Stelele Rockului Romanesc / 26.04.2014, Arenele Romane, Bucuresti

150 vizualizări
In seara zilei de sambata astrele s-au aliniat pentru un eveniment exceptional din multe puncte de vedere incepand cu organizarea bine pusa la punct si terminandu-se cu o productie impresionanta. Si sa nu uitam de concertul in sine ca asta este cel mai important pana la urma… un adevarat maraton cu Trooper in prim plan si cu niste invitati alesi pe spranceana.
 
Ajuns la Arene in jurul orei 19:30 constat ca traficul din jurul accesului este destul de lejer ceea ce m-a dus cu gandul la doua treburi: ori nu a venit lume, ori sunt deja toti inauntru si asteapta deja startul cantarii. Din fericire a doua varianta a fost cea corecta. Cortul era plin pana la refuz si imi dau seama ca asa ceva nu vezi in fiecare zi la aceste tipuri de manifestari fara vreo formatie straina cap de afis. Vremea buna, weekend-ul si lineup-ul cel putin interesant au facut ca publicul sa raspunda prezent intr-un numar greu de imaginat inainte de show.
 
Nu pot sa nu mentionez, vizavi de organizare, profesionalismul celor care au asigurat paza dar si acei voluntari mereu cu zambetul pe buze care nu ies in evidenta prin ceea ce fac dar care ajuta la buna desfasurare; povestea asta cu voluntariatul la concertele rock si metal in special a crescut de la an la an fiind o chestiune win-win: organizatorii folosesc aceasta resursa fie la acces, fie la merchandise ori la mutatul echipamentelor in timp ce voluntarii primesc invitatii, prind experienta in acest tip de activitati si isi imbogatesc CV-ul. La noi in „curte” e fix pe dos. Daca in tarile civilizate majoritatea celor care se implica in activitati de voluntariat au peste 30 de ani, aici doar tinerii din licee sau facultati isi rezerva spatiu si pentru asa ceva.
 
Programul meticulos al evenimentului s-a desfasurat astfel: Trooper canta doua, trei piese in formula cunoscuta dupa care continuau pret de 10-15 minute cu invitatii lor. Pauzele dintre schimbari au fost umplute cu interventiile lui Cristi Hrubaru in calitate de maestru de ceremonii, interventii ce aveau sa devina pana spre final obositoare si chiar iritante. Filmuletele proiectate cu MC-ul intrand in backstage dupa Alin Dinca & Co. au constituit sarea din bucate si au destins multimea prezenta cu crizele acestuia de nebunie. Aflam ca vor avea loc si cateva concursuri cu premii constand in bilete pe la diferite evenimente prin tara dar si la Sofia la concertul britanicilor de la Iron Maiden iar un procent din incasari va merge catre festivalul Folk You.
Repertoriul incepe in forta cu Ovidiu Lipan „Tandarica” interpretand „Nunta” intr-o maniera jos palaria presarata de niste drum solouri ametitoare in stilul caracteristic. Bateristul formatiei Pasarea Rock este plin de carisma si da o veritabila lectie in ceea ce priveste tobele. Aurelian Dinca aka Balauru’ nu mai este atat de agresiv in interpretare ca pe vremea cand Trooper deschidea concertul englezilor mentionati mai sus pe stadionul Cotroceni parand acum mai calculat, poate mai cizelat. In ceea ce-l priveste pe Coiotu’, el n-a avut niciodata o voce providentiala dar e acolo, e pe buza scenei, gesticuleaza, danseaza si indeamna la cantat. 
 
Momentul Tandarica se termina imediat, prilej pentru solist sa afirme „Nu stiu daca aveti voi rabdare cat avem noi chef de cantat”. Adevarul e ca toata isprava asta a durat undeva pe la 4 ore. Daca incerc sa gasesc bubele acestui show, pot mentiona fumul din interiorul cortului, lipsa aerului conditionat si inghesuiala de la normal circle; se putea foarte frumos da mai in spate barurile pentru a crea ceva mai mult spatiu. Lume a fost mai multa decat destula, nu era nevoie de astfel de artificii pentru a scoate in evidenta acest lucru. In rest sunet formidabil, joc de lumini intens si atmosfera incendiara.
Dupa „Inca O Lupta” urmeaza la aparate Florian Stoica si Victor Solomon din fostul grup Conexiuni cu celebrele „Viata De Rocker” si „Tu” la care participa activ si audienta. Sincer sa fiu, nu credeam ca voi avea ocazia sa aud imnul rockerilor cu vocea originala live dar iata ca viata ne face surprize in fiecare zi. Varsta isi spune cuvantul mai mult sau mai putin dar clipa a fost marcata si asteptam cu interes sa vedem ce au de oferit si ceilalti musafiri ai serii.
 
