Lupu’ cel Rău: „Dacă la o cântare nu râdem sau nu facem publicul să râdă, înseamnă că nu ne facem datoria faţă de el”

188 vizualizări
Sunt din Constanţa, s-au format ca trupă destul de recent şi cântă Party Metal. Până acum, au lansat un singur videoclip oficial, dar şi un album. Într-o ordine cât se poate de aleatorie: Bogdan Costea (chitară solo), Emilian Burcea (chitară ritmică), Cristian Popescu (chitară bas), Theo Scrioşteanu (tobe) şi Eugen Brudaru (voce). Pe scurt, Lupu’ cel Rău. 

Pe data de 4 martie, constănţenii şi-au lansat albumul de debut, „Poveşti din pădurea de metal”. Materialul discografic a fost înregistrat alături de noul solist vocal al trupei, Eugen Brudaru, cunoscut pentru faptul că mai activează în formaţiile White Walls şi Haunted Island. Concepţia grafică a copertei discului îi aparţine lui Costin Chioreanu. 

Am stat de vorbă cu Cristian Popescu („Baronu'”) despre ce înseamnă Lupu’ cel Rău, care este povestea din spatele albumului „Poveşti din pădurea de metal”, ce întâmplări inedite au avut loc în timpul filmărilor la videoclipului „Haita” şi care sunt planurile trupei pentru viitorul apropiat. Toate acestea, dar şi multe altele, într-un interviu fără prea multe filosofii.

Înainte de toate, cine este acest „Lup Rău”? Spuneţi-ne câte ceva despre el şi despre voi.
„Lupu’ cel rău” a apărut în 2012, când Bogdan Costea a fost pus în faţa unei dileme: „Ce fac eu, muzical vorbind, cât timp soţia mea este însărcinată?” (soţia lui Bogdan este Ana Mladinovici, solista trupei Magica). Uitându-se în jur, l-a văzut pe Cristian Popescu cum stătea stingher într-un colţ şi l-a întrebat: „Nu vrei să facem o trupă? La ce ştii să cânţi?” Deci, Lupu’ a crescut organic şi natural între doi şi, mai apoi, trei, iar, până la final, cinci prieteni care au o pasiune comună: rock-ul. Toţi membrii trupei au antecedente muzicale: Bogdan Costea (Interitus Dei şi Magica), Emilian Burcea (Fortuneteller şi Magica), Cristian Popescu (Siaj PM şi Hangover), Theo Scrioşteanu (MT Place) şi Eugen Brudaru (Fortuneteller şi White Walls). Treaba s-a legat în scurt timp, prima ieşire live întâmplându-se foarte repede, in doar cinci luni. Trebuie să spunem că, în primii doi ani, haita a cântat în formulă de patru, iar la tobe era Marian Mihăilă de la White Walls.

lupu cel rau1

Ce înseamnă să cânţi „Party metal”? Există anumite formaţii care vă inspiră să creaţi melodii ce se încadrează în acest gen?
Trupele care ne inspiră sunt cele cu care am crescut. Pentru că am crescut în locuri şi în perioade diferite (e o diferenţă de 27 de ani între cel mai tânăr şi cel mai “experimentat” membru) atunci şi influențele sunt eclectice şi ăsta e un lucru bun. Veţi auzi in muzica noastră influenţe Metallica, dar şi influențe Marco Sfogli, Black Sabbath sau chiar Amorphis. Partea de “party” a muzicii noastre este dată mai mult de versuri care nu prea se încurcă cu metafore despre adâncimea sufletului omenesc, ci iau poveştile şi basmele la reinterpretat şi spun verde-n faţă ce e greșit in ele. şi mai suntem “party” când ne urcam pe scenă. Dacă la o cântare nu râdem sau nu facem publicul să râdă, înseamnă că nu ne facem datoria faţă de el.

