Votum – „Ktonik” / nota: 9

471 vizualizări
Nu am auzit de VOTUM până când cei de la Maximum Rock Festival au anunțat că formația va concerta în toamnă. Fiind curios cu ce aș putea să mă intersectez, m-am gândit că ar trebui să dau șanse acestei trupe poloneze: și cred că atât mi-a trebuit. Am rămas efectiv uimit de încă o formație de progressive metal în imensul panteon al acestui gen din zilele noastre, o formație din nou, necunoscută de publicul larg și puțin apreciată la noi, din păcate.
Acum treisprezece ani, o formație din Varșovia pornea pe traseul curentului progressive metal, debutând discografic abia în anul 2008 cu albumul „Time Must Have A Stop”. Trecând rapid prin el, am descoperit un material puțin ezitant, puțin neanimat și neașezat, cu rare momente mai interesante. Din păcate, după părerea mea, a urmat și o mică decădere cu discul „Metafiction”, care nu a reușit să atingă standardele impuse odată cu albumul de debut. 2013 a marcat apariția lui „Harvest Moon” care, însă, a venit cu o surpriză plăcută, o tranziție de bun-augur, care avea să mute orizonturile muzicale Votum către alte dimensiuni. Părea mult mai bine gândit, mult mai bine compus, mult mai complex. 2016 a venit cu „Ktonik” (lansat via Inner Wound Recordings), probabil punctul de cotitură din cariera polonezelor, momentul în care s-a produs o metamorfoză stilistică completă.

„:Ktonik:” s-a concentrat să construiască o rețetă de progressive metal materializată din influențe Karnivool, Tesseract sau Textures, pe alocuri și cu mici expresii stilistice provenite din post-metal (Ghost Brigade, Solstafir). Într-adevăr, mulți ascultători ar putea spune că Votum nu se desprinde de formațiile amintite adineauri, fiind doar o altă trupă care se îneacă în valențele muzicale deja trasate de aproape două decenii. Însă, eu consider că Votum a ajuns la acel punct al carierei în care a putut să găsească echilibrul dintre originalitate și complexitate, și a reușit să atașeze un stindard unic, nou, dinamic, fiind un respiro potrivit pentru peisajul sufocant al amalgamului formațiilor de astăzi. Piese precum „Satellite”, „Simulacra” sau „Prometheus” sunt exemple de melodii-etalon pentru genul muzical invocat. Ceea ce m-au uimit destul de mult refrenele de la fiecare piesă în parte, solistul Bartosz Sobieraj (care s-a alăturat trupei în anul 2013) fiind adaosul perfect pentru instrumentalul foarte djent-ish, foarte dark în anumite ocazii, și extrem de bine structurat.

Nu am idee ce să spun mai mult. Doar că îmi doresc să afirm că ar trebui să lăsăm muzica polonezilor să vorbească. Fiecare ascultător în parte va experimenta ceva nou, sublim, și bine gândit. Vă reamintesc că Votum va concerta în România în cadrul Maximum Rock Festival din 14-15 octombrie 2016, la Arenele Romane, alături de trupe precum Moonspell, In Mourning sau Kamelot. Mai multe detalii puteți găsi AICI.

Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*