Cantarea merge inainte in formula fratii Dinca, Laurentiu Popa (chitara), Ionut Radulescu (bas) si Ionut Covalciuc (tobe), o componenta ce s-a cristalizat in timp si pe partea vestimentara, cu melodia „Scandal” dupa care isi face aparitia solistul trupei Timpuri Noi cu un apetit puternic de cantat. Am retinut piesa „Noapte De Catran” si modul provocator al lui mister Iliescu de a se exprima atat vocal cat si fizic; nu stiu de unde pana unde m-am dus cu gandul la Serj Tankian de la SOAD… sa fie ciocul de vina? Una peste alta, dupa finalul numarului, am ramas cu impresia unui baiat simpatic ce continua sa starneasca curiozitatea fanilor si pofta de viata. Legat de fani, se putea observa usor varietatea acestora: de la tineri veniti cel mai probabil pentru Trooper, pana la batrani curiosi cum se mai prezinta Minculescu sau Kempes.
Inca un calup de heavy metal din partea targovistenilor inainte ca Eugen Mihaescu si Gabi Nicolau de la Krypton sa urce pe scena pentru „Fara Teama” si „Supravietuitor”, doua piese ce faceau valva in vremurile de aur ale acestora. De ceva vreme baietii au pus bazele unui proiect acustic numit Unplugg Me cu care au sustinut un mini turneu pe meleagurile nationale. Fast forward cu „Liceul Cimitir” si „Zi Dupa Zi” urmate de coverul „I Want To Break Free” al celor de la Queen unde Mihai Georgescu (Bere Gratis) isi indeplinea sarcinile cu brio la microfon. O surpriza placuta avand in vedere ca de participarea dansului nu aveam cunostinta.
 
Alti oaspeti, acelasi prezentator Hrubaru care-l convoaca pe Kempes cu al sau band. Ovidiu Ioncu a trecut repede peste despartirea de Rezident Ex si lucreaza zdravan la noi materiale alaturi de noii colegi. La arenele din Parcul Carol, cei din Kempes au avut timpul lor destinat exclusiv in care au cantat doua compozitii de toata frumusetea smulgand din partea publicului ropote sanatoase de aplaude. Cu siguranta acesta a fost poate cel mai asteptat episod al zilei fiindca ceva mai tarziu spectatorii l-au rechemat obsesiv pentru o alta mostra.
 
In continuare avem parte de „Voodoo”, o structura muzicala orchestrata excelent cu o linie melodica placuta auzului la sfarsitul careia vin la instrumente doi dintre membrii formatiei Compact. Este vorba despre Paul Ciuci si Adrian Tinca, doi oameni ce duc mai departe traditia inceputa undeva prin ’77 la Cluj-Napoca. Rockerii nu se dau dezic de la nimic si pun in aplicare intregul arsenal de care dispun. Se schimba registrul cu „Amintiri”, o melodie melancolica pe care fanii o fredoneaza la unison creand un cadru cu totul si cu totul special.
Trebuie sa recunosc mi-a lipsit domnul Minculescu fiind de altfel prima oara cand il vad unde ii e locul dupa trista despartire de Iris. In ciuda faptului ca vocea si-a mai pierdut din proprietati, Cristi, daca-mi pot permite, compenseaza cu o dezinvoltura nelalocul ei daca tinem cont de greutatile prin care a trecut. Vizibil emotionat, nu ezita sa il imbratiseze parinteste pe Coiotu’ ori de cate ori il prinde pana ce cel din urma cedeaza locul restului componentilor supergrupului: Nutu Olteanu (chitara), Ken Sundberg (bas) si Anders Diephuis (tobe). Binenteles ca „Strada Ta” nu a lipsit din setul baietilor care a cuprins si noutati semn ca nu a fost timp de somat in perioada post Iris.
 
Deznodamantul compus din cele mai faine cantece „Tari Ca Muntii” si „Strigat” executate impreuna cu chitaristul Cristi Oftez ce isi desfasoara activitatea in grupul bucurestean Stonelight a reprezentat o noua borna din punct de vedere al activitatii concertistice din Romania consolidand faptul ca Trooper este cea mai apreciata trupa la nivel national.

Foto: George Chirita


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*