Iced Earth este una dintre trupele care au renunţat de ceva vreme la simplele scenarii horror, pentru a aborda subiecte inspirate din latura întunecată a realităţii, îmbrăcată în haina metaforei.
Cu albume şi turnee ce se succed cu o regularitate de ceasornic, americanii duc mai departe steagul unui metal tradiţional, nu şi retrograd. Iar după energia de care dă dovadă, ai spune că Jon Schaffer e un june la început de carieră.
Despre abuzurile guvernelor occidentale, impactul muzicii descărcate de pe net şi concertul de la Bucureşti, liderul trupei ne-a povestit într-o seară de decembrie.
Să începem cu noutăţile. Ce-mi poţi spune despre tânărul vostru baterist, Rafael Saini?
Rafael nu este în trupă, categoric. L-am luat ca înlocuitor temporar al lui Brent Smedley, care a avut nişte probleme personale în Florida. Rafael a înregistrat albumul şi a dat câteva concerte cu noi, dar acum l-am luat pe Jon Dette şi el a cântat în trupă în ultima parte a recentului turneu. Şi e excelent. Dar nu ne cunoaştem încă foarte bine, aşa că nu pot să-ţi spun dacă va deveni membru permanent.
Cum te înţelegi cu Luke Appleton, cealaltă nouă achiziţie, cu care aţi petrecut deja ceva timp împreună?
Luke e super. E cu noi cam de un an şi jumătate, am dat multe concerte împreună şi a făcut şi în studio o treabă foarte bună. E fără îndoială unul dintre noi, s-a creat deja o legătură şi suntem foarte apropiaţi.
Titlul „Plagues of Babylon” sugerează un peisaj apocaliptic. Conceptul are în el şi ceva politic. Ce te atrage în această direcţie?
Nu aş spune politic, e mai degrabă vorba despre rebeliune, acesta e categoric un subiect prezent în versurile noastre. Şi a fost mereu prezent în heavy-metal. De ce? Nu ştiu, cred că se potriveşte cu muzica. Cred că toate trupele de heavy-metal au scris ceva în această direcţie, toate sunt atrase de tematică precum licuricii de lumină. E un curent.
Există o inspiraţie biblică sau ai îmbrăcat conceptul „babiloniei” într-o formă proprie?
Într-o formă proprie, clar. Am făcut această paralelă cu imperiul anglo-american, pe care îl socotesc noul Babilon. E o paralelă cu lumea occidentală în general, care joacă un rol foarte periculos în istorie în momentul de faţă. Primul cântec de pe album e o poveste apocaliptică, în care guvernele îmbolnăvesc populaţia, aruncă peste ea o plagă devastatoare care-i omoară pe cei mai mulţi oameni. Restul se răscoală şi se ajunge la o situaţie foarte complicată. E parţial o poveste de groază, parţial SF, parţial realitate. Scopul este să-i fac pe oameni să reflecteze un pic, dar dacă nu vor, tot pot să se bucure de partea horror.
Spui că acest gen de subiecte este obişnuit în heavy-metal, dar astăzi pare să cunoască un apogeu, mai ales printre trupele americane. Şi Megadeth, şi W. A. S. P. – care are chiar un album numit „Babylon” – şi voi cântaţi despre aceste lucruri. De ce crezi că se întâmplă asta?
Cred că nu doar americanii. Oricine îşi face griji, oricine e interesat de ceea ce se întâmplă devine atent la aceste lucruri. Nu ştiu exact la ce s-au gândit W. A. S. P. şi Megadeth, dar este clar că ajung la toată lumea în zilele noastre anumite informaţii care ne arată lucrurile grave care se întâmplă, ne arată ce fac guvernele din lumea occidentală. Şi dacă Dave şi Blackie au gânduri asemănătoare, asta nu face decât să dovedească justeţea acestui punct de vedere. Mai mult, trebuie să fii orb ca să nu vezi lucrurile evidente din jurul nostru. Dar, încă odată, nu e ceva politic. Nu susţin vreun partid, toate mi se par criminale. Aş spune că e vorba despre un avertisment – uitaţi-vă, avem două opţiuni, libertatea sau tirania. Şi ne îndreptăm spre tiranie. Iar guvernelor le place asta la nebunie, le place ca populaţia să se teamă şi să fie supusă. Nu e politică, nu e propagandă pentru vreun partid, ci o întrebare: cum vrem să fim, liberi sau sclavi? Mergem spre sclavie! Nu l-am mai văzut demult pe Dave, dar ştiu că e lucid, vede ce se întâmplă şi în ultima vreme se exprimă în acest sens chiar mai mult decât în trecut. Eu personal nu sunt creştin, sunt o persoană foarte spirituală, dar nu am nimic împotrivă ca fiecare să se închină oricărui Dumnezeu sau oricăror zei vrea. Sunt mulţi oameni care, în contact cu informaţiile despre care vorbeam, şi-au pus speranţa în religie. Dar eu cred că religia organizată poate fi foarte periculoasă, poate deveni un mecanism de control. Însă toată lumea e liberă să urmeze ce religie vrea.
