Dupa ce am avut ocazia sa ascult albumul de debut Lost Society, (o recenzie puteti citi AICI) am decis ca trebuie sa merg la concertul de lansare din Panic, club din buricul targului, axat pe alternative si punk. Cand ajung, pe scena din sala vagon se desfasoara Anomalii, trupa de punk energica si, cum ii sta bine genului, usor rudimentara, dar pe gustul celor care frecventeaza de obicei localul. Scurtul recital e plin de energie, cu mesaje directe si umor frust. Se remarca vocea, foarte adecvata genului, suta la suta „din film”, de parca vreun Johnny Rotten ar fi intinerit si ar fi dat o raita prin Bucuresti. La un moment dat apare in calitate de al doilea chitarist un invitat, Matei Tibacu-Blendea (tobarul si co-fondatorul Lost Society), cu care Anomalii canta, cum altfel, o preluare Sex Pistols, Problems; in rest inspectez locul si ma intreb cum suna oare o trupa mai complexa de atat in vagauna asta…
Raspunsul il capat in apropierea ceasurilor 22, cand urca pe scena „vedetele” din Lost Society, adica Matei Tibacu- Blendea in spatele tobelor si Paul „Slayer” Grigoriu la voce. Sacoul acestuia din urma, in ton cu influentele punk ale trupei, lasa in scurt timp la vedere un tricou inscriptionat simplu „ceva… groaznic”; nu stiu daca se refera la mesajul piesei titlu de album si nume de trupa, Lost Society, dar cu siguranta suntem invitati sa aflam. Colaboratorii live sunt aceiasi de la primul concert, acum un an, doar instrumentele s-au mai schimbat intre ele: Stefan Hancu (unicul membru Dulceata Mortii) la bas, Adrian Moisoiu si Catalin Radulescu la cele doua chitare; s-a renuntat la sample-urile de pe laptop, dar nimeni nu pare sa le duca lipsa. Acestea fiind spuse, ii dam inainte cu prezentarea albumului prin Chain Song si Anti-Leftist Manifesto, la care Stefan si Catalin schimba intre ei instrumentele. Surprizele de care am parte sunt doua si ambele imbucuratoare: sunetul este nesperat de bun pentru hruba ce adaposteste scena, iar in publicul mult mai dens decat se astepta patronul clubului sunt destui care stiu deja versurile. Cum piesele sunt dinamice, ataca teme sociale si politice, iar interpretarea denota experienta pe scena a majoritatii membrilor trupei, nu-i de mirare ca pot constata in masa de oameni o continua viermuiala si aplauze entuziaste.
Road to the Sea, singura piesa lenta a concertului, este precedata de un „la multi ani” cantat lui Paul, care apoi ia loc pe un scaun de bar adus special pentru acest moment sensibil. Cu aceasta ocazie observ ca deseori dialogul cu publicul trece de la solist in spatele tobelor, unde Matei face uz de microfon de cate ori poate, cu glumite si mistouri care prind de minune. Seara continua in forta cu I Noticed You Died si cover-ul House of Suffering (Bad Brains, febletea lui Matei), apoi un afront adus omului „modern”, Nirvana Pizza. Precedata de un discurs in genul celor tinute de Ceausescu, dar cu subiect becurile ecologice, Green Is the New Red incheie un concert savurat de public, dar si de trupeti, a caror placere de a fi pe scena este evidenta, cel putin in cazul duo-ului de baza. Ca lucrurile stau mult mai bine decat acestia se asteptau vine ca dovada cererea insistenta de bis, iar Lost Society trebuie sa se intoarca pe scena pentru inca o piesa. Din pacate insa nu au pregatit nicio rezerva, asa ca ascultam din nou Anti-Leftist Manifesto; din partea mea, aici vine o bila neagra, caci orice trupa care se respecta trebuie sa aiba in buzunar macar o piesa in plus fata de timpul alocat. Se pare insa ca pe altii nu-i deranjeaza, iar cele aproape douazeci de discuri vandute in seara aceasta stau marturie (ca sa nu mai vorbesc de cele trei perechi de chiloti cu logo-ul trupei, desenat de Matei – adevarate viitoare piese de colectie, alaturi de vinilurile-cult).
O lansare reusita, zic eu, pentru un album cu adevarat profesionist. O vrabiuta imi sopteste ca poate va exista si partea a doua a lansarii, dar pana nu vad afisul sunt numai zvonuri.
O galerie foto de la goncert se poate accesa
AICI.
Lasă un comentariu