Cât de greu este activezi, în momentul de faţă, în industria muzicală underground din România? Ce vă deosebeşte pe voi de celelalte trupe de metal?
Greu nu e, atâta timp cât nu ţi-ai propus să trăieşti din muzică. Orice cântare altundeva decât în oraşul tău presupune nişte cheltuieli pe care, uneori, nu ţi le poţi acoperi. Atunci se măsoară cantitatea de pasiune pe care o bagi în muzică. Unii obosesc şi se lasă de cântat, alţii o cotesc spre stiluri mai comerciale, alţii cântă piesele unora pe la petreceri corporatiste şi pe la zilele oraşelor. Piaţa este invadată de multe trupe bune, de multe stiluri bune, întâlneşti în underground oameni între 15 şi 60 de ani. Puţinul public este năucit de oferta generoasă şi încearcă să ajungă la cât mai multe concerte cu bugetul limitat pe care îl are. Dacă reuşeşti să convingi un spectator că muzica ta i se potriveşte, el va reveni la concertele tale şi va mai aduce şi alţi 2-3 prieteni. Cam la asta se rezumă totul. În concluzie, nu ne deosebeşte nimic de celelalte trupe de metal. Tragem toţi de acelaşi spectator. La final, el se simte bine.

Pe data de 4 martie aţi lansat primul vostru material discografic, „Poveşti din pădurea de metal”. Cum a apărut ideea acestui album? Cine şi cum a contribuit la realizarea lui?
Noi am ieşit de la început pe scenă cu piesele proprii. Iniţial au fost doar vreo patru şi, pe masură ce le compuneam, le şi băgam în playlist. Când s-au strâns piese de un album, am decis să-i dăm un nume şi să-l lansăm. Piesele sunt compuse de Bogdan. La trei dintre ele au mai contribuit şi Eugen (linia vocală de la „Haita”), Cristian (refrenul de la „Nu mă mai satur”) şi Emilian (refrenul la „Self-righteouss”). L-am contactat pe Costin Chioreanu (the „go to guy” în materie de grafică de albume metal din România), am jucat cartea prieteniei cu el şi, după ce a acceptat, i-am trimis piesele să le asculte. L-a lovit inspiraţia şi ne-a facut coperta. Când totul era înregistrat şi pregătit pentru masterizare, s-a decis Eugen (pe care îl curtam de multă vreme) să ni se alăture. După ce ne-am bucurat de venirea lui, am sărbătorit şi el a ieşit din cameră, l-am înjurat printe dinţi şi ne-am apucat să inregistrăm vocile din nou.

copertălupucelrău

Una dintre melodiile pe care le putem asculta pe discul vostru, „Haita”, beneficiază de un videoclip. Unde a fost filmat acesta? Au existat momente inedite în timpul filmărilor?
Clipul a fost filmat în pădurea de la Valul lui Traian. Filmarea s-a făcut cu o cameră Red Epic (mulţumim Florin Danilov/ Maya Films şi Ciprian Caragea, zis şi „Macaragea”, pentru că el ne-a ajutat cu macaraua şi a şi manevrat-o). Înainte de filmare am vrut să fim sută la sută legali şi am făcut cerere de aprobare către Ocolul Silvic, care are în gestiune acea pădure. Cererea a ajuns, aprobarea nu s-a dat, nu pentru că cineva ar fi fost răuvoitor, ci pentru că nu exista cadrul legal pentru aşa ceva. Când am ajuns la faţa locului, nişte oameni făceau grătar. S-au uitat la noi ca la circ şi, după o vreme, au apărut nişte jandarmi. Nu nu puteau aresta fără să-i aresteze şi pe cei care faceau grătar (riscul de incendiu era mai mare din partea lor decât din partea noastră), aşa că doar ne-au legitimat şi au stat un pic pe margine. Le-am propus să le facem loc în scenariu, dar au refuzat.

