Megadeth, Myrath, Dirty Shirt / 13.07.2016, Arenele Romane, București (2)

565 vizualizări
Sincer, nu mă așteptam să văd atâta lume într-o zi de miercuri, la Arenele Romane. Să fi fost, în total, vreo 4.000 – 4.500 de oameni. Ba mai mult, soarele de la sfârșitul după-amiezii de iulie te forța să găsești un loc la umbră și nu departe era Parcul Carol. N-a contat, oamenii și-au luat berile în mână, s-au pus care pe unde și au așteptat concertul celor de la Megadeth, cu Myrath și Dirty Shirt în deschidere. Efortul tuturor a fost, bineînțeles, răsplătit.
Publicul a fost prezent în număr mare încă de la început, iar punctualitatea lui s-a sincronizat cu cea a concertului, desfășurat exact după cum se menționase în program. Pentru început, Dirty Shirt, trupa din Maramureș care rupe scenele metalistice românești cu din ce în ce mai multă vervă. Oamenii ăștia au ceva aparte, care îi deosebește de tot ceea ce întâlnim în underground-ul de la noi. Sunt de acolo, din nordul îndepărtat al țării, din patria horincii și a strămoșului screaming-ului, țipuritul. La Arene, ne-au adus aminte de lucrurile astea cântând, printre altele, piese ca „Maramu’”, „Dulce-i vinu’” sau „Săracă inima me”. Publicul a răspuns cu hore, circle pit și mosh.

Au urmat tunisienii de la Myrath, cu un show de oriental metal de foarte bună calitate. Muzica lor e o poartă către o cultură pe care cred că greu ai înțelege-o dacă nu te-ai fi născut în locurile de unde ei vin. Au un mod inedit de a interpreta piesele, combinând progressive metal-ul cu influențe de power și tradiționale. Publicul român îi apreciază și, după modul în care i-au mulțumit acestuia miercuri seară, la Arene, se pare că și trupa se simte foarte bine la noi. Totul a mers ca uns, formația a dat tot cee ce avea mai bun, iar cei din fața scenei s-au simțit de minune. Drept dovadă, au fost câțiva metaliști care chiar au încercat câteva mișcări pe părțile de melodii cântate în arabă de Zaher Zorgati. Niciun stres. Atmosfera a gravitat în jurul unor piese precum „Get Your Freedom Back”, „Storm of Lies”, „Merciless Times” sau chiar a unei melodii-tribut Game of Thrones, „The Unburt”. Trupa promite să revină în București, chiar de 1 decembrie.

În final, headlinerii serii, Megadeth. Înainte ca trupa să intre pe scenă, organizatorii anunță că Mustaine îi roagă pe cei prezenți în public să nu fumeze în primele rânduri sau să se îndepărteze de scenă dacă vor să își satisfacă viciul. S-o fi respectat sau nu lucrul ăsta, nu știu. În lumina reflectoarelor, în fața decorului spectaculos, intră tobarul Dirk Verbeuren, basistul David Eleffson, chitaristul Kiko Loureiro și, în cele din urmă, Dave Mustaine, omul care, de fapt, nu are nevoie de prea multă prezentare. Cu ocazia concertului de la Arene, publicul român a putut vedea și asculta doi dintre cei mai noi membrii Megadeth: Loureiro și Verbeuren. Pe primul îl văzusem cu o zi înainte, într-un concert solo susținut într-un pub din București (cronica evenimentului, AICI), însă în locul celui de-al doilea îl așteptam pe Chris Adler, chiar dacă Mustaine anunțase cu nu foarte multe timp înainte că el a părăsit formația. Mamă, ce aș vrea să văd un concert Lamb of God în România.

Evenimentul de la Arenele Romane a fost, cred eu, unul mai mult decât reușit. Deși Mustaine, după felul lui de a fi, încerca să își atribuie tot succesul, a făcut, totuși, echipă bună cu colegii săi prezenți pe scenă. Verbeuren, tobarul Soilwork, a rupt, Ellefson a fost prezent în toate colțurile scenei, ba mai mult, a avut un moment propriu foarte bine realizat, iar de Loureiro nu mai zic. Solo-urile și prezența sa scenică au demonstrat că este, fără dar și poate, unul dintre cei mai talentați chitariști din lume (chiar dacă el spunea, cu o seară înainte, că nu e talentat, ci că succesul lui se datorează faptului că a studiat foarte mult instrumentul care l-a consacrat).

La București, Megadeth a prezentat piese de pe albume precum „Cryptic Writings” („She-Wolf” și „Trust”), „Rust in Peace” („Hangar 18”, „Poison Was the Cure” sau „Tornado of Souls”) sau mult mai recentul „Dystopia” („Fatal Illusion”, „Poisonous Shadows” sau „The Threat is Real”). Thrash metal la cel mai înalt nivel, acompaniat de publicul care s-a dezlănțuit pe acordurile fiecărei piese.

Lumea a plecat mai mult decât mulțumită, semn că s-a simțit bine în compania lui Mustaine & co. Dirty Shirt și Myrath au fost, fără îndoială, cele mai bune alegeri pentru deschiderea concertului din acea seară. Să tot avem parte de evenimente de acest fel.
Galeria foto de la festival poate fi văzută AICI.

Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*