Sarmalele Reci: „Radiourile si TV-urile comerciale vor muzica fara miza ideologica”

93 vizualizări

Rockul autohton s-a lasat indulcit de cosmopolitismul genurilor contemporane promovate de industria muzicala din afara si a abordat o directie de creatie care l-a instrainat de unele din problemele specifice societatii romanesti.

Desi escapismul are frumusetea lui, este bine ca mai exista trupe ca SARMALELE RECI care ne amintesc ca, la radacini, rockul este o muzica de protest – fie el social, sau existential – care avea un scop precis – acela ne a trezi la viata spiritele blazate sau pe cele adormite de conformism.

Cu cateva zile inainte de lansarea noului material discografic al formatiei, intitulat "Haos.ro", am stat la povesti cu Florin Dumitrescu, textierul Sarmalelor Reci, care ne-a vorbit despre natura haosului cultivat de societatea autohtona, despre masinaria comercialo-politica si despre scopul principal al muzicii compuse de una din cele mai "spinoase" trupe romanesti.

"In Romania de azi ai sanse sa te difuzeze mai repede cu un cantec care indeamna la consum de droguri decat cu unul care sa te alerteze si sa te puna pe ganduri"

Vineri, 18 mai 2012, va lansati noul album, "Haos.ro", in Hard Rock Cafe. De ce .ro, si nu, simplu, "Haos"?
Florin Dumitrescu: Toate sensurile acestei ziceri se gasesc in cantecul "Haos.ro", al carui refren chiar asta e: Haos.ro… Haos.ro…In principiu, e acelasi motiv pentru care Sex Pistols au zis Anarchy in the UK (nu Anarchy simplu).

Ati declarat ca albumul vorbeste despre "haosul in care ti-e drag si lehamite sa traiesti". Credeti ca relatia romanilor cu Romania este una dulce-amara? Iti poate fi "drag" sa traiesti in haos?
FD: Se tot spune ca romanii sunt paradoxali, ca au o viziune sucita despre lume, ca s-au nascut din contradictii si se hranesc cu controverse. Noi despre asta cantam si de aceea ne si zice Sarmalele Reci. Aceasta situatie ambigua nu e poate strict a romanilor. "Cocktail Molotov" este dedicat basarabenilor (deopotriva romanofoni si rusofoni), dar a fost perceput ca un cantec despre multiculturalism si convietuire multietnica in general… Poate ca haosul, amestecul exploziv, starea de anarhie rodnica apartin by default partii acesteia din Europa.

V-ati remarcat ca o trupa curajoasa, care spune lucrurilor pe nume. Vi s-aspus vreodata sa o lasati mai moale cu "mesajul" anti-politic, ca altfel o patiti?
FD: Ni s-a intamplat de mult, in anii ʼ90… Azi pur si simplu actioneaza cenzura consumista, hedonista. Radiourile si TV-urile comerciale vor muzica fara miza ideologica, pe cat posibil fara idei… Se sperie si resping din start orice tentativa de implicare in problematicile actuale. Sistemul acesta de mass-media ghidat de interese comerciale pur si simplu te vrea prost (vorba cantecului nostru mai vechi); sau neatent… sau macar derutat… in Romania de azi ai sanse sa te difuzeze mai repede cu un cantec care indeamna la consum de droguri decat cu unul care sa te alerteze si sa te puna pe ganduri. Masinaria asta comercialo-politica te vrea mai degraba drogat decat lucid. Or noi le propunem oamenilor o distractie de calitate, care nu distrage. Le dam sa dea clatine din cap, sa dea din buric, sa topaie cat vor… dar le dam si mesaj. si asta ii cam sperie pe stabii de la butoane…

Trebuie rockul sa fie, inainte de toate, militant? Nu maculeaza aluziile politice & sociale frumusetea "neintinata" a artei?
FD: Am prieteni foarte darji, foarte bataiosi, care spun ca rockul trebuie sa fie musai militant si mereu la panda! Dar i-am surprins, nu o data, ca asculta rockulet dintr-asta fandosit care e acum la moda. E OK, poate ca prea multa tensiune civica oboseste. Noi, prin tot ceea ce facem, incercam sa dam un raspuns acestei dileme dintre etica si estetica. Am invatat multe in acesti optsprezece ani, in care – si noi, si publicul – am tot oscilat intre combativitate si "arta pentru arta". Lucrand in ultima vreme la acest album, am simtit nevoia sa recuperam ceva din implicarea primilor nostri ani. Am finalizat inregistrarile in ianuarie, in plina perioada a protestelor de piata, cu un sentiment ametitor, de profetie implinita.