În videoclip îl putem vedea pe noul vostru solist vocal, Eugen Brudaru, care în momentul de faţă, face parte şi din formaţiile White Walls şi Haunted Island. Cum a evoluat trupa voastră de la venirea lui, în anul 2015, şi până acum?
Eugen este foarte versatil. Poate cânta suav, ca o privighetoare, sau poate să facă growl, ca un demon evadat din iad. Asta face ca piesele, reînregistrate cu vocea lui, să se ducă între extreme, pe parcursul a câteva măsuri. Nouă ne place chestia asta. Mai rămâne să-şi dea şi publicul cu părerea. În plus, este un soldat disciplinat, care pune mersul pozitiv al trupei înaintea altor interese. Nu strică nici faptul că are o prezenţă scenică foarte puternică. Experienţa îşi spune cuvântul.

„Haita” este primul clip oficial din cariera voastră. Plănuiţi să filmaţi un alt material video? V-aţi gândit la o piesă anume?
Avem deja tras materialul video pentru un alt videoclip. După ce vom termina turneul de lansare, ne vom concentra pe apariţia lui.

Veţi promova noul album printr-un turneu în ţară? Există anumite oraşe în care aţi vrea să ajungeţi? Vă propuneţi să susţineţi concerte şi în străinătate?
Pe scurt, da, da şi nu. Pe lung, vom pleca în ţară pentru promovarea albumului. Avem deja confirmate cântările din Petroşani, Târgu-Jiu şi Cluj. Suntem în discuţii şi cu alte cluburi din ţară. Evident că ne-am dori să ajungem în cât mai multe locuri şi să cântăm pentru cât mai mulţi oameni. Ne-am dori să ajungem în zona Moldovei, unde nu am cântat niciodată. Ne-am dori să ajungem în Braşov. Discuţiile şi negocierile sunt în derulare. Pe măsură ce se concretizează, vă vom anunţa. Concerte in străinătate, pentru o trupă care cântă în limba română, nu cred că se potrivesc. Poate doar în oraşele cu comunităţi mari de români şi asta numai după ce dăm din coate prin ţară mai mult.

Pe data de 28 februarie aţi susţinut un concert în Club Fabrica din Bucureşti, alături de Vespera, Between Colors şi UnAbleKain. Cum e publicul bucureştean faţă de cel din Constanţa, dar faţă de cel din celelalte oraşe ale ţării? Vă gândiţi să reveniţi în Capitală cât de curând?
Publicul constănţean este magnific. Rockerii din Constanţa susţin trupele locale, vin la concerte, plătesc bilet şi cumpără merchandise. Nu putem sublinia destul de tare cât de mult iubim publicul din Constanţa. Vă rog sa trimiteţi acest interviu şi publicului din Constanţa. Premiul special îl ia publicul din Ardeal. Am fost doar de câteva ori acolo, dar mereu am fost primiţi de oameni binevoitori și amabili. La concerte, ei ies din starea lor molcomă şi se dezlănţuie. Iubim publicul din Ardeal. Publicul din Bucureşti este, după parerea noastră, un pic mai sceptic. E oarecum normal, când eşti asaltat din toate părţile de propuneri de concerte şi festivaluri, să stai să cumpăneşti unde te duci prima oară. Totuşi, odată convins, rockerul bucureştean susţine trupa care l-a convins. Vom reveni în Bucureşti, cu siguranţă. Au rămas câţiva rockeri neconvinşi şi, până nu-i convingem, nu ne lăsăm.

Afis-Vespera-1
În final, vrem să aflăm ce plănuieşte Lupu’ cel Rău pentru viitorul apropiat. La ce să se aştepte fanii voştri?
Plănuim să cântăm cât ne mai ţin curelele, sa străbatem ţara şi să convingem publicul din locurile unde ajungem să ne mai cheme şi a doua oară. Ne propunem să mai lansăm şi alte albume şi să ne simţim bine împreună cu spectatorii noştri în timp ce facem toate cele de mai sus. Mulţumim pentru interesul acordat.


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*