Pe 28 ianuarie cântaţi la Bucureşti. Din câte înţeleg, albumul nou va fi lansat până atunci…
Mda, nu ştiu exact, dar aşa ar trebui…Nici nu ştiu când se lansează în State, dar cred că în Europa va fi mai devreme, cred că pe 6. Nu mai ştiu, data se tot schimbă, ne tot amână, nu mai e deloc ca pe vremuri…
Apropo de asta, am văzut că veţi scoate mai multe formate – vinil, box set, CD, electronic. Crezi că lucrurile astea mai au vreun rost azi, când mulţi preferă să-şi descarce muzica gratis de pe net?
Da, toţi par să facă asta, cei mai mulţi. Însă să ştii că există şi o mare revenire a discului de vinil, mulţi îşi cumpără discuri şi le şi ascultă. Deci cred că e bine că am scos toate aceste formate, pentru că pe unii chiar îi interesează, sunt oameni care înţeleg că o trupă trebuie să vândă ca să poată supravieţui. Iar treaba celor de la Century Media asta este, să vândă albume, e meseria lor, deci cred că se vor descurca. Sigur, lucrurile s-au schimbat foarte mult faţă de acum zece ani – ba chiar faţă de acum cinci ani. Industria muzicală s-a schimbat radical şi mulţi ascultă albumele direct de pe youtube. Dar fanii înrăiţi le cumpără, iar noi avem mulţi fani înrăiţi. În Statele Unite unul dintre cei mai importanţi distribuitori de muzică avea acum câţiva ani 10-12 rânduri de CD-uri în magazine, acum are doar două. Mulţi distribuitori au ieşit de pe piaţă, iar cei rămaşi şi-au redus volumul. E un semn al vremurilor, modelul se schimbă în industria muzicală. Dar încă există oameni care îşi doresc aceste produse fizice şi e bine dacă şi le cumpără acum, pentru că în câţiva ani va fi din ce în ce mai dificil cu ele.
Eu trebuie să mărturisesc că sunt un tradiţionalist, îmi place să ţin CD-ul în mână, să răsfoiesc cărticica… Dar cum vă afectează pe voi aceste lucruri? Pentru că, la urma urmei, trebuie să trăiţi din ceva.
Ne fixăm pur şi simplu alte obiective. Ştii, înainte făceai muzică, înregistrai un album şi făceai un turneu ca să-l promovezi. Acum e invers, albumul promovează turneul, a devenit un fel de reclamă pentru concert, un material promoţional care să te convingă să-ţi iei bilet, tricou sau mai ştiu eu ce. Nu te mai concentrezi ca înainte să-ţi vinzi albumul în toată lumea, vinzi la concerte. Pericolul există, 75 la sută dintre magazinele de CD-uri s-au închis, multe case de discuri s-au închis, mulţi distribuitori au renunţat. Sunt vremuri ciudate, dar dacă ai aptitudini de supravieţuitor, vei supravieţui. Chiar cu acest nou model, voi supravieţui. Dar sunt de acord cu tine, şi mie îmi place să ţin produsul în mână. Am făcut trei masterizări diferite la noul album şi să ştii că există mai mulţi oameni cărora chiar le pasă de calitatea audio decât ne-am fi aşteptat. Am făcut un master pentru vinil, fără compresie sau cu foarte puţină compresie, cu un volum mai scăzut, dar foarte dinamic. CD-ul e undeva la mijloc, dar tot old school, iar formatul pentru iTunes, Spotify şi chestiile asemănătoare are un volum mai ridicat, dar tot sub cele mai multe producţii moderne de metal. Şi le oferim fanilor ceva interesant. Avem un surround 5.1 pentru primele şase piese, un documentar, un suport pentru whisky, butoni şi alte chestii de genul ăsta.
