Therion, Imperial Age, Null Positiv, The Devil / 11.03.2018 / Club Quantic, București

422 vizualizări

Dacă-ți plac rockul și puțin muzica clasică, dar mai ales dacă-ți place să le auzi pe amândouă în același timp, probabil că ai fost la Therion duminică, 11 martie, în clubul Quantic din București. Iar dacă te numeri printre cei care nu au reușit să ajungă, îți spunem noi cum s-a auzit, respectiv simțit concertul.

Răspunsul este ”foarte șmecher”! Știam playlistul, îl ascultasem toată săptămâna; este genul de playlist care strigă ”trebuie neapărat să mă auzi live”. Zis, făcut și confirmat. Ca să-ți placă foarte mult Therion, trebuie să-i asculți pe viu, la fața locului, pentru că atunci piesele lor capătă mai multă putere și vivacitate. Cu trei soliști cu voci impresionante și pătrunzătoare și cu un sunet impecabil produs de maeștrii lor instrumentiști, pur și simplu te prinde, chiar dacă nu ești cel mai mare fan.

Trupa de simfonic metal din Suedia s-a grăbit puțin să intre pe scenă, începând show-ul cu cinci minute mai devreme, când încă mai venea lume. Ceea ce este surprinzător, având în vedere că majoritatea trupelor se lasă așteptate și de obicei intră mai târziu decât scrie în program. Așa că, în timp ce-mi făceam loc prin mulțime, se auzea ”Theme of Antichrist”. Quanticul, plin. Concertul fusese sold out. De la fanii înflăcărați lipiți de gardul din fața scenei și până în spate la bar și standul de merchandise, abia aveai loc să arunci un ac. Dacă dinspre mijloc către spate mai aveai loc să treci, în cealaltă jumătate toți se țineau pe poziții; era aproape imposibil să traversezi mulțimea de-a latul. Deci, public numeros, cu mult chef de concert.

Lumea rezona frumos cu ce se întâmpla pe scenă. Orice încercare de interacțiune cu publicul a grupului suedez dădea roade, metaliștii răspunzând prompt și fiind foarte conectați la spectacolul muzical.

Therion se află în turneul de promovare al albumului cu numărul 16 (au ceva istorie în spate, nu-i așa?), numit ”Beloved Antichrist”. După un tur îndelungat prin Europa, ce a debutat pe 1 februarie 2018, iată-i ajunși și în București, în Quantic, alături de The Devil, Null Positiv și Imperial Age, cele trei trupe care au deschis seara de duminică. ”Beloved Antichrist” este un material discografic de tip rock opera, inspirat din „A Short Tale Of The Antichrist” de Vladímir Soloviov.

Alternând noile compoziții cu ”hiturile” care i-au făcut celebri, Therion a reușit să se remarce prin calități muzicale din toate spectrele. De la duo-ul vocilor feminine, la pasajele maiestuoase interpretate de Thomas Vikström și  până la porțiunile de-o acuratețe instrumentală îmbătătoare – totul se contopea frumos.

Pe parcursul interpretării, te simțeai ca fiind când într-un loc, când în altul. Acum parcă aveai o rochie de gală, respectiv costum cu papion, și participai la un recital de operă într-un mediu pretențios și elegant; iar în secunda următoare reveneai în Quantic, mod club/bodegă activat, cu tricouri negre de jur-împrejur și ”coarnele” în aer. Acolo unde și vrem să fim, de fapt. Deci cine crede că nu poți asculta muzică simfonică într-o hală, în toiul nopții, se înșeală. Ținuta lui Christopher Johnsson era desprinsă din primul scenariu, cel pretențios: mereu la patru ace, că doar suntem la o reprezentație artistică rock opera.

Se aplauda bine la toate melodiile, dar după ”Lemuria”, cea mai cunoscută piesă a lor, au început uralele. Aici s-au îmbinat foarte armonios genul metal cu opera. După acel moment mai cuminte, a intrat imediat ”Cults of the Shadow”, o creație mai veche, care a spulberat vraja și a dezlănțuit publicul bine de tot. Trebuie să o asculți ca să înțelegi de ce. Doar că live, totul e amplificat. Te prinde sunetul din toate părțile și se simte total diferit.

Mai o piesă nouă, mai alta mai veche… artiștii au făcut o rapidă incursiune în timp și înapoi în prezent, care s-a întins pe durata a o oră și jumătate.

”Son of the Staves of Time”, o altă piesă populară din gama oldies, anunța sfârșitul programului și nu știai dacă să te bucuri de ea sau să fii puțin trist. Adevărul este că s-a scurs timpul pe nesimțite, atât de bine s-a cântat. Nici nu mă făcusem suficient de confortabilă, că deja mă vedeam plecând.

După strigătele care chemau înapoi trupa pe scenă, cei șapte muzicieni magicieni au revenit pentru încă două piese: ”The Rise of Sodom and Gomorrah” și ”To Mega Therion”, ambele din garda veche, cum o cere și tradiția. În timp ce artiștii erau aplaudați și aclamați la finalul show-ului, clasica îmbulzeală către ieșiri începuse.

Și așa s-a mai încheiat încă un episod frumos pentru comunitatea de rockeri metaliști din România, mai cu seamă din București, care au avut ocazia să petreacă o nouă seară în compania acelui lucru care îi unește și îi face fericiți: muzica!


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*