Kempes / 28.03.2015, Beraria H, Bucuresti

140 vizualizări
Sambata weekend-ului trecut mi-am rezervat-o sa ma deplasez in noul El Dorado al bucurestenilor din nord, si nu numai, pentru a vedea ce a scos pe piata trupa lui Ovidiu Ioncu, intitulata simplu Kempes.

Lansarea oficiala a materialului discografic „Regasire” a fost gandita astfel incat sa atraga cat mai multe suflete prin bilete ieftine, locatie la moda si un moment propice pentru distractii – sambata seara. Beraria H a devenit un fel de oaza pentru artisti, insa cine crede ca din 2000+ oameni prezenti toti sunt acolo in calitate de fani, se insala amarnic.

Ajuns la fata locului, nu pot sa nu observ modul de validare a biletelor – pe sistemul electronic, proces ce pare sa castige teren pe zi ce trece in fata ruperii conventionale a unui bilet fizic. In mod normal, acestea sunt scanate pentru a evita ca o persoana sa intre cu acelasi tichet de acces, implicit cu acelasi cod de bare. Se pare ca au trecut zilele cand biletele erau doar inspectate vizual. Si mai am o curiozitate… cum s-a procedat cu cei care au venit in berarie la ora 18 de exemplu doar sa bea o bere si s-au lungit, cum se intampla de obicei ca doar maine era duminica, pana la startul cantarii? Chiar daca as incerca, chestiunile acestea imi sar in ochi pentru faptul ca in timpul liber sunt implicat in organizarea diferitelor evenimente din acest sector.
Odata intrat in incinta, mi-a zambit standul cu noul album al rockerilor, pe care l-am si achizitionat. Este o miscare pe care incerc sa o repet cu fiecare ocazie chiar daca ulterior descopar ca nu este chiar ceea ce ma asteptam sa ascult in boxe. Intotdeauna exista varianta alternativa prin daruirea acestuia unui amic capabil sa aprecieze la adevarata valoare CD-ul respectiv.
Gasesc dupa ceva cautari o masa libera si incep sa constat opulenta acestei imense sali care poate gazdui un mic orasel. Este cu siguranta ceva ce iti fura privirile si asa obosite dupa o saptamana incarcata chiar daca nu era prima oara cand poposeam aici. Citisem de existenta unor probleme cu servirea atunci cand a fost inaugurata beraria dar lucrurile s-au schimbat mult in bine si datorita numarului mare de ospatari disponibili…
Cu un sfert de ora inainte de 23:00, Lenti Chiriac face o scurta prezentare a formatiei, ai carei membri intra pe scena in aplauzele publicului ca niste adevarati pionieri ai heavy metal-ului romanesc. Ovidiu, carismatic ca intotdeauna, la voce, cei doi Alini responsabili cu chitarele si dansul, Taly preocupat cu partea de bas care s-a auzit mult prea tare pe prima piesa si Sebastian la baterie, au tinut in priza auditoriul circa 90 de minute in care au expus atat melodii noi, cat si slagare rasunatoare.


Sunetistul a corectat rapid problema solistului de pe primele doua mostre ale noului material astfel ca de la „Loc Pustiu” incolo nu au mai existat faulturi. Influenta perioadei de aur din cariera lui Kempes se face resimtita pe „Motociclist” al carei refren catchy, usor de memorat, urneste lumea din loc in limitele spatiului disponibil.


Realizez la oda care da titlul albumului ca acesti baieti mai au multe de spus in continuare punand „Umar Langa Umar” la emanciparea spiritului de libertate candva incatusat. Se trece lin de la compozitiile cu noul band la cele inregistrate de Ioncu alaturi de Barar, Igrisan sau Achim cu Cargo. Ma refer aici la „Clasa Muncitoare”, „Destin”, „Ielele”, „Ziua Vrajitoarelor” si „Aproape De Voi” ce au fost cantate pana si de cei ce au fost luati putin prin surprindere de concert. Pana la urma cine nu a auzit de piesele astea care te lasa mut indiferent de cine le interpreteaza?


Ropotele de aplauze i-au intors din drum pentru a executa inca o data „Regasire” incheind in acest fel un set relativ scurt dar marcat asa cum trebuie. Personal as fi optat pentru un venue mai intim pentru a surprinde cat mai mult sentimentul de redescoperire insa, una peste alta, am asistat la o noua „renastere” a lui Kempes, dovedind ca intervalul de timp in care a activat in Rezident Ex a fost doar pentru a-si batatorii inapoi calea catre acea stare de multumire sufleteasca dupa care cu totii tanjim.

Foto: Georgiana Voinea

Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*