The Amsterdams/19.12.2013, Dianei4, Bucuresti

190 vizualizări

Autor: Raluca Bicu

Am o relatie speciala cu concertele unplugged The Amsterdams. Se facea ca acum trei ani si mai bine ma iveam pe terasa la Fabrica sa ascult o trupa de la care nu stiam decat o piesa si un titlu al unei alte piese pe care il scrisesem in jurnalul pe care il tineam prin 2008.

Formatia cu pricina era chiar The Amsterdams, iar povestea acelui concert s-a terminat cu mine incalecand pe-o sa si ducandu-ma acasa asa, incantata si promitandu-mi ca voi merge si la o cantare electrica de-a lor. Restul e istorie, ca sa o dau in clisee.

O istorie careia baietii i-au mai adaugat un alt capitol joi seara, intitulat “Winds Apart”. Al treilea album de studio (nu punem la socoteala EP-ul “Automatic” scos in 2008) si primul unplugged. Natural, nu avea cum sa lipseasca concertul de lansare.

Locul? Dianei 4, un bar/pub/whatever situat intr-o casa veche cu tapet scorojit. Ergo, pentru mine cel putin, un loc fain si plin de un farmec cu totul special, cu atat mai mult cu cat mai fusesem acolo si inainte si stiam cat de bine se aud concertele (ca sa nu mai vorbim de faptul ca au si un vin fiert genial). Asa ca iata-ma ajunsa cu douazeci de minute mai devreme fata de ora oficiala la care ar fi trebuit sa vina publicul, in ciuda unei bucati bune de drum parcursa pe jos.

Inauntru, perne pe podea, scaune oranduite in jurul scenei, lumanari mici pe jos, lumina discreta, ce mai, fix ce trebuia ca sa intri in atmosfera. A trecut o ora si mai bine pana sa inceapa concertul propriu-zis, timp suficient pentru interactiuni sociale si pentru cumparat CD-uri. Eu avusesem deja grija sa imi pun geanta pe un scaun fix in fata ( pe principiul primul sosit, primul servit), insa cand sa ma asez, una din pernele din fata scenei a parut brusc mai tentanta, asa ca m-am instalat acolo.

Bun, si acum, ca sa va scutesc de o pagina intreaga presarata cu semne de exclamare, cuvinte scrise in caps lock si superlative cu ghiotura (cum as proceda daca ar fi sa ma iau dupa ce e in mintea mea acum cand imi amintesc concertul), voi purcede la o relatare cat mai la obiect a faptelor.

Baietii au inceput cu “Petrolize All Mice”, una din cele mai antice si de demult piese semnate de The Amsterdams. Nu as numi-o una din preferatele mele, insa in varianta unplugged este de-a dreptul delicioasa (fingerlicking, daca vreti). Au urmat mai toate piesele de pe “Winds Apart”, plus vreo cateva care nu mai incapusera pe album (printre acestea numarandu-se, spre marea mea tristete, si minunata “Lights Out”, care mi-a smuls lacrimi).

Chit ca majoritatea reinterpretarilor in varianta unplugged imi era familiara de la concertele anterioare, a existat totusi un moment care m-a luat prin surprindere, si anume interpretarea “Suffering and Surfing”, melodie care in varianta originala era explozie de energie pura, si a carei varianta unplugged pare a fi incorporat toata tristetea lumii inconjuratoare, nemaipastrand decat o zvacnire din fosta vioiciune pe final.

In timpul concertului s-a proiectat pe ecranul din spatele scenei videoclipul piesei “Where to Go”, noul single The Amsterdams, filmat la Teatrul Mignon si iesit de sub bagheta regizorala a Alinei Manolache. Mi s-a parut foarte dragut faptul ca baietii au ales sa il dea pe mute si sa interpreteze piesa in timpul rularii clipului.

Au existat si doi invitati, pe Marius “Gopo” Moise (ex-The MOOod, actualmente la After What) si pe Roxana Niculae (We Singing Colors). Gopo a intervenit la “Chased by the Housewives”, iar Roxana a semnat de prezenta la “Sunology”, piesa pe care o auzeam intr-o perioada mai des la concertele We Singing Colors decat la cele The Amsterdams. Alegeri tare inspirate, “Chased” i se potriveste ca stil lui Gopo, iar Roxana poate sa cante si “Melc, melc, codobelc” si sa lase lumea paf.

Despre formatie, numai de bine. Sunetul a fost cristal (asa cum ma asteptam), iar ei au fost absolut extraordinari si mi-au confirmat inca o data, chit ca nu mai era nevoie, ca sunt una dintre cele mai bune trupe din Romania. Despre public, iarasi numai de bine. A aplaudat, s-a manifestat, a intervenit cu batai din palme pe “Coalmine” (singura piesa care imi da acelasi sentiment si in varianta acustica si in varianta electrica, cu atat mai mult cu cat Andrei Hategan s-a folosit de o portavoce spre finalul melodiei) si a cerut insistent bis. Care s-a si acordat dupa un minut si ceva. Aceeasi “Coalmine”, care de data asta m-a gasit undeva pe hol, in picioare, intr-o tentativa de dans mai mult sau mai putin reusita.

Si asa s-a scris povestea lansarii albumului “Winds Apart”. Un concert exceptional, cu oameni frumosi, care m-a lasat cu caldura in suflet si un zambet cat toate zilele pe figura. Si cu noul album pe repeat in Winamp. Ceea ce va doresc si voua.

Setlist (piesele sunt intr-o ordine aproximativa)

Petrolize All Mice
Laika
Island of Love
Country Holiday
Telescope
Academy of Broken Hearts
Suffering and Surfing
Three Is a Crowd
On the Run
Coalmine
Chased by the Housewives (feat. Gopo)
Lights Out
Apologies
Sunology (feat. Roxana)
Part of It
Where to Go
BIS
Coalmine

Mai multe despre Raluca AICI.


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*