Albumul vostru a aparut pe 9 mai impreuna cu Gazeta Sporturilor. Se mai cumpara muzica buna in Romania, fara "incurajari" venite din partea presei, sau a radiourilor care sustin artistii?
FD: Desi se ocupa in principal de sport, Gazeta are o atitudine civica transanta si un rigorism politic de temut. GSP-istii au dat jos ministri si au clatinat ierarhii intepenite nu doar din lumea sportului. Am gasit sprijin din partea lor, asa cum am gasit deschidere si in alte entitati media ale trustului Intact. Suntem incomozi politiceste si nu executam alta comanda decat cea sociala. Nu gadilam pe nimeni pe burta si cine ne vrea – tocmai pentru asta ne apreciaza. Suntem artisti si ne permitem luxul sa luptam pentru principii, nu pentru aranjamente.

"Sunt mai puternic fiind nonviolent ca Gandhi, pot ravasi lumea cu un zambet"

V-ati imaginat vreodata de partea cealalta a baricadei, adica in politica?
FD: Avem prieteni intrati in politica, unii dintre ei muzicieni… Un fost coleg de al nostru era PNL-ist inca din ʼ90. Daca un artist isi asuma fatiso optiune politica, nu devine automat inamicul nostru. E drept ca ne-am cladit o pozitie critica fata de orice putere, avem un scepticism programatic fata de orice guvern. Dar, pe de alta parte, e de criticat si indiferenta, apatia, acceptarea gregara.

Au artistii ce sa caute in aceasta lume?
FD: Da: in aceasta lume au de cautat o alta lume, diferita. Ce ne invata la romana cu "universul poetic" al lui X sau Y – asta inseamna: fiecare artist isi scoate pe taraba lumea lui. Marii artisti au darul sa te inglobeze, sa te inghita cu totul, sa te ia captiv in lumile lor.

Albumul vostru reflecta la problemele prin care trece Romania in momentul de fata. Va ajuta mediul problematic, turbulent si dat peste cap sa compuneti muzica?
FD:  Daca ai intreba pe canar "te ajuta colivia, gratiile astea, sa te exprimi artistic?", el nu ar sti sa raspunda, pentru ca e doar o pasare.

Daca Sarmalele Reci ar ajunge la putere, ce ati pastra din starea actuala a lucrurilor?
FD: Exista momente in care Sarmalele Reci ajung la putere: concertele. Sunt momente de mare intensitate, de traire maxima, in care universul se da peste cap si randuielile se suspenda in fata unei singure legi: bucuria de a trai, de a fi impreuna, de a rade impreuna, zeieste. si asta o spun eu, textierul, care nu performez pe scena, ci savurez acele momente din public. Tocmai ca in acele momente sala si scena canta impreuna, vibreaza, respira impreuna. Atunci si acolo suntem laolalta mai puternici decat Basescu, Putin si Obama: artisti si spectatori – intr-o mare anarhie constitutionala. Pe urma, concertul se termina, fiecare merge acasa, la birou, la strung. Legea cotidiana se reia…dar undeva in noi ramane setata acea nastrusnicie; ramane sa rodeasca acel germene de rebeliune si de gandire libera.

O pusca in Parlament face minuni, sau genul acesta de mentalitate nu ne face decat rau?
FD: Atentatele armate sunt pentru labili mental sau pentru teroristi fanatizati. Cea mai redutabila arma e mintea noastra, cea mai puternica munitie e puterea noastra de discernamant. O spun intr-un cantec de pe acest album: "Cartea-mi este scut, mintea-i arma cu care va execut." Sunt mai puternic fiind nonviolent ca Gandhi, pot ravasi lumea cu un zambet.

Cea mai tare melodie de pe album?
FD: O speciala pentru rockeri este "Vreau o viata", care combina refrene zbuciumate, in forta, cu strofe leganate de reggae. E ideala pentru headbanging, asa, pe doua viteze. Dar eu, personal, sunt foarte multumit de cum ne-a iesit "L-au ucis pe Bula": e genul de gogomanie cosmica de te doare mintea!

(Alexandra Furnea)

 Afla mai multe despre despre concertul de lansare al albumului "Haos.ro" AICI


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*