Linkin Park – The Hunting Party

271 vizualizări

Noul album LINKIN PARK, „The Hunting Party” este o bijuterie discografica si reprezinta un moment important de tranzitie in cariera formatiei americane.

Fanii care se asteptau la o reiterare a lansarilor vechi vor avea parte de o surpriza placuta si vor descoperi o dimensiune cu totul noua a creatiei Linkin Park. „The Hunting Party” contine cele mai complexe si dure compozitii realizate vreodata de LP.

Mai mult un album de metal alternativ cu influente din zona punk, thrash si o versiune extrem de melodioasa a muzicii electronice, „The Hunting Party” va uimi prin agresivitatea inteligenta, bine portionata si prin pofta pentru experiment.

Desi am vazut cu totii cat de prost-primit poate fi un material care are ambitia explicita de a fi experimental, atunci cand Metallica a lansat „Lulu” in colaborare cu raposatul Lou Reed, legendarul solist The Velvet Underground, pe acest album Linkin Park, cuvantul „experimental” are conotatii exclusiv pozitive, sugerand versatilitatea unei trupe care nu mai este la prima tinerete.

Cand Mike Shinoda, mastermind-ul din spatele Linkin Park, a declarat ca a vrut sa creeze un disc care sa abdice de la trendurile contemporane in materie de rock, care constau, in mare parte, in mascarea pop-ului prietenos cu toate tipurile de public, cu ajutorul catorva distorsiuni si a label-ului indie, afirmatia sa a trecut drept inca unul din lucrurile pe care le spun muzicienii inainte de lansarea unui nou album, pentru a-si face reclama.

Este suficient sa ascultam o singura data piesele de pe „The Hunting Party” ca sa ne dam seama ca Mike vorbea sincer si ca trupa sa a reusit ceea ce si-a propus – realizarea unui album rock in rasparul tendintelor actuale, intesat de ear-candy si sofisticat.

Au ajutat si colaborarile cu Tom Morello, Daron Malakian (System of a Down) si Rakim, veteranul rap, care au oferit si mai multe straturi unor cantece deja foarte complexe.

Albumul incepe cu „Keys to the Kingdom”, al carei debut sinistru, constand in vocalizele lui Chester Bennington, trase in stil „vocoder”, pune piatra de temelie a unui material puternic, expresiv si transgresiv.

„All Or Nothing” urmeaza, conturand si mai pregnant un mare atu al acestui album, si anume bogata utilizare a chitarei electrice care, din aproape absenta pe discurile precedente, devine stalp sonic. Brad Delson, chitaristul grupului, are ocazia, dupa ani buni de zile, sa arate tot ce poate pe „The Hunting Party” si, sa trazneasca daca nu, tipul este exceptional. Natura schizofrenica a compozitiei nu face decat sa dea si mai mult farmec acesteia.

Acelasi lucru poate fi spus si despre tobosarul Rob Bourdon care isi aduce aportul prin ritmuri dinamitarde, pe alocuri „murdare” si pline de forta pura.

„Guilty All the Same” reprezinta o colaborare cu rapperul american Rakim, care se potriveste foarte bine in „ecuatia” sonora a acestei melodii.

Una dintre cele mai controversate piese este, in mod clar, „War”, care va surprinde prin utilizarea „nerusinata” a laitmotivelor punk, construind o estetica total diferita de ceea ce a creat Linkin Park pana acum. Pana si Chester suna altfel, invocand anarhia cu ajutorul vocii sale dezlantuite.

„Until It’s Gone”, primul single de pe album, reprezinta singurul moment de intoarcere la reteta de succes care a consacrat trupa – linia catchy de synth, melodia simpla si memorabila precum si un minimalism orchestral, perceptibil in ciuda soundwall-ului consistent.

„Rebellion”, un cantec facut in colaborare cu Daron Malakian de la SOAD este una dintre vedetele discului si, desi critica de specialitate a spus ca aceasta piese aminteste prea tare de System of a Down si ca ar fi un fel de varianta de supermarket a acestei trupe, carcoteala este anulata de puterea „cruda” a compozitiei.

Simpla dar complicata, contagioasa, clasica dar, in acelasi timp, moderna, aceasta piesa va impresiona prin felul coerent, tipic metal in care chitara si bateria conduc totul. Melodia va fi clar preferata unui numar semnificativ de fani, care voiau sa asculte si asa ceva din partea LP.

„Drawbar”, compusa in colaborare cu Tom Morello, este o bucatica instrumentala atat de emotionanta incat admiratorilor trupei nu le va veni sa creada ca asa ceva a putut sa stea ascuns atat de mult timp in psyche-ul colectiv al formatiei.

Sensibila, sofisticata, cu straturi alternative de pian, synth, distorsiuni fantomatice si chitare incognito, „Drawbar” picteaza cu note un peisaj muzical sublim, care il misca profund pe ascultator. La un moment dat, poti lesne sa ai impresia ca melodia se va scufunda cumva in „Stairway to Heaven” de la Led Zeppelin, succesiunea unor note sugerand aceasta traiectorie, dar compozitia paraseste terenul subred al referintelor si se indreapta spre propria destinatie, originala.

„Final Masquerade”, un cantec poate mai indicat ca single decat „Until It’s Gone”, este la fel de catchy, dar mizeaza mai putin pe clisee, fiind o piesa mult mai reprezentativa pentru „The Hunting Party” decat „UIG”.

„A Line in the Sand” incheie materialul intr-un stil dur, fara compromisuri, promitand, cumva, un follow-up axat pe nou-descoperitele abilitati, expuse pe acest album.

In mod clar, „The Hunting Party” este un material in care merita sa investiti, atat daca sunteti fani LP, cat si, mai ales, daca nu sunteti si nu ati fost niciodata cei mai mari admiratori ai trupei americane. Prin acest disc, Linkin Park realizeaza ceva foarte rar: un material reprezentativ nu doar pentru o trupa, sau un curent, ci pentru o miscare mai generala, de revolta impotriva trendurilor sufocante de pe piata contemporana.

Tocmai aceasta atingere a esentei unei atitudini in raspar, manifestata prin muzica, face din „The Hunting Party” un disc-referinta pentru starea actuala a rockului.

Tracklisting:

1. Keys to the kingdom
2. All or nothing
3. Guilty all the same
4. The summoning
5. War
6. Wastelands
7. Until it’s gone
8. Rebellion
9. Mark the graves
10. Drawbar
11. Final masquerade
12. A line in the sand


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*