Romanian Rock Meeting / 13.05.2012, Arenele Romane, Bucuresti

132 vizualizări

Dupa o editie Romanian Rock Meeting „pour les conaisseurs” – cea cu Pain of Salvation – noul concert se anunta pentru noi o piatra de incercare. Apocalyptica este de ceva vreme un nume de prim rang al scenei mondiale, deci asteptarile publicului si ale trupei erau de la inceput mari. In acest context ne-am continuat demersul, adaugandu-i elementul care devine caracteristic pentru aceste concerte: le-am oferit din nou unor trupe aflate in proces de afirmare ocazia de a se afla pe aceeasi scena cu un nume consacrat.

Ploaia ne ocoleste in aceasta frumoasa duminica de mai si, sub un cer senin, Changing Skins urca pe scena sub privirile unui public nu foarte numeros, dar binedispus. Sunetul la un volum decent pune bine in evidenta fiecare instrument, asa ca totul depinde de cei de pe scena. Pornit de energica baterista a trupei, recitalul Changing Skins respecta parametrii cu care ne-au obisnuit inregistrarile: ritmuri simple asezonate cu un puternic element electronic, melodii agatatoare, atitudine directa. Imbinarea de glamour si clubbing din muzica trupei are o expresie scenica omogena.

Chiar daca cei aflati in fata nu sunt neaparat publicul-tinta Changing Skins, reactia lor e foarte buna, astfel ca muzicienii isi pot duce la capat planul de a face un clip pentru piesa „Baby”. Animati de energicul solist vocal Horatiu Ghibu, deschizatorii acestei seri canta cu convingere piesele incadrate intr-un curent numit popâ’nâ’roll, dintre care se remarca deja cunoscutele „Lady Hoax”, „Deeper and Deeper” sau „Ainâ’t Worth It”.

White Walls este deja o certitudine in peisajul muzical romanesc, iar in aceasta seara lucrul se confirma. Cu imbinarea de structuri progresive, armonii stranii si elemente metal(core), constantenii si-au construit deja un public fidel.

Pe scena impactul e la fel de puternic ca pe albumul de debut „Mad Man Circus” – virtuozitate, sentiment, furie, visare. La „Friends for a While” publicul din fata scenei canta, piesele noi sunt intampinate cu aplauze indelungi, iar spre final ne delectam cu cele trei parti din „The Lost Art of Chapeaugraphy”. Micul mosh prietenesc din fata scenei intregeste imaginea unei noi reusite artistice semnate White Walls.

Momentul mult-asteptat al serii nu intarzie prea mult si, desi s-a lasat un frig patrunzator, Arenele se incing de la primele acorduri ale piesei „On the Rooftop with Quasimodo”. Cooptarea unui baterist ca membru permanent creeaza o dimensiune mai metal pentru Apocalyptica, aceasta prevaland asupra elementului (neo)clasic. „2010” este piesa care in studio il are in spatele tobelor pe Dave Lombardo, iar „Grace” este de data aceasta introducerea pentru un moment mult asteptat, „Master of Puppets”.

Publicul pur si simplu conduce trupa in ritmuri de metal violoncelistic, iar la prima preluare Metallica a serii cateva sute de James Hetfielzi canta cu foc. Eicca Toppinen are atitudine tipica de frontman, Perttu Kivilaakso e copilul teribil al trupei, iar Paavo Lotjonen e responsabil cu atmosfera. Invitatul special al serii este solistul vocal Leningrad Cowboys, Tipe Johnson, bine primit de public. Dupa „Iâ’m Not Jesus” urmeaza un moment de sensibilitate clasica, „Psalm 1”, cu Perttu in prim-plan, iar cu „Nothing Else Matters” culmineaza partea romantica a serii. Intre „Last Hope” si „Life Burns!” se strecoara cover-ul Sepultura „Refuse/Resist”, insa adevaratul apogeu al miscarii din fata scenei este atins odata cu „Seek and Destroy”. Se vorbeste cu publicul, se glumeste, se alearga, scena este plina de finlandezii cu violoncele si de colaboratorii lor mai mult sau mai putin ocazionali. Comunicarea intre trupa si public este buna din ambele directii, iar Eicca nu uita sa spuna ca ii plac foarte mult orasul si tara unde a avut de fiecare data parte de o primire pe masura. Pe langa „At the Gates of Manala” si „I Donâ’t Care”, bisul aduce si „Hall of the Mountain King”, piesa care nu este prevazuta peste tot unde canta finlandezii. Inca o dovada a faptului ca s-au simtit bine.

Punand lucrurile cap la cap, putem spune ca aceasta editie Romanian Rock Meeting, filmata integral de catre TVR cu 12 camere video HD, a fost un succes la care au contribuit prestatia artistica de calitate si atitudinea unui public deja familiarizat cu asemenea evenimente. Le multumim partenerilor si tuturor celor care ne-au sustinut, insa inainte de toate cei care, din ce in ce mai numerosi, vin sa se bucure alaturi de noi de muzica de calitate careia incercam de fiecare data sa-i cream un cadru propice.

Maximum Rock
Foto: Dragos Cornea

O ampla galerie foto cu peste 200 de fotografii de la acest concert se poate vedea AICI.


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*