Mihai Tivadar de la Dirty Shirt ne prezinta „Jurnalul de la Wacken”

89 vizualizări

Au trecut câteva săptămâni de la Wacken, dar încă mă aflu sub influenţa acelor zile. A fost o experienţă unică, indiferent de viitorul parcurs al trupei Dirty Shirt: am cântat pentru prima dată (şi sper să nu fie ultima) la un mare festival european, iar în plus am reuşit să câştigăm locul 2 la un concurs atât de prestigios. Chiar dacă starea de euforie post-Wacken începe să se diminueze, fiind deja angrenaţi în pregătirea şi înregistrarea noului album, ar fi păcat sa nu împărtăşim acele momente magice cu prietenii, camarazii din alte trupe şi fanii din România.  

Ziua 0

După o noapte destul de scurtă şi agitată (cauzată în principal de nerăbdare şi stres), am pornit spre Wacken alături de doi prieteni din Grenoble. Drumul a fost lung, aglomerat, însă odată ajunşi în Germania, au început sa apară din ce în ce mai multe maşini inscripţionate cu W:O:A. Pe măsură ce ne apropiam de Wacken, vedeam to mai multe fluxuri “negre” convergând spre acelaşi punct. După câteva minute la check-in, unde am fost primit călduros şi mi s-a răspuns politicos la toate întrebările, i-am regăsit pe colegii din Dirty Shirt la campingul VIP/Press. După instalarea rapidă şi aproximativă a cortului şi un picnic copios, am degustat împreună mai multe beri belgiene şi din nordul Franţei, precum şi o sticlă de şampanie (toate promise în urma finalei de la Sibiu).

ziua 0

Fiind cu toţii foarte obosiţi şi având a doua zi concertul, am hotărât să nu lungim petrecerea prea mult, dar în acelaşi timp nici nu puteam rata ocazia de a vizita împrejurimile. A urmat o plimbare prin camping, ceea ce mi-a amintit de perioada când mergeam an de an la Rock am Ring: lume multă, bine dispusă, cu chef de distracţie şi foarte deschisă. Altfel spus: ambianţă de festival mare. Am ajuns la intrarea în zona scenelor şi ne-am bucurat ca nişte copii să vedem Dirty Shirt afişat pe panoul uriaş cu programul festivalului. Văzând dimensiunile impozante ale cortului Bullhead City Circus, locul unde urma să cântăm, am simţit un mic fior: mâine cântăm aici !!! Era deja târziu, aşa că după o bere în gaşcă ne-am întors la corturi. A urmat o altă noapte scurtă.

ziua 01

Ziua 1

La cinci dimineaţa eram deja treaz, nu neapărat în cea mai bună formă. După un duş cald, am reuşit să mai stau întins o oră şi jumătate, încercând să mă relaxez înainte de cel mai important concert din viaţa trupei. La şapte şi jumătate eram cu toţii treji, nerăbdători în aşteptarea marelui eveniment. Au urmat câteva ore care parcă au trecut cu o viteză în plus. La nouă şi jumătate fix, conform planului, gazda noastră Saiska ne-a aşteptat cu microbuzul pentru a ne duce cu tot cu instrumente la scenă. Pretutindeni aproape tot era marcat cu sigla Wacken, inclusiv prosoapele sau preşurile din microbuz, de unde şi glumele de genul „May I take the presh?”

Începeam să ne dăm seama că pe parcursul următoarelor zile vom fi trataţi ca nişte staruri, ca de altfel toate trupele participante la Metal Battle. Zona trupelor şi organizatorilor la scenele din Bullhead City era formată din corturi amplasate pe laturile unei curţi interioare: un cort de catering, un cort lounge şi „pagodele” individuale pentru trupe. Evident, eram bucuroşi ca nişte copii: ni s-a repartizat „Pagoda 7, Dirty Shirt, MB Romania”. După un mic dejun excelent şi copios, am revenit treptat „în atmosferă”, nivelul de concentrare şi adrenalină urcând simultan. Incursiunile în cortul Bullhead City Circus nu ajutau văzând cum se aduna deja lumea la prima trupă programată la ora 11 dimineaţa! Până în momentul când am fost anunţaţi să mergem la scenă şi să începem pre-instalarea, avusesem senzaţia că timpul de aşteptare ba trecea prea repede, ba prea încet.

ziua 1

În culise am fost pur şi simplu uimit de profesionalismul şi atitudinea tehnicienilor: patru băieţi instalau tobele pe podium, fiecare muzician avea un tehnician „la dispoziţie”. Până mi-am pregătit chitara şi pedalele, amplificatorul era deja instalat, rămânându-mi doar să bag jack-ul. După ce trupa de pe scena vecină şi-a încheiat recitalul, am făcut un line-check foarte scurt urmat imediat de prezentarea noastră. Here we go: se trage cortina pe ritmurile tribale de la intro-ul pentru „Ride”.

