Afla toata povestea din spatele mortii lui Jeff Hanneman (Slayer)

786 vizualizări

Numarul pe august 2013 al prestigioasei reviste Guitar World ii este dedicat lui JEFF HANNEMAN. Kathryn Hanneman, vaduva chitaristului Slayer a povestit pe larg despre muscatura de paianjen suferita de Jeff si despre depresia postoperatorie a acestuia.

„Jeff era in vizita la un prieten din imprejurimile Los Angelesului. Intr-o seara era in Jacuzzi si se relaxa, isi tinea bratul peste margine si a simtit ceva ca o muscatura sau ca o intepatura. Dar bineinteles, nu a bagat in seama acest lucru. S-a intors acasa dupa vreo saptamana si era destul de baut cand a intrat pe usa. Nu se simtea bine si voia doar sa urce in dormitor si sa se culce.

Inainte de asta mi-a spus, „Kath, trebuie sa-ti arat ceva, desi nu prea vreau.” Si-a scos tricoul si am innebunit cand i-am vazut bratul. Era rosu aprins si de trei ori mai umflat decat in mod normal. I-am spus, „Jeff, trebuie sa mergem acum. Trebuie sa mergi la urgenta.” Dar nu voia decat sa se bage in pat si sa doarma si mi-am dat seama ca incercam sa stau de vorba cu un om foarte beat. Deci nu am putut face nimic in seara aceea. Dar a doua zi l-am convins sa ma lase sa-l duc. Era destul de sleit de puteri, dar am reusit sa-l bag in masina.

Cand am ajuns la spitalul din Loma Linda s-au uitat la el si si-au dat seama imediat despre ce era vorba, deci l-au internat pe loc. Jeff mi-a spus sa ma duc acasa pentru ca stiam amandoi ca va dura mai multe ore si niciunul dintre noi nu s-a gandit ca va fi o situatie de viata si de moarte. Dupa vreo trei-patru ore Jeff m-a sunat si mi-a spus, „Kath, nu e bine. S-ar putea sa trebuiasca sa mi-l amputeze. Cred ca trebuie sa vii aici.” Cand am ajuns acolo Jeff era pe targa, astepta sa intre in operatie, si doctorul mi-a prezentat situatia. Mi-a spus, „Vreau sa mergeti sa-l vedeti pe sotul dumneavoastra. S-ar putea sa nu supravietuiasca.” Doctorul s-a uitat la Jeff si i-a spus: „Intai o sa incerc sa-ti salvez viata. Apoi o sa incerc sa-ti salvez bratul. Si apoi o sa incerc sa-ti salvez cariera.” Si cand l-am privit pe Jeff pe acea targa luandu-mi poate ramas bun, stiind ca poate nu-l voi mai vedea niciodata, a fost unul dintre cele mai grele momente din viata mea.

Nu am putut sa-l conving pe Jeff sa mearga la recuperare sau la tratament. Cred ca ii era greu sa-si priveasca bratul si ca asta il dadea peste cap. In acel moment era greu sa-l fac sa fie optimist.

Ma gandesc ca a crezut ca poate sa se descurce singur – ca o sa se duca pur si simplu la repetitii si o sa cante si asta o sa fie recuperarea lui. Dar cred ca a inceput sa-si dea seama, cand a incercat sa repete, ca nu canta la nivelul lui si ca nu putea sa cante la chitara la viteza cu care se obisnuise. Si cred ca asta a fost o mare lovitura si ca a inceput sa-si piarda speranta.”


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*