Save the date: Expirat, 30 mai, Jinxy von D’Ers rocks on! (interviu)

734 vizualizări

Dacă ați urmărit în ultima vreme evoluția muzicii underground românești, atunci știți deja că în aprilie a apărut un nou single contagios, „Glow”– puternic, agresiv, magnetic- adus în față de o trupă cu nume exotic, o trupă pentru care trebuie să folosești tehnici mnemotehnice ca să-i reții corect numele, dar merită…

Trupă de rock alternativ, încă la început de drum, dar cu ambiții mari, JINXY VON D’ERS ia scena cu asalt pe 30 mai, în Expirat. Alături de PIXELS (da, recunosc, am făcut o obsesie pentru piesa lor „Silk and Silicone”), JINKY VON D’ERS vrea să transforme o zi de marți într-o zi de weekend, făcându-vă să simțiți ritmuri noi, formule muzicale eclectice și convingându-vă în felul lor să pierdeți controlul picioarelor. Un bilet costă 20 de lei, acum în pre-sale, sau 30 de lei la intrare, în seara evenimentului.

Surpriza mare e că pe 30 mai, trupa lansează videoclipul oficial al piesei „Glow”. La ce poveste s-au gândit, ce concept au folosit…nu știm încă, dar în cazul ăsta, fiți curioși…merită! În așteptarea concertul de la finalul lui mai, vă las cu un interviu cuprinzător marca JINXY VON D’ERS. Am pus întrebări multe, am aflat tot felul de lucruri, de la afinități muzicale până la planuri de viitor…că deh… până pe 30 mai, rockerii au nevoie de răspunsuri! Check it out!

Povestea din spatele muzicii

JINXY VON D’ERS este încă un nume nou pe scena de alternative rock din România, un nume nou și exotic. În jurul vostru plutesc multe promisiuni și așteptări. Care e portretul-robot al muzicii pe care vreți să o creați și cum v-ați ales de la bun început numele de JINXY VON D’ERS?

Iris: Numele, la pachet cu muzica, dorim să stârnească atenție și curiozitate. E “Trupa-Aceea-Căreia-Nu-Știi-Cum-Șă-Îi-Pronunți-Numele”, care îți rămâne în cap din pricina ambiguității nominale – un personaj misterios, cu un sound cu care te prinde în capcana sa. Cu o sonoritate accesibilă oricui, ne încardrăm în rock-ul alternativ, unde experimentăm cu ceva diferit în fiecare piesă – un pinch de punk pe ici-colo, poate ceva mai jazzy și mai cumințel…încercăm să unim cât mai multe universuri muzicale, în care să se regăsească (aproape) oricine.

Odată cu venirea ta, Iris, ați lansat un single foarte puternic, „Glow”.. Eu una o am pe MP3Player și e pe heavy rotation. Cine a compus versurile și de unde vine întregul vibe combativ? Pornește de la o experiență de viață?

Iris: Mă bucur mult că ți-a plăcut! Eu am scris versurile, într-o noapte fără somn, când mintea mea era pusă pe treabă. Era 4 dimineața…iar știi că nimic bun nu se întâmplă după ora 2. Ei bine, în capul meu se desfășura un mic război între pozitiv și negativ. Iar eu fac parte din ambele tabere. Așadar, am pus pe hârtie aceste gânduri. Strofele, violente și apăsate, reprezintă lupta din viața de zi cu zi, confruntarea cu sarcinile care pot deveni monotone – le faci pentru că „așa trebuie”, „așa te-ai obișnuit”, „n-ai de ales”; conflictele și tensiunea, răul dintr-o societate. Refrenul și partea de bridge e în polul opus – stadiul în care treci peste obstacole și negativ, și-ți găseși strălucirea, acel „glow”. Iar cu atitudinea potrivită, poți rămâne deasupra haosului, detașat și liber. (Asta e ceva ce trebuie să-mi repet mie destul de des).

„Glow” pare anticiparea unui întreg album JINXY VON D’ERS. Pregătiți un material discografic și dacă da, care va fi conceptul din spate și atmosfera generală a pieselor?

Iris: Da, facem. Va fi cântec, joc și voie bună. Pregătim ceva dinamic, numa’ bun de cântat și ascultat live.

