METALHEAD Alternative Rock Awards / 27.01.2017, Arenele Romane

Alternative Rock Awards 2016 401 vizualizări

Anul acesta, premiile Metalhead Alternative Rock au ajuns la a zecea ediție. Mare mi-a fost bucuria să văd că printre câștigătoarele de anul acesta, și totodată invitatele galei au fost trei trupe care îmi plac foarte mult, și anume Alternosfera, Coma și proaspăt apăruții Am Fost La Munte și Mi-a Plăcut (sau AFLMȘMP, mai pe scurt). Trei formații, și tot atâtea motive să mă reped înspre Arenele Romane, chiar și cu riscul de a aluneca pe zăpada înghețată din Carol direct în dinți (treptele care coborau înspre intrarea la Arene mi-au dat ceva emoții în acest sens, dar fiți fără grijă, că nu am pățit nimic).

Din păcate, am întârziat puțin, așa că atunci când am intrat eu în cort, AFLMȘMP deja își primiseră premiul pentru Best Alternative Newcomer, și erau în plină desfășurare artistică, ca să spunem așa. Formația asta a reprezentat, fără discuție, una dintre revelațiile muzicale autohtone ale anului trecut pentru mine. Și deși titluri de piese precum „Puteam să fiu în Control acum” sau „Decât să-mi pui zacuscă, mai bine îmi ții pumnii” v-ar putea face să credeți că proiectul ăsta nu e nimic mai mult decât o glumă, trebuie să vă previn că vă înșelați dacă vă închipuiți asta. De fapt, cred că unul dintre lucrurile care m-a atras cel mai mult la ei a fost fix contrastul dintre diversitatea și calitatea compozițiilor și modul de împachetare a lor, ca să îi spunem așa. Nimic nu îmi place mai mult decât muzicienii care știu să ia (și să se ia) peste picior, mai ales când în spatele ironiilor se ascunde un talent real. 

Formația a cântat numai jumătate de oră, cât era programată, strecurând în setlist și două piese noi, care nu apar pe materialul lor de debut. Așa că da, mi-am vârât un pic unghia în gât că nu am prins tot recitalul lor, dar să știți că atât cât am prins a fost perfect din toate punctele de vedere și nu a servit decât la a-mi consolida părerea bună pe care o aveam deja despre ei. Pot să vă spun cu mâna pe inimă că de abia aștept următorul lor concert.

În pauza dintre concerte, Alin „Pandutzu” Pandaru, prezentatorul galei, a împărțit premiile pentru Best Romanian Alternative Album (premiu obținut de Vița de Vie și ridicat de Cătălin Davidescu de la DarkSide) și pentru Best Alternative Video, care a mers chiar către COMA, următoarea formație trecută în program, pentru videoclipul „Cel mai frumos loc de pe pământ”.

Am făcut parte din generația care și-a petrecut primii ani ai adolescenței cu Atomic TV în fundal, așa că nu-i de mirare că mi-au fost mereu dragi COMA, chiar dacă poate la momentul acela îmi plăceau mai puțin ca alte formații ale vremii. Dar au reușit să mă cucerească din ce în ce mai mult de-a lungul anilor, și am un respect imens pentru ei și colegii lor de generație, toți nebunii aceștia frumoși care se încăpățânează să scoată album după album și să dea concerte în fiecare lună.

Vineri seara la Arene, COMA au cântat cu Alex de la The Boy Who Cried Wolf la tobe, propriul lor toboșar, Răzvan Albu, fiind plecat,”exact ca în urmă cu un an, și exact ca anul viitor”, ca să parafrazez formația. Setlistul lor a fost un mix de piese vechi și piese noi, toate fiind primite extrem de bine de public. Cel mai frumos moment a avut loc în timpul piesei „Stai”, când publicul s-a lăsat în jos, la îndemnul formației, pentru ca apoi să sară la unison în picioare, lucru pe care l-am mai văzut și la alte concerte COMA și care dă super bine în special când sunt foarte mulți oameni implicați, așa cum a fost la Arene. N-am decât o singură nemulțumire, și anume că băieții nu au petrecut decât patruzeci de minute pe scenă – mi-ar fi plăcut să-i văd măcar o oră, dar asta e, nu ne împotrivim deciziei organizatorilor, și oricum nu au intrat zilele în sac, o să îi mai pot vedea și cu alte ocazii.

A urmat o nouă pauză, după care s-au suit ALTERNOSFERA pe scenă, apucând chiar să cânte o melodie înainte să apară iarăși Pandutzu pe scenă, care mai avea de dat câteva premii: Best Alternative Festival (care s-a dus către Shine Festival), Best World Alternative Artist (care a mers către Muse, ce aveau alte obligații la ora desfășurării festivalului) și Best Alternative Performance, care a mers chiar către ALTERNOSFERA. Pe bună dreptate, aș adăuga eu – nu am fost la foarte multe concerte ale lor, comparativ cu alte formații, dar de fiecare dată când am mers, am rămas absolut impresionată atât de claritatea sunetului, cât și de prestația trupei.

Concertul de vineri seara nu a făcut excepție, stând excelent atât la capitolul sunet cât și la capitolul energie. Am avut parte și de un moment trist, solistul Marcel Bostan anunțând la un moment dat decizia colegului său, Sergiu Aladin, de a părăsi formația, anunț urmat de interpretarea piesei „Femeia nordică”, cu un „Stai, stai lângă mine” cântat cu fața înspre Sergiu. Băieții au cântat mult, mai mult decât cele două formații de dinaintea lor la un loc, și au luat la rând toate piesele mai cunoscute de pe discografia lor – de altfel, cele mai puternice reacții ale publicului au fost obținute în timpul prestației unor melodii mai vechi, precum „Wamintirile” sau „Ploile nu vin”. Entuziasmul a fost atât de mare, încât băieții s-au întors de două ori la bis, cântând încă patru piese pe lângă cele deja interpretate, printre care și „Columb”, care e una dintre marile mele slăbiciuni.

Și-asta a fost a zecea ediție Metalhead Alternative Rock Awards. Nu vă zic nimic de jetoane și băuturi, că de data asta s-a întâmplat să nu îmi iau nimic de băut, dar trebuie să menționez că în stânga, unde am stat eu, era curent (mi-au cam înghețat picioarele) și nici nu am văzut vreo sursă de căldură prin apropiere. Poate eram eu prea cu frigul în oase după concertele la care am tot fost săptămâna asta. În rest, numai de bine.

Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*