într-un eveniment indoor? Aveți cumva vreo preferință în acest sens?

Îmi place să cânt oriunde, nu contează deloc unde ne prezentăm. Cel mai important lucru pentru mine este să creez showului o atmosferă special, care mă ajută să realizez un schimb de energie cu audiența. Depinde acum de locuri și de condițiile oferite: confortul, lungimea și lățimea scenei și așa mai departe. Dacă sunt astfel de condiții, nu există deloc probleme, vom cânta cu cea mai mare plăcere.

Următorul vostru turneu include două concerte în România: unul în Cluj-Napoca și unul în București. Nu sunt primele apariții la noi în țară și de-a lungul timpului ați creat aici o bază de fani. Sunt anumite lucruri care îți plac aici și ai dori să le revezi din nou?

Mi-a plăcut mereu să cânt la voi în țară! Știu că sunt mulți fani Arkona în România și sunt mereu fericită când văd sălile pline. Mi-a plăcut mereu România dintr-un punct de vedere mult mai spiritual, însă ador și căldura și sinceritatea atmosferei de la voi! Aveți niște formații excelente pe care le iubesc, de exemplu Negură Bunget sau Dordeduh. Îmi place arhitectura castelelor și atmosfera întunecată, nu mai spun de poveștile legate de Contele Dracula. Îmi pare rău însă că nu am avut timp să vizitez castelele, însă sper că în viitor voi avea ocazia să fac acest lucru.

Crezi că Arkona reprezintă una dintre formațiile care au ajutat la conturarea genului „folk-metal” de astăzi? Întreb acest lucru deoarece sunteți una dintre cele mai populare formații rusești și ați fost de nenumărate ori menționați ca o influență importantă pentru trupele din acest peisaj…

Nu aș spune acest lucru, apreciez aceste cuvinte frumoase, dar sunt alte formații care au fost și înaintea noastră, care au devenit inspirație pentru mine. De exemplu, trupa ucraineană Nokturnal Mortum sunt „nașii” pentru filozofia mea și a orientărilor mele în general. Gods Tower din Belarus sau Butterfly Temple din Moscova sunt alte formații importante care au apărut după căderea Zidului Berlinului. Arkona s-a născut în anul 2004, în perioada în care erau destui fani ai acestor trupe, așa că nu aș putea spune că Arkona este principalul dirijor al acestui gen muzical. Într-adevăr, am contribuit la creșterea popularității sale, dar suntem doar unii dintre continuatorii acestuia.

Și pe lângă aceste trupe pe care le-ai menționat, au mai existat și alte formații care au influențat Arkona în ultimii ani?

Desigur, sunt o mulțime de trupe care au devenit familiare pentru mine, de multe ori chiar ne-am întâlnit cu ele pe scenă, am discutat și am conturat prietenii. Am pierdut însă interesul în ultima vreme pentru folk metal și am cam lăsat în urmă formațiile reprezentative ale acestui gen. Există în schimb trupa Ruyan din orașul Naberezhnye Chelny, care este foarte interesantă, dar mai mult de atât nu cred că am mai ascultat. Pun accentul în acest moment pe altă orientare muzicală pe care doresc să o urmez cu Arkona. Mă bucură faptul că suntem un impuls pentru dezvoltarea acestui stil și sunt fericită că avem oameni aproape care ne urmăresc.

Dacă tot ați lansat un album nou în acest an, poți să ne spui care este materialul tău discografic preferat din 2017 care crezi că ar trebui ca toată lumea să îl asculte măcar o dată?

Pentru mine, albumul „ Безвірник” (Bezvirnik) al trupei Burshtyn este revelația anului 2017. Conține elemente black metal de cea mai bună calitate, cu importante accente de cultură tradițională ucraineană. Îl recomand cu cea mai mare căldură!


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*