Kistvaen: „Black-metalul nu se poate canta mecanic, fara sa simti”

428 vizualizări

Intr-o cultura din ce in ce mai superficiala si mai preocupata sa exploateze tot ceea ce este usor de inteles, comercial si distractiv, arta abisala isi gaseste destul de greu locul.

Cu toate acestea, ea ramane domeniul predilect al sufletelor intunecate care isi gasesc casa doar in zonele mai putin cercetate ale experientei umane.

Black metalul depresiv este una din fetele acestei „arte abisale” si reprezinta un subgen al black-ului profesat doar de cei care nu se tem de „bau-bau-ul” pe care il purtam cu totii in interior.

KISTVAEN este prima formatie romaneasca, adepta a acestui stil, care a cantat live black metal depresiv si a deschis apetitul publicului pentru o astfel de exeperinta.

Statutul black-metalului este destul de problematic intr-o societate precum cea romaneasca pentru ca foarte putine forme alternative de arta isi au locul in mediul cultural destul de retrograd din tara.

Maximum Rock Magazin a stat de vorba cu Fenrir, chitaristul formatiei Kistvaen, despre locul black-ului depresiv pe scena muzicala authotona, dar si despre viitorul albumul al grupului si planurile pentru 2014.

Cititi mai multe!

KistvaenFacebook

Kistvaen este considerata prima formatie de black metal depresiv din Romania. De ce credeti ca, pana la voi, nu s-a incumetat foarte multa lume sa abordeze acest gen?
Salut si bun gasit cititorilor MR! Suntem prima formatie de black metal depresiv ce a cantat live acest gen muzical. Chiar tin sa subliniez asta. S-au creat in trecut cateva „agitatii” pe tema asta si nu doresc sa supar pe nimeni. Un astfel de gen, pentru a-l putea canta, implica anumite stari pe care trebuie sa le atingi. Nu il poti canta mecanic, fara sa simti. Si daca totusi poti, nu transmiti nimic si vei fi perceput ca un ‘pistol cu apa’. Este de inteles de ce multi nu aleg sa mearga in aceasta directie muzicala. Ai nevoie de un intreg mecanism interior aparte ca sa poti sa te apuci si sa mergi inainte cu un astfel de gen muzical.

Piata de muzica alternativa din tara este mai deschisa spre sonoritati de tipul rock alternativ, indie, electro-rock. Exista speranta pentru grupurile care abordeaza genuri mai „grele”?
Aici nu este o filosofie prea complicata. E normal ca aceste genuri mai ‘usoare’ sa fie „decodate” mai repede de catre oricine si sa atraga public masiv. In schimb, in cazul muzicii de nunanta mai „grea” iti trebuie mai mult interes pentru a o intelege si pentru a urma genul respectiv. Sigur ca exista speranta. Public este. Acum ramane doar ca aceste grupuri, adepte ale acestor genuri muzicale „grele”, sa se prezinte cat mai bine in fata publicului, fie ca e vorba de un concert live sau de un material discografic.

La editia de anul acesta a festivalului „Ghost Gathering” autoritatile au facut putina gura cand a fost vorba de prestatia voastra. Va confruntati deseori cu astfel de prejudecati? 
Da, la „Ghost Gathering” a fost un recul neasteptat din partea autoritatilor tinand cont ca este vorba de un festival cu acte in regula. Eu personal nu ma asteptam, insa exceptia intareste regula. Intr-un fel, cred ca este si normal ca anumite autoritati sa sara in sus in asemenea situatii. Doar imagineaza-ti cum e sa se auda in zona Arcului de Triumf la o ora decenta cand lumea isi plimba sufletul sau patrupedul pe acolo, ‘urlete’ de natura black metal, care iti alunga stolul de pasari de pe casa. E atipic. Insa noi nu ne confruntam cu prejudecati de acest gen. Consider ca a fost un caz particular de care nu cred ca ne vom mai lovi curand.

Cat de curajos/nebun trebuie sa fii ca sa canti black intr-o tara care nu promoveaza decat blondele siliconate?
Din perspectiva stilului muzical pe care il abordam, nu exista nicio legatura cu ceea ce se promoveaza la noi. Cantam ce simtim si noi, dar si altii pentru publicul deja existent si format. Totusi, similar ca un contrast, Behemoth & Vader se descurca excelent intr-o tara ca Polonia, unde se gaseste nivelul cel mai ridicat de religiozitate din toate tarile din fostul bloc comunist, poate chiar dintre toate statele europene.

Pregatiti un nou album, intitulat „Desolate Ways”. Ce v-a inspirat de data aceasta? Cu ce sonoritati ati experimentat?
In acest album se gasesc experiente personale din vietile noastre ce sunt sudate aici sub titlul „Desolate Ways”. Multe detalii nu pot oferi in aceasta directie, insa sonoritatile sunt ca deobicei triste, apasatoare si foarte profunde, construite sa vibreze in interior.

Cum merg inregistrarile la studioul „Raza” cu Alex Dragomir?
Din perspectiva mea, lucrurile merg foarte bine pana acum. Recent, inregistrarile chitarelor au fost finalizate, iar in scurt timp urmeaza sa inregistram si ultimul capitol – vocile.

Cum difera acest disc de precedentul, „Unbekannte”?
In primul rand consta intr-o compozitie mai ampla si poate putin diferita. Suntem incantati de material si abia asteptam sa-l auzim in starea finala.

„Kistvaen”, in celta veche, inseamna „mormant”. Care este povestea numelui?
Mormant, dar nu oarecare, ci format din patru lespezi mari de piatra, unde defunctul era asezat acolo in pozitia fetuslui, in acelasi mod in care se afla si in pantec. 

Ce planuri aveti pentru 2014 si unde va putem vedea live?
Planul de baza pentru 2014 este sa lansam albumul, apoi sa pornim intr-un tur de promovare al acestuia. Inca nu pot spune date concrete, dar cu siguranta vor exista multe.

Sursa foto: Facebook


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*