Într-un interviu recent pentru emisiunea Metal Magdalene With Jet al postului radio Metal Messiah, vocalistul formației power metal Helloween vorbește despre perioada când a intrat în formație, mai exact 1994.
După ce Michael Kiske a a părăsit Helloween după aproape-eșecul albumelor „Pink Bubbles Go Ape” (1991) și „Chameleon” (1993), care se depărtau de sound-ul original Helloween, iar ideea de power metal nu-i mai descria.
„Master Of The Rings”, primul album cu Deris ca vocalist a readus trupa pe calea cea dreaptă, iar ceilalți au fost norocoși că fanii nu au reacționat urât la schimbarea vocalistului. Chiar dacă o parte din fanbase i-a rămas loială lui Kiske, aceeași parte l-a primit cu brațele deschise pe Deris.
Helloween s-a reunit cu Kiske și cu chitaristul Kai Hansen pentru turneul Pumpkins United din 2016.
Îmi amintesc când m-am alăturat Helloween în ’94. Veneam deja dintr-o trupă de succes (Pink Cream 69), deci era al doilea album din cariera mea. Îmi amintesc durerile de stomac. Chiar dacă doar vorbesc despre asta, le simt venind înapoi: O să mă accepte lumea ca noul vocalist? Și cu toții știm povestea.
Schimbarea vocalistului e ceva ce n-ar trebui să faci. E destul de periculos. Știu doar câteva trupe ca Van Halen unde au avut norocul ca succesul să continue după ce au schimbat vocalul. Cine sunt eu să-mi doresc așa ceva? Pot doar să sper.
La finalul zilei când în sfârșit am intrat în studio în 94, a fost mai mult sau mai puțin o atitudine de „ce dracu??” Doar fă ce știi și speră la ce-i mai bun, distrează-te, pentru că oricum muzica e despre a te simți bine, nu? La sfârșitul zilei n-ar trebui să-ți pui întrebări despre bani sau viitor și să devii paranoic. Ca muzician, dacă ai destui nervi, n-ar trebui să faci asta, altfel ai fi mereu paranoic. Complet paranoic, deci la finalul zilei trebuie să fii cineva care zice „Ei, ce dracu, doar fă-o și speră la ce e mai bun.”
Lasă un comentariu