Au urmat poate cele mai importante 20 minute din cariera noastră de muzicieni. E greu de descris amestecul de sentimente pe care l-am simţit pe scenă: bucuria de a trăi pe viu aşa ceva, adrenalină la nivel maxim, dar şi concentrare totală şi oarece stres care treptat s-a disipat. În concluzie, a fost genul de experienţă care vrei să se repete de cât mai multe ori. Cele 20 de minute magice s-au scurs incredibil de repede. Sunt momente din concert de care îmi voi aminti cu mare plăcere toată viaţa: receptivitatea unui public atât de numeros, oamenii din faţă care au cântat cu noi „Săracă Inima Me” (la WACKEN !!!) sau momentul când Rini a urcat pe ringul de wrestling în timp ce cântam „Bad Apples”.

ziua 2

După concert, eram cu toţii într-o stare de euforie, primeam feedbackuri excelente de la organizatori, echipa tehnică, oameni din juriu şi alte trupe. Am profitat la maxim de acea zi, am legat prietenii cu alte trupe, am discutat cu promotori şi organizatori din diferite ţări şi am asistat la alte concerte excelente. Deşi seara am avut program „liber”, în mod firesc toată gaşca s-a reunit la camping unde am continuat petrecerea până noaptea târziu la cortul lui Laur Străuţ, „sediul” echipei Wacken Metal Battle Romania. Ţinem să-i mulţumim şi pe această cale lui Laur pentru sprijinul oferit pe toată perioada petrecută la Wacken.

Ziua 2

Ziua de joi am petrecut-o aproape ca oricare festivalier. Am început dimineaţa cu o vizită în incinta festivalului şi cumpărări de discuri sau tricouri. Apoi am vizitat satul şi am rămas impresionaţi de ambianţă. După un prânz copios cu „wurst” la grătar, am plecat să ne înfruptăm şi din bogata ofertă de concerte. A fost o zi plină, în care am alternat concertele cu socializarea în backstage, gustând din plin ceea ce înseamnă Wacken. Am avut de exemplu şansa de a sta la poveşti cu cei de la Russkaja, o trupă extraordinară, pe care am văzut-o pentru prima data live la Wacken. Petrecerea a continuat din nou până noapte târziu alături de muzicieni din alte trupe, jucându-ne inclusiv de-a v-aţi ascunselea în camping.

Ziua 3

Ziua de vineri a fost foarte ciudată: era ziua cea mare în care se anunţau rezultatele concursului Metal Battle. Pe lângă căldura mare şi nevoia de recuperare după doua zile pline, tensiunea creştea pe măsură ce se apropia conferinţa de presă. Nici unul din noi nu avea nici un chef de băut ceva alcoolizat, rezumându-ne la cafelele şi îngheţata oferite gratuit în backstage. Încercam să ghicim rezultatul interpretând gestica sau mina unor membri din juriu, care evident nu aveau voie să sufle nicio vorbă. Deseori ni se păreau contradictorii şi nu ştiam ce să mai credem. Pe la ora 14 ne-am îndreptat spre zona de presă, unde era programată conferinţa. Era momentul să trecem la bere, căldura devenind sufocantă. Între timp, pe un ecran mare erau proiectate concertele de la scenele mari, auzind sunetul live direct de la scenă. La 14:45, eram toţi în cortul de presă. Deşi discutam cu lume şi jurnalişti, recunosc ca emoţiile erau mari: la cum s-a cantat în Battle, speram să ne clasăm undeva între locurile 3 şi 5. Şansa noastră era originalitatea, însă toate trupele au venit foarte bine pregătite, cu showuri excelente. Pe măsură ce se anunţau câştigătorii şi Dirty Shirt nu era încă menţionată, teama începea să pună stăpânire pe mine. După ce au anunţat trupa pe locul 3, mi-am zis încercând să mă consolez: „Asta e, important e să participi”. Momentul în care a fost anunţat locul 2 şi a fost menţionat numele României, a fost urmat de o explozie de emoţii. Nu îmi venea să cred. Locul 2 la Wacken !!! Imposibil de descris în cuvinte: îmbrăţişări, lacrimi, fericire. Locul 1 a fost câştigat pe merit de In Mute din Spania, însă nu avem absolut niciun regret. Pentru o trupă la limita metalului, să câştigăm locul 2 la Wacken (un festival şi concurs axat pe metal) a fost o performanţă extraordinară.

ziua 3

Au urmat câteva ore de euforie totală, am stat toată gaşca şi am savurat acele momente din plin. Asemenea clipe sunt unice în viaţă, iar pentru noi acest premiu a însemnat enorm: o recunoaştere la nivel internaţional a muncii şi talentului investit în toţi aceşti ani. După multe ore în care am încercat să revenim cât de cât cu picioarele pe pământ, am reuşit să mergem din nou la concerte, însă de data asta nu am petrecut până dimineaţa, deoarece a doua zi urma să plecăm acasă. Din motive obiective, nu am putut rămâne şi în ultima zi a festivalului.

Plecarea

Sâmbătă dimineaţa, fără nici un chef, am împachetat totul, iar după un rămas-bun plin de îmbrăţişări şi emoţii, eu am luat-o spre Franţa şi colegii din trupă spre România. Tot drumul spre casă parcă am plutit. Am condus foarte puţin deoarece, pe lângă oboseală, eram în „lumea mea”. Începeam să realizez ce oportunităţi ni se deschid, îmi făceam planuri de viitor. A fost nevoie de multe zile să revin complet cu picioarele pe pământ. Însă treptat, pe măsură ce se apropia călătoria în România, atenţia mi s-a îndreptat spre ce urmează: înregistrările la următorul album Dirty Shirt, „Dirtylicious.”

Cam aşa am trăit acele zile minunate la Wacken. Închei acest jurnal prin a încuraja trupele de metal din România să creadă în talentul lor, deoarece scena românească are potenţial şi valoare. Perseverând şi mergând înainte, apare şi şansa. Iar Wacken Metal Battle e o oportunitate unică în România (şi nu numai). Mulţumesc colegilor de trupă, fără de care nu aş fi putut trăi asemenea momente memorabile, familiei, prietenilor, şi nu în ultimul rând, fanilor care ne sunt alături de atâta vreme.

KEEP IT DIRTY!


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*