Cătălin: „Glow” e parte din vibe-ul albumului de debut, la care lucrăm. Atmosfera generală va fi rock, iar flow-ul te va face sa asculți piesele iar și iar. O să vă placă absolut tot. Conceptul e sa facem treabă bună. Restul, mai aproape de data lansării.

Cum decurge o zi normală de repetiții? Ce vă motivează, ce melodii rock vă introduc în starea creativă și cum vă petreceți pauzele? Cum depășiți eventualele diferențe dintre voi: cu brainstorming sau cu pogo?  

Dragoș: Motivația, din punctul meu de vedere, apare din dorința de a cânta rock. Rock-ul este o stare de spirit, și mă ajută să mă relaxez. Starea creativă nu este mereu indusă de melodii rock – cu mici excepții, cum ar fi „Oblivion” și „Time Machine„ de la The Winery Dogs. Eventualele diferențe dintre noi se depășesc în 80% din cazuri cu brainstorming, iar pentru restul de 20% pot spune că mă bag la pogo.

Cum au decurs filmările pentru videoclipul piesei „Glow”? Ați încercat să creați o narațiune aparte pentru melodie sau e o succesiune de fragmente din studio, bune pentru a familiariza publicul cu trupa?  

Iris: Am stat pe platou în jur de 25 de ore, alături de niște oameni talentați, puși pe treabă, pe care am putut să ne bazăm, și sunt sigură că va ieși ceva inedit. Întreaga poveste din videoclip se desfășoară în cei doi poli existenți în versuri, însă în contextul vieții de muzician – iar aici „glow” înseamnă creativitate și originalitate. Restul va fi dezvăluit după 30 mai!

Nestor: Filmările au fost foarte concentrate și axate pe relatarea prin imagini a conceptului de regăsire a lumini interioare, cu ajutorul strălucirii din „ochi”…Deja un mic teaser:) am avut parte de o echipă fantastică, care a înțeles conceptul și ne-a ajutat să îl realizăm, astfel încât un număr larg de privitori să poată să își regăsească strălucirea chiar și în momente dificile.

Confesiunile unor rockeri convinși

Cum definiți muzica rock? Cum ați intrat voi în contact cu ea, ce înseamnă, ce vă transmite și ce zonă vă atrage mai mult? Când ați descoperit fiecare că vreți să faceți trecerea de la rocker la rock star?  

Iris: Inițial, defineam muzica rock ca pe ceva puternic, atractiv, sincer, ca pe un uriaș neînțeles, plin de atitudine și sensibilitate. Apoi s-a întâmplat ceva, un schimb de roluri, iar muzica a ajuns să mă definească pe mine. Am intrat în contact cu ea pe la vârsta de 10 ani, prin trupa Red Hot Chili Peppers. Ascultam creațiile altora, diferite idei și mesaje, și mi-am dorit să fac și eu acest lucru – să mă exprim, să mă descarc, să mă eliberez prin muzică – să gravitez în jurul ei. E un vers de la Mother Love Bone care spune: „Get me to the stage, it brings me home again”.

Dragoș: Eu am intrat în contact cu rock-ul la o vârstă fragedă, am crescut cu pick-up-ul tatălui meu lângă pat. Nu am să uit vreodată vinyl-urile cu AC/DC, Iron Maiden, Deep Purple (trebuie să recunosc, mă speria piesa “Child in Time” pe când eram mic). Trecerea la rock star este mult spus, și dacă tot am mentionat de AC/DC mai devreme, „It’s a long way to the top if you wanna rock’n’roll”.

Cătălin: Muzica rock încă mai înseamnă libertate, refulare, luptă, dorință de a te face auzit. Primul contact serios cu distorsul l-am avut în adolescență, prin clasa a VI a, alături de prieteni din copilărie. Am început să ascult trupe de rock clasic, dar și alternativii în vogă pe atunci (i.e. 1996-1997 you name it). Ideea de trupă a venit firesc după aceste momente, prin clasa a X a. Și a rămas. Cine nu se gândește să își facă trupă când descoperă muzica rock, se lasă repede de muzică.

