Primordial, Nox Vorago, Dessecrate / 17.11.2017, Form Space, Cluj-Napoca

238 vizualizări

Unul dintre cele așteptate evenimente pentru scena underground clujeană a fost Klausenburg Metal Gathering, care a fost anunțat de ceva vreme cu mult fast, odată cu apariția formației irlandeze Primordial ca și cap de afiș. Pe lângă Primordial, au fost aduse alte trei formații europene, aproape necunoscute pentru publicul român, deși unele dintre acestea au mai avut mici tangențe cu scena de la noi: este vorba de bulgarii de la Eufobia, italienii de la Dessecrate și suedezii de la Nox Vorago.

Show-ul a avut loc în unul dintre cele mai bune locuri de susținut concerte din Cluj-Napoca, Form Space, club care se află amplasat într-un fost spațiu comercial de la Cluj Arena. Merită menționat că Klausenburg Metal Gathering este primul eveniment care a avut loc după „micul” incident cu o trupă de hip-hop destul de cunoscută în trecut în România, care urma să cânte în acest spațiu, dar care a ales recent să se poziționeze ideologic față de îngrădirea unor drepturi cetățenești, ca „un apel spre normalitate”. Din fericire, această orientare nu a fost pe gustul multora, iar cei din conducerea de la Form Space a ales să se dezică de aceste idei și să anuleze respectivul eveniment, ceea ce a adus invariabil niște critici dezamăgitoare din partea adepților homofobiei, dar și laude și susținere din partea diferitelor cercuri artistice.

Legat de concerte, nu am reușit să ajung la prestația celor de la Eufobia, însă am nimerit la timp pentru a vedea show-ul celor de la Dessecrate. Din start trebuie să spun că acesta a fost totalmente execrabil. A lipsit energie în piese, dinamism și originalitate. Formația a încercat să cânte piese melodic death metal inspirate în mare de albumele vechi și reprezentative ale scenei scandinave, precum cele ale trupelor Dark Tranquility, At The Gates sau Soilwork. Din păcate, tot ceea ce a ieșit a fost un amalgam de sonorități lipsite complet de dinamism, întrucât de fiecare dată când își făcea apariția un pasaj de blast-beat, se distrugea complet mersul natural al riff-urilor principale. Nici măcar cover-ul după piesa „Cloud Connected” a celor de la In Flames nu a salvat haosul de pe scenă, ceea ce s-a văzut concret în față, întrucât publicul a rămas amorțit și nu a răspuns la chemările solistului. Mi s-a părut că existau enorm de multe alte trupe necunoscute care meritau să cânte în deschiderea evenimentului și care se puteau plia mai bine pe atmosferă.

Următorii pe scenă au fost suedezii de la Nox Vorago, o surpriză plăcută și care cumva a salvat dezastrul precedent. Formația de symphonic black metal, cu accente de progressive death metal, înființată în anul 2006 a lansat până în prezent două materiale discografice, „Obsidian Stonemirrors” în 2012 și „Al Chem” în 2017. Ceea ce a fost interesant la trupă au fost măștile cu care au cântat, foarte asemănătoare cu cele ale Nazgulilor din Lord Of The Rings. Ele au accentuat duritatea din piese și au cuprins o aură de dramatism în prestația scenică. Melodiile au fost un contrast plăcut de sonorități întunecate cu un impact puternic, iar vocea, foarte asemănătoare cu cea a lui Nergal sau a lui Christos Antoniou pe joase, și cu cea a lui Travis Ryan pe înalte, a fost cireașa de pe tort, întrucât aceasta a fost cea care dădea tonul instrumentalului. Structurile pieselor au fost echilibrate cât să nu devină monotone, fiind pline de riff-uri monolitice și curajoase. Probabil, și poate numai mie mi s-a părut, s-a simțit că uneori că melodiile seamănă între ele, însă de fiecare dată vocea a acoperit golurile prin asaltul său agresiv în atmosferă.

Momentul apariției formației Primordial pe scenă a fost și catalizatorul pentru umplerea spațiului din club, publicul devenind mult mai numeros. Venirea solistului Alan Averill pe scenă a fost urmată de un ropot de aplauze, cauzat de entuziasmul publicului. Muzical, execuția pieselor Primordial nu a dat greș, întrucât trupa irlandeză a ales să cânte un setlist format din cele mai bune piese din discografia proprie. Am ascultat compoziții mai vechi, precum „Sons of the Morrigan”, „Gods To The Godless” sau „Autumn’s Ablaze”, și compoziții mai noi, în special extrase de pe albumele „To The Nameless Dead” și „Redemption At The Puritan’s Hand”. Personalitatea copleșitoare a lui Alan, împreună cu vocea sa aflată în zile mari, au fost elementele care au dirijat sentimentele publicului. A fost a doua ocazie în care am reușit să văd Primordial, dar și de această dată, nu am putut să nu remarc expresivitatea din chipul acoperit de machiaj și pasiunea pe care solistul irlandez o depune pe scenă: s-a plimbat prin toate colțurile, a îndemnat publicul din toate colțurile să se manifeste, a avut un dialog inteligent între melodii și momentele de respiro. Show-ul live s-a încheiat cu probabil cele mai reușite compoziții încărcate cu istorie, suferință și tensiune din repertoriul Primordial: „The Coffin Ships”, „Heathen Tribes”, „Wield Lightning To Split The Sun” și „Empire Falls”, care apoi au fost urmate la bis de „Lain With The Wolf”. Totuși, și a trebuit să las la urmă, cel mai mare minus al concertului a fost sonorizarea, care a deraiat și aproape a distrus un concert care putea deveni perfect. Au existat momente în care nu se înțelegea mai nimic, vocea fiind acoperită de sunetul mult prea tare al instrumentelor, care și ele au avut de suferit din cauza lipsei de compactibilitate. Rezultatul a fost dezamăgitor pentru mulți, întrucât am observat că publicul se împuțina pe parcursul finalului din setlist.

În rest, de organizarea evenimentului nu am ce să reproșa. Sunetul a fost într-adevăr cel mai mare inamic, au existat și câteva persoane amețite de alcool care au stricat atmosfera pentru alții, însă în rest nu au existat derapaje. Concertele au început la orele stabilite în program, atmosfera a fost plăcută, iar spectatorii au avut ocazia să cumpere la prețuri reduse de Black Friday merchandise diversificat.


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*