Ce aduce nou albumul din punct de vedere muzical?
Aş spune că noutatea e reprezentată de faptul că sunt cântece noi. Şi sunt făcute cu multă pasiune, e un montagne russe emoţional la mijloc. Şi la capitolul producţie am făcut unele lucruri altfel decât în trecut. E primul album pe care îl produc eu şi a fost o mare provocare. Am lucrat cu patru ingineri de sunet diferiţi în trei studiouri din Germania. Erau încăperi noi, echipamente cu care nu eram familiarizat, dar cred că am scos un album puternic. Şi simt foarte clar că Stu a devenit parte integrantă a trupei. Adică şi pe „Dystopia” a făcut o treabă foarte bună, dar când dai 175-180 de concerte împreună, începi să simţi trupa şi să-ţi dai seama cine e războinic adevărat. Şi Stu a făcut asta, iar contribuţia lui a fost fantastică, dar, de fapt, toţi au făcut o treabă excelentă. Şi producţia e mai crudă, mai heavy, cu un sentiment mai live. Nu m-a interesat ca vocea să fie peste tot perfect pe ton, sau ritmul să fie la milimetru, importante au fost energia şi atitudinea. În direcţia asta am mers, chiar şi pe „Dystopia” sunt lucruri asemănătoare, dar aici parcă e şi mai live. Şi cred, de asemenea, că e un pic mai epic decât „Dystopia”, mai ales datorită primului cântec, cu toate părţile care-l compun. Nu e din categoria „Something Wicked…”, dar e epic, categoric.
O să te întreb ceva despre o altă trupă, care pare populară între voi, muzicienii. L-am văzut pe James Hetfield purtând un tricou cu ea, acum te-am văzut şi pe tine. Ce părere ai despre Ghost?
Sunt tari, tocmai mi-am descărcat ieri noul lor EP. Am plătit pentru el, evident, l-am luat pe iTunes, nu voi fura niciodată muzica unor colegi. Sunt o trupă grozavă, sunt fanul lor. Am ascultat mult primele două albume, cred că îmi place un pic mai mult latura crudă a primului, dar şi al doilea are nişte piese foarte bune. Nu i-am văzut niciodată în concert, abia aştept. Sunt fan.
Două categorii de bilete la concertul din România sunt deja epuizate. Ce amintiri ai de la precedentul concert la noi?
Uff, păi…
Ai vreo amintire?
Ştii, am avut atâtea concerte… Dar stai aşa! Nu cumva era într-un loc numit Silver Church?
Ba da.
Acum îmi amintesc. Da, am amintiri plăcute. Era un loc mic, dar venise multă lume. Era plin şi ne-am simţit foarte bine. Mă bucură ce-mi spui, că s-au vândut atâtea bilete.
***********
ICED EARTH se intoarce in Romania in 28 ianuarie 2014, pentru un nou show ce va avea loc la The Silver Church Club din Bucuresti. In deschidere vor evolua alte doua formatii: Warbringer (Thrash Metal – SUA) si Elm Street (Heavy Metal – Australia).
Evenimentul este organizat de Promusic Events si Maximum Rock Magazin (Producator Nelu Brindusan).
S-au pus in vanzare un numar de 400 bilete!
Biletele se pot achizitiona direct cu card (simplu, comod si eficient) sau din reteaua Eventim (Magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, librariile Carturesti, Humanitas si online pe www.eventim.ro), la urmatoarele preturi:
65 lei – primele 100 de bucati – Sold Out!
50 lei (Black Friday) – 29 noiembrie, intre orele 10.00 – 21.00 – Sold Out!
75 lei – urmatoarele bilete achizitionate pana la data de 27.01.2014 (Plateste cu card)
85 lei – biletele achizitionate in ziua concertului 28.01.2014
CONCURS:
In perioada sarbatorilor de iarna 01.12 – 26.12.2013 persoanele care achizitioneaza (sau care au achizitionat) bilete cu plata prin CARD (PayPal) pentru concertul ICED EART – Warbringer – Elm Street de la Bucuresti, participa automat la o extragere la sorti in care pot castiga cate o invitatie pentru prietenii / prietenele acestora.
Maximum Rock si Promusic Events pune la bataie 10 invitatii!
Data limita pentru a participa la acest concurs este 26 decembrie 2013 (ora 24.00), iar castigatorii vor fi anuntati in data de 28 decembrie 2013 AICI.
Lasă un comentariu