Sonata Arctica: Cumpara albumul si va aparea si urmatorul, fura-l si te faci vinovat de destramarea trupei tale preferate

144 vizualizări

Citeste aici varianta in engleza.

Numele acestei formatii te duce cu gandul la piese complexe si invaluitoare, rasunand insingurate intr-un peisaj inghetat, a carui pustietate nu face altceva decat sa dea o adancime stridenta si epica notelor.

Vorbim despre SONATA ARCTICA, trupa finlandeza de metal, care si-a lansat de curand, pe data de 18 mai 2012, noul album: "Stones Grow Her Name". 

Am strabatut distantele asternute intre noi si baietii din Sonata, si am reusit sa-i furam lui Henrik Kilngenberg (clape) cateva momente din lunga noapte polara, pentru a discuta despre esenta noului material, si despre soarta metalului intr-o lume sufocata de mainstream.

Ati lansat de curand noul album "Stones Grow Her Name". Prin ce difera acesta de precedentul, "The Days of Grays"?

Henrik: Pe acest album nu veti mai auzi atat de multe experimente orchestrale. Sunetul chitarelor este mai heavy si mai intens. As spune ca acesta este albumul nostru rock. Cele mai multe piese sunt foarte directe. Va fi cu adevarat distractiv sa le interpretam live.

Videoclipul piesei "I Have a Right"are un mesaj profund, la fel ca piesa. Ce legatura exista intre povestea copilului neglijat si muzica voastra?

H: In viziunea mea, povestea vorbeste despre asumarea responsabilitatii pe care o avem fata de urmasii nostri. Trebuie sa ne gandim la lumea pe care le-o lasam mostenire.

What special guests will feature on this new-album and how have they contributed to shaping the disc’s identity?

Ce invitati speciali se vor regasi pe acest nou album si in ce mod au contribuit ei la modelarea identitatii materialului?

H: Avem o gramada de invitati de data aceasta. Veti auzi o multime de instrumente ciudate care suna ca o chitara, vioara, bajo, contrabas, instrumente de suflat si parti narate. Nu pot sa ma apuc sa fac o lista cu acesti invitati pentru ca s-ar putea sa uit cateva nume si atunci lumea s-ar supara pe mine, dar fiti siguri ca este vorba despre muzicieni fantastici. De obicei, folosim invitatii doar pentru "condimenta" un pic muzica noastra, deci identitatea albumului este data de noi 5 facand zgomot.


Teasere pentru albume, making-of-uri, promovare via Facebook; ce parere ai despre aceste moduri contemporane de promovare a trupelor?

H: Cred ca exista atat avantaje cat si dezavantaje. Oamenii care nu stiu foarte multe despre o trupa isi pot face o idee despre ea consultand aceste mijloace. Pentru fani, insa, ele ar putea sa le strice surpriza ascultarii integrale a albumului, daca aud fragmente din piese inainte sa il procure.

Poate ca ai auzit ca "Roadrunner Records" a fost, in mare parte, desfiintat. Crezi ca este un semn ca muzica alternativa isi traieste ultimele zile? Riscam sa murim sufocati de chestiile comerciale?

H: Chiar nu auzisem despre asta. Ce pacat. Nu cred ca mainstream-ul ne va ucide. Nu imi pot permite sa gandesc astfel. Industria muzicala trece printr-o perioada dificila si vom vedea ce ne va aduce viitorul si ce sisteme vor mai aparea, dar atata timp cat oamenii vor sa asculte ceva ce nu aud la televizor sau la radio, ar trebui sa sprijine formatiile pe care le iubesc. Cumpara albumul, si va fi lansat si urmatorul, fura-l si te faci vinovat de destramarea trupei tale preferate si de faptul ca membrii s-au intors la joburile lor obisnuite, in loc sa faca muzica.

Lumea se intreaba cum de industria muzicala din Finlanda este atat de prolifica in ceea ce priveste formatiile de metal. Crezi ca exista vreo legatura intre atmosfera de acolo si numarul mare de trupe care abordeaza genuri mai dark & heavy?

H: Melancolia finalndeza nu este un mit, cum cred multi. In Finlanda este frig si intuneric perioade lungi de timp, ceea ce afecteaza modul in care privesti lucrurile – si nu intotdeauna inspre bine.

Daca ar trebui sa alegi un cantec pe care ai fi preferat sa nu-l compui niciodata, care ar fi acesta si de ce?

H: Pentru una din trupele mele, Silent Voices, am compus o piesa prin 1996, intitulata "Raw Meat". Cred ca lumea ar fi putut supravietui fara ea. Din fericire, nu am inregistrat-o niciodata si nici nu a fost lansata. Cu toate acestea, piesa ma bantuie din cand in cand. De atunci, am fost mai preocupat de ceea ce lansez, nu de ceea ce compun. Am o multime de piese pe computer – unele bune, altele proaste, care nu vor vedea niciodata lumina zilei.

Sonata Arctica este o trupa omogena din punct de vedere muzical. Stilul vostru nu a luat intorsaturi dramatice de-a lungul timpului, ramanand aceeasi combinatie delicioasa dintre Symphonic, Progressive, Gothic si Heavy. Ce parere ai despre trupele cameleonice?

H: De fapt, cred ca ne-am schimbat destul de mult stilul. Daca privesti lucrurile din unghiul descris de tine, este, intr-adevar, un risc , dar pentru noi cel mai important lucru este sa facem muzica aceea care ne place mai mult. Facem asta de peste 10 ani asa ca este normal ca gusturile sa se mai schimbe. Consider ca aceste schimbari trebuie sa se reflecte in compozitiile unei trupe. Nu mai avem 19 ani!

"Stones Grow Her Name" ma duce cu gandul la un roman gotic. Ce a inspirat titlul albumului?

H: Numele albumului reprezinta modificarea unui vers din piesa "Alone in Heaven". Initial, titlul trebuia sa fie "Stones Grow Dead Names", dar ni s-a parut un pic prea intunecat. Am considerat ca nu exprima prea bine esenta muzicii de pe album, asa ca am facut o mica schimbare si…Voila!

Din punct de vedere al mixingului, masterizarii si productiei, care a fost piesa cel mai greu de realizat?

H: Cred ca piesele de pe "The Wildfire", pentru ca sunt lungi si progresive. Dar dupa ce faci asta de ani buni, nu mai exista melodii care sa-ti ridice probleme…doar piese pe care trebuie sa le studiezi mai bine.

Multumim Henrik! 

(Alexandra Furnea)


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*