Arta si industrie muzicala in rock-ul romanesc

57 vizualizări

O sa-mi spuneti de manageri, industrie si interese comerciale. Ca n-ai ce sa le faci. Si o sa va raspund ca nu ne poate nimeni opri sa protestam, chiar daca nu schimbam prea multe. Va sti cineva ca macar nu dormim cu totii.

Ne jucam de-a legendele si incercam sa reciclam mituri. Pentru orice rocker roman, Iris inseamna ceva. N-are rost sa discutam despre numeroasele avataruri. E suficient sa stim ca a fost o voce a unui fel de rezistenta inainte de 1989. Nu mereu foarte fatisa. Dar cu siguranta existenta.

Iris traieste de ceva ani buni din trecut. Piesele de referinta merita vazute de cateva ori pe an, iar cele noi, daca au un pic de refren, merg de umplutura. Uneori le fredonam pana si pe ele. Insa plafonul pare atins. Dar cum orice carte mare merita recitita, orice trupa (candva) buna merita reascultata. De aceea lumea nu a incetat sa vina la concerte. Aceeasi lume, plus noile generatii. Iris n-a renuntat la stindard, ca Holograf. La Iris inca vezi oameni cu tricouri cu Metallica. Si asta e de ajuns, fara sa intram in detalii despre manierism si stagnare creativa.

Punctul principal de atractie al trupei Iris e Cristi Minculescu. In anii de glorie erau mai multe: cativa chitaristi de marca (Chifiriuc, Nutu Olteanu), compozitiile noi (cam pana la „Luna plina”) si… Minculescu.

Trooper e una dintre cele mai profesioniste trupe din noul val romanesc. Totul e pus la punct. Coordonarea live, imaginea, agenda de concerte, PR-ul. Dar Trooper e o trupa care s-a plafonat dupa primele doua albume. Targovistenii au pornit ca din pusca, dar dupa „Desant” parca s-a pierdut ceva. Motivatia? Ambitia? Pasiunea? Nu stiu. La Iris 15 ani, Sala Polivalenta din Bucuresti era neincapatoare. Statea sa se rupa in doua. La aniversarea Trooper a fost lume relativ multa pentru Silver Church. Alte vremuri, alt rock, alti oameni. Desigur. Dar unde e forta de regenerare a rockului autohton?

Acum Iris l-a pierdut pe Minculescu. Nici el nu mai era in forma de la inceputul anilor 2000, dar mai putea duce steagul. In revista „Rocker”, cineva a numit stilul spre care a evoluat Holograf undeva dupa „Banii vorbesc” „rock pentru domnisoare de pension”. Cam asta pare sa ofere si noul Iris. Va vinde bilete? Da! Va naste pasiuni? Nu prea. Iris ar putea sa se reinventeze, sa incerce sa ramana pe linia de plutire sau sa se opreasca. Daca insa isi pierde bruma de credibilitate care i-a ramas, va fi sfarsitul trist al unei legende.

Tot ce am spus pana acum a fost o introducere. Numele „Iris” scris cu litere de-o schioapa cu titulatura de „invitat special” pe un afis cu un concert Trooper. Cum vi se pare? Ok, pana la un punct. Iris a sprijinit Trooper, Trooper admira Iris si intoarce un serviciu. Targovistenii sunt niste gentlemeni. Dar va puteti imagina un concert Hammerfall cu Iron Maiden invitati speciali? In cele din urma, probabil ca da. In cele din urma, e posibil sa se intample. Dar din punct de vedere artistic, e trist. Nimic mai mult. Nu judecam pe nimeni. Observam. Membrii Trooper sunt inca tineri. Au timp sa reaprinda flacara primelor doua albume. Daca insa isi fac reciproc curaj cu Iris pentru o cariera cat mai lunga si cat mai calduta, nu vor ajunge niciodata ca Iris in anii de glorie. Iar Iris acceptand sa fie mai putin decat este, se va micsora tot mai mult, tot mai mult…


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*