Mono, A Passenger And The Choir Of 13 Ghosts / 11.03.2013, The Silver Church Club, Bucuresti

121 vizualizări
Luni (11 martie)… probabil cea mai nefericita zi pentru moralul celor care incep o noua saptamana la serviciu sau la scoala, dupa caz, o zi care cu ajutorul organizatorilor Bestfest avea sa se incheie intr-un mod dragut in compania japonezilor de la Mono si proiectului lui Costin Chioreanu, schimband intr-o masura, mai mica sau mai mare, felul in care vei aborda a doua zi sau de ce nu, intreaga conceptie despre viata. Nu stiu cat de mult se potriveste un concert al unei trupe instrumentale de post-rock cu imaginea pe care o promoveaza festivalul in sine insa asta ramane la latitudinea celor ce fac lucrurile sa se miste la capitolul muzica live in Romania; celalalt pre-party in cadrul caruia va presta „senzatia Bosniei” Dubioza Kolektiv pare o alegere mult mai inspirata si mulata pe tema evenimentului din comuna Tunari de la mijlocul verii. 
 
Clubul The Silver Church a fost ales pentru a gazdui acest melanj de sonoritati ambiental/experimental cu influente rock ce a reusit sa-i emotioneze de-a lungul serii chiar si pe cei mai reticenti spectatori. Despre locatie nu voi spune foarte multe intrucat aceasta are in CV cele mai numeroase concerte din aceasta arie muzicala, atuurile ei fiind sunetul de calitate, preturile decente dar si faptul ca este bine incalzit (cu totii am trecut la un moment dat printr-un local cu putin mai multe grade ca afara si ne-am incapatanat sa nu renuntam la haine, lucru ce afecteaza intr-un fel sau altul comoditatea, buna dispozitie si buna desfasurare a fenomenului). Am inteles ca Fabrica beneficiaza de un echipament imbunatatit de sunet astfel ca ramane ca si celelalte pretendente sa faca un update din acest punct de vedere chiar daca este o investitie serioasa.
 
Tinand cont ca la 21:00 a fost anuntat ca se da drumul la acces, mi-am permis sa intarzii trei sferturi de ora, fiind absolut sigur ca nu voi rata nimic. Iata ca mai exista si oameni stricti ce nu accepta decalarea programului sau alte mismasuri menite sa umfle numarul participantilor si am pierdut o buna parte din show-ul cunoscutului designer Costin Chioreanu si al lui proiect A Passenger And The Choir Of 13 Ghosts. La acea ora, clubul era aproape plin ceea ce ma face sa cred ca portile acestuia s-au deschis mai devreme… alta explicatie nu am! Nu am putut sa construiesc o baza din cele cincisprezece minute cate au mai ramas din povestea impartasita de Costin si celalalt membru insarcinat cu recitarea unor pasaje semi-intunecate si nici nu aveam cum in lipsa expozitiunii operei chiar daca artistii au dat frau liber imaginatiei. Oricum, astept o viitoare reprezentatie in aer liber, poate la un festival prin provincie pentru o percepere mai buna a senzatiilor transmise de acest duo.
 
In scurta pauza dintre programele artistilor, pe monitoare a rulat documentarul oficial Bestfest, fiind succedat de logoul formatiei asiatice, timp in care fundalul sonor a fost impanzit de cateva mostre muzicale cu scopul de a crea o atmosfera sumbra. Japonezii de la Mono nu se lasa asteptati si isi iau in primire scena pentru ultimul bal din turneu. Setlistul aventurii europene s-a bazat in mare parte pe ultimele doua albume, anume „For My Parents” si „Hymn To The Immortal Wind”, plus o piesa ceva mai veche de pe „Walking Cloud And Deep Red Sky, Flag Fluttered And Sun Shined”. Iata ca se aud primele acorduri de pe „Legend” si in ciuda volumului foarte ridicat, fiecare instrument se desluseste cu o asemenea usurinta incat puteai urmari linia melodica a acestuia de la cap pana la coada (adaug aici faptul ca problema volumul inalt nu a mai aparut pe parcursul serii). In spatele scenei este proiectat un soi de figuri geometrice imbracate in culori tipatoare asemenea formelor redate de pluginul celui mai cunoscut player de ascultat muzica. Personal, as fi optat pentru niste peisaje de natura moarta in genul Environments. 
 
Facand abstractie de scenografia practic nula pentru o trupa de asemenea calibru, prima chestiune ce iese in evidenta este basista grupului Tamaki care alege sa cante in picioare spre deosebire de cei doi chitaristi, Taka si Yoda, ce prefera varianta neinspirata cu scaune. Trecem peste si ajungem la publicul cu un comportament exemplar, impecabil, fara a le oferi asiaticilor prilejul de a se plange, asa cum au facut-o acum cativa ani intr-un interviu, de zgomotul creat in timpul cantariilor. Urmeaza „Dream Odyssey”, moment in care Tamaki schimba basul cu orga, o rocada repetata pe intreg cuprinsul show-ului. „Pure As Snow (Trails Of The Winter Storm)” consta dintr-un inceput lent, cu un ritm ce-i permite tobosarului Takada sa priveasca fetele multimii, si un final viguros ranforsat de usoarele exteriorizari ale ambilor chitaristi. „Follow The Map” este oarecum diferita de celelalte compozitii prin prisma faptului ca are o durata scurta in timp ce restul melodiilor bat undeva in jurul bornei de zece minute, fara sa fie insa un impediment pentru spectatorii care au daruit in semn de multumire o portie buna de aplauze. Chiar daca nu au existat microfoane pe scena, consider ca se putea face un efort si unul dintre componenti sa adreseze auditoriului cateva cuvinte… la ce oameni civilizati au fost, sunt sigur ca ar fi facut o liniste de mormant cat sa se distinga o voce neamplificata de vreun dispozitiv. Au mai fost cantate printre altele „Unseen Harbor” sau „Everlasting Light”, doua piese ce urmeaza un oarecare pattern cu inceput domol si finnish fulgerator, ce au constituit sfarsitul unei prestatii excelente din punct de vedere instrumental dar cu un mare minus pentru partile de comunicare si manifestare scenica, aici intervenind oboseala acumulata de sustinerea unui concert in aproape fiecare zi timp de cinci saptamani. Sansele si asa mici de a reveni pentru un bis (ar fi fost o premiera a turneului) au fost risipite rapid de DJ-ul care parca a tinut sa trezeasca suflarea la realitate, incoltind in mintea acesteia ideea ca ziua urmatoare este zi lucratoare.
 
Setlist Mono:
01. „Legend”
02. „Burial At Sea”
03. „Dream Odyssey”
04. „Pure As Snow (Trails Of The Winter Storm)”
05. „Follow The Map”
06. „Ashes In The Snow”
07. „Halcyon (Beautiful Days)”
08. „Unseen Harbor”
09. „Everlasting Light”


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*