Ce ascultă JINXY VON D’ERS în căști? Care e frecvența cu care vă schimbați playlisturile și ce melodii rămân pentru voi nemuritoare, mereu acolo la nevoie? Și ca să stabilim rapid cu cine stăm de vorbă, ce preferați: The Wallsau The Dark Side of the Moon? The Beatlessau The Rolling Stones? CD-uri sau discuri vinil? „”   

Iris: Eu ascult orice. Și prin orice, vorbesc serios, sunt o persoană curioasă. „Și manele, Iris?” Da, și manele, și țigănească, și jazz, și punk. Zilnic descopăr chestii noi. O iau ca pe o „degustare” muzicală – mereu îmi propun să încerc altceva, arome diferite. Însă pentru mine există câteva albume care-și păstrează mereu aroma, ca-n prima ascultare (disclaimer: 90s fanatic): Mother Love Bone – Apple, Pearl Jam – Vs./Ten/Vitalogy, Smashing Pumpkins – Siamese Dream, Soundgarden – Badmotorfinger, Alice in Chains – Dirt/Facelift, Rage Against the Machine – The Battle of Los Angeles, Kyuss – Blues For The Red Sun, Red Hot Chili Peppers – Blood Sugar Sex Magik…și lista poate continua.  În timp ce răspund la aceste întrebări ascult un album de latino dance combinat cu rock psichedelic. Prefer The Wall pentru poveste, iar Dark Side of the Moon pentru sound. Deși mi-e foarte greu să aleg, voi spune The Beatles. Sunt o mare fană a discurilor de vinil. Le colecționez, le vânez la târguri, iar senzația de a asculta muzică pe vinil e incomparabilă – analog versus digital. Am și CD-uri, ascult muzică și pe un player portabil…asta pentru că nu pot duce cu mine pick-up-ul și vinilurile. Ele rămân acasă, unde îmi creez o oază pașnică, la 33 RPM.

Dragoș: Ascult absolut orice rezonează cu starea mea de spirit din momentul actual. Playlist-ul îl schimb destul de des, poate chiar săptămânal. Melodii nemuritoare pentru mine sunt:, „Child in Time”(Deep Purple), „Voodoo Child”(Jimi Hendrix) , „Hells Bells”(AC/DC) , „The Trooper” (Iron Maiden). Mă pot declara un fan înrăit al melodiilor din anii 70-80. The Wall. The Rolling Stones. Vinil.

Nestor: The Dark Side of the Moon is the bomb :). Ne deschide ochii spre faptul că pământul nu poate fi văzut din spatele lunii, și abia atunci când acesta răsare treptat, albumul evoluează. La Great Gig In The Sky” vedem răsăritul pământului din partea întunecată a lunii, care ne arată că putem privi și asculta diferit perspectiva noastră asupra existenței.

Cătălin: Royal Blood, Jack White, Nothing But Thieves, Bring Me The Horizon, JINXY VON D’ERS, Noru Negru, Coma, Travka, Toulouse Lautrec, Melting Dice, Second Wave, OCS, Nava Mamă, Pinholes, Breathelast, Scars of a Story.“High Hopes” (Division Bell). Beatles. Ambele, dar mai mult mp3/Youtube.

Cu ce trupe românești rezonați din punct de vedere muzical? Ce lipsește din peisajul rock românesc și de asemenea, cu ce se distinge el față de alte țări? 

Nestor: Trupe românești bune care să își pună amprenta, cel puțin asupra mea, sunt Rain District, Mediocracy, Environments, Shesdead, Space Needle. Acolo unde e feeling, mă regăsesc eu.

Care e cel mai spectaculos concert rock la care ați luat parte până acum?

Iris: Eu sunt greu de impresionat, deci nu pot să zic că m-a dat pe spate vreun concert. Îmi amintesc de concertul Roger Waters din 2013, concertul Victor Wooten de la Sala Radio din 2014, concertul Winery Dogs din Budapesta (2016)…În schimb, am pe listă mai multe trupe pe care aș vrea să le văd, la care sigur mi s-ar înmuia genunchii.

Nestor: Deftones – Arenele Romane…au creat o poezie live:)

Pe 30 mai, începând de la ora 9 P.M., cântați în club Expirat, alături de PIXELS. Cum v-ați gândit setlistul? Puteți da câteva indicii în legătura cu surprizele pe care le-ați pregătit fanilor la final de mai?

Nestor: Dacă vrei să îți reconfirmi motivul pentru care asculți rock și nu pop, atunci nu poți rata concertul ăsta. Mesajul e scurt: JINXY VON D’ERS o să te colinde!


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*