Omul cu Șobolani, Coma / 08.04.2017, Form Space, Cluj-Napoca

322 vizualizări

Este inegalibil sentimentul de déjà vu pe care îl poți experimenta atunci când îți asculți muzica preferată. Eu sunt o persoană care atunci când se atașează de o piesă, cu greu mă mai pot despărți de ea, așa că fac tot ce este posibil să pun pe repeat acea melodie care are cel puțin un element, un flow, o pornire care să îmi resuscite sentimentele. Ca un drogat, nu mă pot detașa de magia respectivelor melodii și cred că trec ore, uneori chiar zile, în care ele nu scapă din playlist-ul meu, oricât mi-aș dori eu să le las. Sevrajul începe puternic în diminețile târzii iar nevoia își aprinde un arzător pretext ca eu să îi ofer gustul armoniilor, a vocilor, a aranjamentelor preferate. Sunt nenumărate trupe pe care eu le ascult cu ardoare și în ziua de astăzi și cred că, deși sun precum un dependent în ceasul morții, nu aș putea să mă despart de ele niciodată. Două dintre acestea sunt Coma și Omul cu Șobolani.

Weekendul trecut a însemnat pentru Form Space, unul dintre cele mai faine cluburi din acest moment pentru concerte din Cluj-Napoca (de care am mai vorbit în trecut), ocazia să organizeze un mini-festival cu formații consacrate de alternative rock: Vița de Vie, Byron, Luna Amară, dar și Coma și Omul cu Șobolani, acestea două din urmă având rezervată ziua de sâmbătă. De asemenea au mai cântat și trupe tinere, precum FronT, Theory Of Mind și Toy Machines. Deși inițial au fost disponibile doar abonamente, la cererea publicului au fost introduse bilete pe zile, la prețuri acceptabile. În mai puțin de un an de la deschiderea acestui club, de care multă lume avea nevoie, era de așteptat să apară și un astfel de eveniment amplu, pe măsura numelui și reputației pe care și-a clădit-o cu atâta forță acest club incredibil.

ComaForm

Seara de sâmbătă a început pentru mine în mod plăcut cu Coma (nu am reușit din motive obiective să ajung și la concertul celor de la Theory Of Mind, lucru pe care l-am regretat deja destul). Deși pe afiș au fost notați ca headlineri, am avut surpriza să constat că ei au fost ce-a de a doua formație care urca pe scena (într-un fel de poziție de deschidere) și deși s-a anunțat că ar cânta doar o oră, această limită a fost ușor întrecută, cât pentru o reprezentație corectă și magică. Oricât aș iubi Coma, nu pot să nu spun că sonorizarea de această dată a fost destul de slabă, ceea ce a afectat și prestația trupei pe scenă: recorelări între membri, schimbări de piese pe moment, pauze pentru fixarea boxelor, nervi, glume, istorie. Chitarele nu s-au aranjat așa cum ar trebui și uneori a sunat destul de copleșitor, cel puțin din poziția în care m-am aflat. Nu am idee de ce au existat aceste erori, posibil că din cauza timpului scurt de schimbare între prima și a doua formație. Trecând peste acest impedimente pe care din păcate trupa le-a experimentat, Coma a dat tot ce a putut mai bine: cu doi soliști în formă excepțională și cu piese de excepție, publicul s-a scufundat în sonoritățile unora dintre cele mai frumoase piese (aș zice de pe Pământ): am ascultat celebrele „șlagăre”: „Coboară-mă în Rai”, „Hectic” „În mine șoaptă”, dar și cele recente: „Orizont”, „Document” sau „Delicii”. Momentele pe care le-am absorbit au fost în timpul pieselor acustice, cele de care m-am atașat cel mai mult din întregul repertoriu Coma: „Culori”, „Un Semn”, „La Hotar”, și romanța „Cântă-mi povestea”, care a fost cântată într-un duet voce-bas, alături de un public energic, umil și respectabil. Coma urmează să cânte din nou în Cluj-Napoca în data de 30 iunie 2017, cu ocazia evenimentelor din cadrul festivalului Jazz In The Park.

OCSFOrm

Nu știu în schimb cum să încep prezentarea concertului Omului cu Șobolani. În acord cu ce am scris mai sus, care se aplică și în cazul Coma, nu știu dacă trupa ar avea nevoie de o prezentare pompoasă, în condițiile în care fiecare persoană în parte (marea majoritate, măcar) are o poveste proprie cu cel puțin o piesă OCS în fundal. Fie că în tinerețe, fie că la mare, fie că la o beție, OCS a fost acolo și cu OCS „ai crescut” (aceasta este o vorbă pe care eu am auzit-o destul de des). Oricât de bătrân m-aș crede, nu am cum să ratez un concert al formației bucureștene, una dintre cele mai respectate și emblematice simboluri a unicității alternative-ului autohton. Show-ul a început cu o surpriză pentru mine, cu piesa „În Zbor”, pe care eu nu mă așteptam să o ascult și extazul a fost și mai mare deoarece chiar discutasem cu cineva drag mie înainte de această melodie, rar cântată și specială pentru mine. Piesele vechi au răsunat în continuu: am ascultat „Xcelent”, „Razna” sau „Dezorientat”, iar cele cu o tentă mai modernă: „Caută”, „Baloane de Săpun”, „Pandora” sau „Oglinzi” ș-au strecurat și ele în setlist. Desigur, cele mai frumoase momente au fost la final, datorită celor mai puternice piese din repertoriu, „Cine e de vină”, urmată de un bis cerut insistent, care a constat în „2ouă beri goale” și „Ajutor”. De menționat că Dan l-a adus pe scenă pe celălalt Dan, solistul Coma, pentru a cânta refrenul. Aplauzele au fost de necontenit iar strigătele solistului OCS i-au adus pe scenă și pe restul membrilor formației din deschidere. Au urmat îmbrățișări, râsete, dar și mai multe aplauze.

Photo Credits: Vlad Cupșa/ Form Space

Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*